Academicieni, teologi, scriitori au făcut un efort colectiv și au reușit să scrie texte pentru un volum editat în nici patru luni, care să facă mai multă lumină sau măcar să lămurească mai mult din chestiunea pandemiei care i-a încuiat pe români în case.
Așa pot românii să înțeleagă de ce au fost ținuți departe de biserici și cum se face că la noi ”atacurile cu arme bacteriologice” omoară animale, dar în țările vecine, nu.
Covid. Colivia noastră se numește volumul, coordonat de Laurențiu Șoitu și apărut la Editura Institutul European din Iași. Deși cartea nu mai e pe rafturi în librării, editura anunță că se poate comanda pe site.
Ce veți găsi și ce nu veți găsi în acest volum despre COVID
În primul rând, un amestec alandala de nume, care, alăturate, se pot legitima sau delegitima reciproc.
De pildă, academicienii Ioan-Aurel Pop, chiar președintele Academiei Române, Alexandru Surdu și Mircea Dumitru, fostul ministru al Educației și fostul rector al Universității București, de altminteri profesor de logică, apar alături de înalți prelați ai BOR, patriarhul Daniel însuși semnează unul dintre texte, și de naționaliști agresivi, de tipul lui Dan Puric.
Acest amestec se regăsește, firește, și la nivelul tezelor vehiculate.
Așa se face că teorii conspiraționiste demne de Evul Mediu se alătură unor priviri mai sobre, idei de psihologie socială se găsesc vecine cu teorii ale supremației ortodoxiei românești, temeri sociologice de bun-simț sunt alăturate diabolizărilor privind tragedia de la Colectiv.
Iar disonanța cognitivă care dă tonul general te lasă fie stupefiat, fie gata să te înarmezi cu Biblia, contra unui virus aruncat între granițele ultimei țări autentic ortodoxe, și aruncat nu oricum, ci prin mâinile diasporei folosite politic.
Un exemplu, preluat din textul semnat de academicianul Alexandru Surdu, intitulat Cine se ascunde bine trăiește bine:
”Țările învecinate se găsesc în faza 'exilării'. Și-au închis granițele. Se ascund în locuințe și încearcă să 'lichideze' cazurile de îmbolnăviri: cele mai grave prin internări, cele suspecte prin izolări și tratamente.
La noi, chiar înaintea fazei inițiale, cu fanfaronada obișnuită, i-am chemat în România pe toți: 'Veniți acasă, fraților!'. Or, 'frații' aceștia din Italia și Spania erau bolnavi, contaminați sau suspecți de infectare. Situație de neimaginat pentru Albert Camus, care a studiat toate cazurile de epidemii. Adică nu s-a mai auzit ca cei (sic!) sănătoși să cheme șobolanii ciumei să moară în orașul lor. Asta, știind ce se întâmpla prin alte părți. Bolnavii au ajuns în România și a început prăpădul”
Alexandru Surdu
Textul academicianului Surdu este unul dintre cele mai agresiv-naționaliste și, mai mult, întreține, cu legitimarea titlului academic, terenul fake news-urilor de tipul ”România, țară asediată”, dar și pe acela al originii neclare a SARS-CoV-2.
Iată:
”Arma bacteriologică n-a fost încă interzisă. Nu s-a gândit nimeni s-o facă. Motivul ar fi acela că epidemiile bacteriologice ar fi naturale. Dar și gazele sunt naturale. Artificială este însă aruncarea lor în tranșeele militarilor”
Alexandru Surdu
Sau:
”Nu afectează toate țările, iar celelalte sunt afectate în mod diferit, unele aproape deloc, altele grav sau total. În România, atacurile cu arme bacteriologice au determinat dispariția aproape totală a bovinelor, porcinelor și a păsărilor domestice. În țările vecine, dimpotrivă, n-a murit niciun animal. Să vedem cu oamenii cum vom sta!
Ultimul virus se zice că a pornit din China, dar chinezii spun că ar fi fost 'adus' acolo de armata americană. Alții spun că a fost 'adus', și în Italia, și în Spania, dar nu se știe de către cine.
Alexandru Surdu
Așadar, în limbaj cotidian: nu putem ști sigur că SARS-CoV-2 provine din China și nici că nu a fost intenționat aruncat aici, între Carpați și Dunăre, în țara unde arme bacteriologice ucid animalele.
