Fake news-ul e foarte parșiv, el nu încearcă să te convingă, ci își propune să introducă îndoială, suspiciunea și să începi să te întrebi: dar dacă e așa? În fața fake-news suntem mai vulnerabili decât am crede, indiferent de nivelul de educație, atrage atenția prof. univ. dr. Alina Bârgăoanu, decanul Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul SNSPA.
Prof. univ. Alina Bârgăoanu este acum consultant onorific în cadrul campaniei pentru vaccinarea antiCovid. Este visiting fellow al Center for European Studies, Harvard University, expert în cadrul grupului la nivel înalt pentru combaterea ştirilor false al Comisiei Europene, președinte al Consiliului de Administrație al Institutului European din România, autor, coautor și editor al mai multor cărţi de specialitate.
Într-un interviu acordat SpotMedia.ro, prof. univ. Alina Bârgăoanu a explicat felul în care va fi concepută sub aspectul comunicării această campanie și care sunt cele mai mari pericole care trebuie evitate, dar și felul în care funcționează perfidul mecanism al fake-news: „de multe ori ventilăm fake news din cauză că ne indignăm sau glumim pe tema lor”.
Campania pentru vaccinarea antiCovid nu pleacă sub cele mai bune auspicii și mă refer la neîncrederea generalizată în autorități, accentuată în pandemie. Cum veți aborda recâștigarea încrederii?
Știți la fel de bine ca mine că atunci când se instalează neîncrederea, suspiciunea, ele sunt foarte greu de scos din spațiul public, deci demersul pornește într-adevăr cu o ranița plină de probleme.
În primul rand, eu cred că în mod obiectiv oamenii sunt obosiți, după 9-10 luni. Ne-am schimbat ca persoane mult în acest timp. Există în literatura de specialitate chiar termenul de „Covid fatigue”, o uzură pe aceasta temă: fie ce o fi, eu nu mai pot în acest fel!
Se adaugă și erorile de comunicare publică, un tip de lipsă de coordonare, lipsa unei abordări strategice a comunicării pe teme medicale, lucruri pe care le-am semnalat public.
Și înainte de pandemie, în România, neîncrederea în autorități era la cote mai mari decât în alte state UE. Din acest punct de vedere, guvernarea actuală a intrat cu bagajul neîncrederii generale și chiar generalizate în autorități.
Cine ar trebui să se adreseze oamenilor în această campanie pentru ca mesajul să fie credibil? Medici, vedete, profesori, vecinul care a avut Covid?
Pe subiectul vaccinării, primul care trebuie avut în vedere, care trebuie adus de partea acestui demers, este corpul medical. Inclusiv medicii de familie, care sunt un fel de „gatekeepers” în privința vaccinării, dar și corpul medical în ansamblu, asistente medicale, farmaciști, brancardieri.
Sunt oameni care trebuie, în primul rând, ei convinși cu informație medicală credibilă, transparentă, pentru ca, la rândul lor, să poată transmite informația mai departe, conservându-și respectul și poziția socială.
Deci recomandarea pe care am făcut-o este ca principalii interlocutori ai demersurilor de comunicare publică în acest moment să fie reprezentanții corpului medical, în sens larg.
Sper să reușim ceea ce se numește „science popularisation”, adică să încercam ca informații complicate din punct de vedere științific în prima fază să fie validate de corpul de experți și apoi să fie traduse pe limba oamenilor, păstrând caracterul robust, științific, factual și corect al acestor informații.
Aici este și problema. În multele mele interviuri cu medici am observat că le este foarte greu, au mari rețineri mulți dintre ei, să vorbească pentru un nivel de înțelegere profan. Cum veți reuși asta?
Sper să reușim ceea ce se numește „science popularisation”, adică să încercam ca informații complicate din punct de vedere științific în prima fază să fie validate de corpul de experți și apoi să fie traduse pe limba oamenilor, păstrând caracterul robust, științific, factual și corect al acestor informații.
Este cel mai dificil aspect să scoți informație de calitate, robustă și tradusă din limba română științifică în limba română pe care să o înțeleagă o persoană obișnuită. Deci o informație care să poată fi citită și de cel mai bun medic infecționist, și de o persoană care nu are nimic de a face cu subiectul.
La această dificultate se mai adaugă un aspect: informația științifică e în curs de actualizare, e ca un tren care circulă cu mare viteză, multe informații sunt protejate de drepturi de confidențialitate privind prospectul și protocolul.
Tocmai de aceea, trenul comunicării pe tema campaniei de vaccinare nu a fost pus în mișcare prea repede? La momentul vorbirii vaccinul nu există. Nu ar fi fost mai bine ca medicii, principalii vectori după cum spuneați, să fi avut la dispoziție mai întâi prospectele, informațiile oficiale ale vaccinurilor autorizate?
Sunt câteva decizii fine de luat. Subiectul oricum există în spațiul public, nu–l poți opri. Să nu comunici până când apare prospectul ar fi fost o stângăcie care ar fi stârnit mari reacții.
