Pacienţii Covid ar trebui consultaţi şi de psiholog şi psihiatru, pentru a preveni sinuciderile - studiu

Pacienţii diagnosticaţi cu COVID-19 ar trebui să beneficieze atât de consultul psihologului, cât şi de cel al psihiatrului, pentru a preveni sinuciderile, arată studiul unui caz prezentat vineri, la Facultatea de Medicină din Sibiu, la Conferinţa „Psihiatrie şi Psihologie Medico-Legală”.

„Cunoaşterea profilului psihologic al persoanelor care trec prin schimbări majore în contextul pandemiei COVID-19 este extrem de importantă pentru luarea unor măsuri profilactice individualizate. La astfel de cazuri, consultul psihologic şi examinarea psihiatrică precoce pot preveni actul suicidal cu final letal”, este concluzia unui studiu realizat de medicii Roxana Crişan, Elena Topîrcean şi medicul legist şef de la Sibiu, Silviu Morar.

Cei trei medici sibieni susţin că „pandemia de COVID-19 poate declanşa tentativele de suicid şi duce chiar la suicid”.

„Diagnosticul de SARS-CoV-2 a creat a convergenţă a factorilor de risc de sinucidere, care a afectat inevitabil starea psihologică şi sănătatea mintală a individului. Infecţia SARS-CoV-2, izolarea, carantina, distanţarea socială, consecinţele sociale şi economice pot declanşa (…) tristeţea, îngrijorarea, frica, furia, enervarea, frustrarea, vinovăţia, neputinţa, singurătatea şi nervozitatea”, mai arată studiul prezentat.

În prezentarea intitulată „Diagnosticul de SARS-CoV-2 – factor psihostresor major, precipitant al actului autolitic” a fost prezentat cazul unui sibian în vârstă de 74 de ani, diagnosticat cu COVID-19, care s-a spânzurat acasă, în timp ce soţia sa, bolnavă şi ea cu COVID-19, era internată în spital. Bărbatul s-a sinucis în timp ce se afla în carantină şi medicii au arătat că el evita să meargă la spital de ruşine că mai suferea şi de prostată.

„Motivele considerate cu rol în sinucidere: soţia diagnosticată cu COVID-19, internată. În perioada imediat anterioară decesului s-au identificat tristeţe şi nelinişte, izolarea de familie, de prieteni, frica de boală, frica de spitalizare. Acesta nu dorea să ajungă în spital datorită hipertrofiei beningne de prostată, care îi conferea disconfort urinar, teama să nu se facă de ruşine în spital din cauza problemelor urologice. Au fost identificaţi mai mulţi factori de risc pentru suicidul realizat în pandemia de COVID, astfel nelinişte, tristeţe, frica şi anxietatea, izolare, singurătate, carantinare, dar şi bolile asociate care au dezechilibrat sănătatea mintală ducând la suicid realizat”, au spus medicii legişti în acest caz.

În urma necropsiei, medicii au arătat că, în momentul sinuciderii, infecţia cu virusul SARS-CoV-2 la acest bărbat era „în formă minimă. Infecţia cu SARS-CoV-2 nu a avut un rol cauzal în determinismul actului sinucidal. La cazul de faţă, consecinţele psiho-emoţionale ale pandemiei COVID-19 şi ale infecţiei SARS-CoV-2 au avut un rol contributiv important în facilitarea suicidală”.

Pandemia COVID-19 scoate la lumină „vulnerabilitatea stării mintale a persoanelor în vârstă, în special a sexului masculin”, cred medicii legişti sibieni care au realizat studiul.