Până la textul lui Dan Puric, unde e previzibil să dăm peste teze naționalisto-ortodoxiste (nu ortodoxe, nu religioase, accentul cade pe militantism și fundamentalism), să ne oprim privirea asupra unui prelat, episcopul Ignatie (al Hușilor).
Nu e un text teologic, de asta merită notat, ci unul de ideologie politică și talibanism ideologic. Mai precis, răul e cunoscut cu precizie: leftiștii! Ei sunt cei care profită de pandemie și pornesc cruciada inversă, contra Bisericii, a lingurițelor cultice.
Iată și fragmente:
”În ceea ce priveşte stoparea pandemiei, aproape că nici nu mai este nevoie ca oamenii de ştiinţă să inventeze antidotul la coronavirus, pentru că leftiştii totalitari români au dat deja lovitura de graţie: distrugeţi toate linguriţele cultice şi aşa veţi scăpa de virusul mortal”
episcopul Ignatie
Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, scrie mai degrabă suav, lipsit de cunoaștere științifică și fără contextualizare istorică măcar, fiindu-i atribuit de către coordonatorul volumului rolul de ”far călăuzitor”.
În Prefața volumului, coordonatorul vorbește cu patos patriotic și citează din Grigore Vieru. De pildă, ar fi util, sună îndemnul, să răspundem românescului Ajutor, nu străinului Help/Hilfe.
Dar nu se poate parafraza fără să se piardă patosul:
”Cum multe se mai leagă în mintea suferindă pentru lacrima sufletului îndoliat, poetul Grigore Vieru reînvie cu sensuri noi şi mai îndurerate pentru ce înseamnă 'în limba ta'!
Mai rare tresăriri au fost când ajutor se strigă din gură de români, dar repede sensibili s-au arătat când help ori Hilfe li s-a şoptit urechilor din vârf! ”Iar când nu poţi/ Nici plânge şi nici râde,/ Când nu poţi mângâia/ Şi nici cânta,/ Cu-al tău pământ,/ Cu cerul tău în faţă,/ Tu taci atunce/Tot în limba ta”
Laurențiu Șoitu
Să rămână consemnat și Dan Puric, fie și doar pentru grotescul cu care pomenește de morțile de la Colectiv. E inutilă o altă introducere, pentru textul intitulat Noblețea de a fi român.
”Acum, Patriarhul conduce nava încet printre stânci, pentru că e pericol ca stânci ascunse să spargă corabia. Aceste măsuri au fost luate pentru a evita șocul anafilactic în Biserică. O făceau praf. Știți cum se face șoc anafilactic?
Au făcut experiențe cu otravă extrasă din scoici, melci și au creat un peritoneu la un câine. Nu a fost o reacție. După două săptămâni au injectat o cantitate mult mai mică, iar câinele a murit. S-a numit injecție de șoc.
Prima experiență a fost Colectiv. Când s-a făcut acea propagandă bruscă asupra Bisericii, asupra Patriarhului, acela a fost fondul infecțios. Acum era de ajuns să se plaseze o babă lângă altar, să leșine. Să se spună că pandemia a pornit din România și epicentrul e Biserica Ortodoxă.
Dan Puric
Foto: Arhiva Hepta.ro
Cui folosește?
Folosește cuiva un asemenea efort editorial colectiv? Aduce un plus de cunoaștere sau de înțelegere sau măcar de acceptare, de liniștire a panicii sociale, atât de păguboase în criză? E un volum de bibliotecă?
Titlul anunță o carte despre COVID, la urma urmei, de unde și curiozitatea de a o citi, după ce am găsit o referire la ea într-o postare pe Facebook a expertului în sănătate Vlad Mixich.
Volumul folosește, dar nu cititorilor avizi de informație și nici cititorilor de beletristică.
Ar putea fi un exercițiu de a te plimba printre prețiozitățile limbii române, pe care Steinhardt le detesta și le repudia la farafastâcuri ca să apelez la autoritatea unuia dintre marii ortodocși.
Cui îi este așadar de folos? Oricui vrea să fertilizeze terenul social pentru manipulări de duzină, că e un partid politic, Moscova sau Beijingul.
Și exact amestecul de legitimitate științifică și fundamentalism ortodox conspiraționist e haosul cel mai bun prin care se obține polarizarea, îndoiala, paranoia.