Părerea mea este că demersul de comunicare trebuie început și până când se știu vaccinurile. Eu cred că demersurile publice trebuie să crească încrederea în vaccinare în general.
Deci în acest moment e bine să vorbim mai mult despre vaccinare și nu atât de mult despre vaccin. Și cred că mai trebuie creată încrederea în capacitatea statului de a se organiza pe acest subiect.
Va fi un efort de organizare: camioane, condiții speciale de depozitare pentru unele vaccinuri, DSP-uri, cel care vorbește la telefon și un milion de detalii de care îmi este și mie foarte frică.
Cum, în condițiile în care statul dă zilnic dovezi felurite de incapacitate organizatorică?
Noi, cultural, nu stăm foarte bine cu capacitatea de organizare, fără generalizări ofensatoare. Suntem foarte creativi, inventivi, avem combustie, dar când e vorba despre organizare mai sunt multe de făcut, ceea ce e valabil și pentru administrația publică, și pentru mediul privat.
Într-adevăr, implementarea vaccinării va presupune un uriaș efort logistic și de organizare din partea mai multor ministere care, din perspectiva mea și din cercetările sociologice, se bucură de o anume încredere la nivelul opiniei publice: Ministerul Apărării și Ministerul de Interne.
Va fi un efort de organizare: camioane, condiții speciale de depozitare pentru unele vaccinuri, DSP-uri, cel care vorbește la telefon și un milion de detalii de care îmi este și mie foarte frică.
A existat o dezbatere despre spoturile referitoare la pandemie plătite de Guvern și care erau și „semnate”, marcate ca atare la difuzare. Au fost păreri că această asociere a mesajului cu autoritățile lipsite de încredere i-a scăzut credibilitatea. Așa e?
În general, când mesajul e transmis de o autoritate, din start se creează o distanță. Părerea mea științifică este că pe subiectul vaccinării comunicarea trebuie dusă spre medici și de către medici.
În privința vaccinului antiHPV, lucrul cel mai rău care s-a întâmplat a fost că s-a anunțat la televizor că de mâine începe vaccinarea. Ceea ce a stârnit o reacție de respingere totală, dovada este rata vaccinării de numai 7%.
Eu aș fi recomandat ca pe problemele de pandemie, în general, comunicarea oficială să fie dusă foarte mult de medici, întreaga comunicare să îi aibă pe medici parteneri.
Mi s-ar părea nepotrivit ca pe acest subiect să vorbească mai întâi un influencer din zona muzicală, de exemplu, după care să vorbească un medic de prestigiu. Evident că la un moment dat, pentru energizarea întregii societăți, e bine să se apeleze la personalități din zona culturală, artistică, muzicală, dar nu înaintea medicilor de prestigiu.
Întrebat dacă ar fi dispus să fie filmat când este vaccinat, dl Iohannis a spus că nu ar avea nimic împotrivă dacă ar fi util. Ar fi util pentru creșterea încrederii oamenilor să vadă când sunt vaccinați președintele, premierul și alți oficiali?
Știu răspunsul dlui președinte, ştiu și răspunsul despre vaccinare al președintelui ales Joe Biden, care a spus că are încredere în vaccin și că așteaptă instrucțiunile din partea medicilor în privința instrucțiunilor de vaccinare.
Și coordonatorul campaniei de vaccinare, dl dr. Gheroghiță, a spus: sigur că m-aș vaccina atunci când îmi vine rândul!
Este o chestiune de dozaj. Mesajul de încredere din partea autorităților trebuie să fie transmis, dacă se strecoară cea mai mică neîncredere la un astfel de nivel, nu mai e nimic de făcut pe zona de comunicare.
Dar televizarea sau transformarea acestor demersuri în anumite produse de comunicare trebuie cumpănit, trebuie păstrată o rezervă, o decență.
Lucruri foarte bine intenționate pot produce efectul advers: uite, s-a început cu cei de sus și noi așteptăm! Nu vorbim despre donare de sânge, vorbim despre accesul la un produs care salvează vieți.
Cât de mult complică lucrurile faptul că probabil vor fi mai multe vaccinuri și fiecare poate avea suspiciunea că nu l-a primit pe cel mai bun?
Da, și "lasă, că politicienii au acces la vaccinul mai bun", apropo de ce vorbeam mai devreme. Evident că lucrurile acestea trebuie clarificate la nivelul experților, din punct de vedere științific, al prospectului fiecărui vaccin.
Un element de încredere este că ceea ce se întâmplă la nivelul Comisiei Europene se întâmplă în toate țările. Campania la nivel european e integrată și în privința vaccinurilor, cât și a achiziției. Nu trebuie să inventăm noi cu care vaccin începem și cu care terminăm și trebuie să comunicăm asta foarte clar, tocmai pentru a preîntâmpina reacții de felul celor menționate de dvs.
Spuneați că dificultatea cea mai mare va fi în privința „traducerii” limbajului medical. Dar mai e și valul de fake-news antivaccinist. Ați identificat deja principalele zone de fake-news?
Înainte de a fi cooptată în acest rol onorific de consultanță, am făcut o cercetare de sine stătătoare pe opinia publică despre vaccinare, în care am intrat în detaliu corelat cu consumul media, cu încrederea în instituții, cu încrederea în conspirațiile despre pandemie și cu accent pe conspirațiile și narațiunile înșelătoare despre vaccinare.
A rezultat o corelație, previzibilă, între disponibilitatea mai mică la vaccinare și încrederea în conspirațiile generale despre Covid și vaccinare.
A rezultat și un top trei narațiuni conspiraționiste despre vaccinare:
- companiile „big pharma” ascund datele de siguranță
- companiile „big pharma” fabrică aceste date privind siguranța
- pandemia este creată de „big pharma” pentru a impune vaccinarea obligatorie
Are legătură cu nivelul de educație?
Credința generală în conspirație este destul de puțin legată de nivelul studiilor. Contează și el, dar nu copleșitor. În fața fake-news suntem mai vulnerabili decât am crede, indiferent de nivelul de educație.
Cercetările spun că este mai degrabă vorba despre profilul psihologic și de consumul media.
Da, îmi este teamă și de faptul că spațiul public este deja poluat în această zonă pentru că tema antivaccinistă s-a instalat odată cu pandemia. Alte teme conspiraționiste au mai scăzut în intensitate. De exemplu, faptul că nu ar exista Covid este mai marginală. Dar tema antivaccinistă e centrală.
Fake-news-urile sunt concepute să ne stârnească reacție, iar când aceasta apare și, mai ales, când o exprimăm în spațiul public, le punem în circulație.
Cum se insinuează tipul acesta de propagandă în mintea oamenilor care nu erau antivacciniști?
Prin bombardament pseudo-informațional, în primul rând. Spre deosebire de alte vremuri, nu se poate spune că există o penurie de informații, dimpotrivă, e o hipersaturație informațională, o obezitate, în care se pot strecura opinii, interpretări.
Fake news-ul e foarte parșiv. El nu încearcă să te convingă. El își propune să introducă îndoiala, suspiciunea și să începi să te întrebi: dar dacă e așa?
Fake-news-urile sunt concepute să ne stârnească reacție, iar când aceasta apare și, mai ales, când o exprimăm în spațiul public, le punem în circulație.
Am observat că, în general, nu sunt minciuni absolute, ci un amestec de adevăr cu minciună.
Da, un amestec fin foarte parșiv. Acesta este fake-news „de calitate”, mai înșelător, mai insidios, titlul nu se potrivește cu conținutul, conținutul pare de acum, dar e de acum o lună etc
Noi știm să facem diferența între opinie și fapt. Dar între ele mai sunt claim-urile…
...Susținerile.
Da, ceva între opinie și fapt. Un fact-checker foarte cunoscut spunea că, într-adevăr, opiniile nu pot fi supuse verificării factuale, dar „claim”-urile, da. De exemplu, „îmi place/ nu îmi place Covid” este o opinie, dar a spune „Covid e o gripă” nu mai e opinie, e „claim” care poate fi supus verificării factuale.
Dar, „în opinia mea, Covid e o gripă”?
E o rezervă de natură juridică, dar pe fond e un claim. Aceste opinii sau claim-uri sunt apoi amplificate de programe de calculator. În aceste condiții mai sunt protejate de libertatea de exprimare care se aplică unor persoane reale, nu unor programe, unor boți sau unor troli?
Ce ne facem însă când aceste susțineri vin din partea unor medici, cum a fost recent acea doamnă doctor care inducea îndoiala că vaccinul ar putea ajunge să provoace leucemie?
Astfel de afirmații sunt într-adevăr înșelătoare și e greu de combătut ceea ce spune cineva că s-ar putea întâmpla. Recomandarea mea este ca această conversație să fie dusa la nivelul experților. Ei trebuie să discute, să lămurească.
Eu sunt de acord că nu există consens la nivelul medicilor, nici nu trebuie să fie, trebuie să existe foarte multe conversații, foarte multă documentare, iar susținerile și opiniile exprimate public să fie documentate din surse științifice, valide, oficiale.
Cum este corect: să ignori un fake-news pentru a nu contribui, combatându-l, la propagarea lui sau să combați orice fake-news pentru a nu se rotogoli necontrazis, deci cu prezumție de adevăr?
E un subiect delicat, o dilema a fact-checker-ilor: ce combatem și ce ignorăm?
Pentru că într-adevăr de multe ori ventilăm fake news din cauza că ne indignăm sau glumim pe tema lor. Modalitățile de amplificare a conținutului problematic nu țin doar de cei care sunt de acord, ci și de cei care se indignează.
Este o problema de dozaj când se intervine și când nu, se pune problema experienței, a intuiției. Dar cred că sunt teme care trebuie combătute pentru că după ce se răspândesc greu mai pot fi întoarse.
Și țin la o distincție foarte clară. Una este categoria distinctă a anxietăților legitime, preocupărilor, întrebărilor, chiar lipsei de încredere, categoria preocupărilor factuale, alta este categoria de narațiuni conspiraționiste care leagă vaccinul de extratereștri, de exemplu.
Cele două categorii nu pot fi amestecate.