Un studiu de lungă durată realizat de cercetători de la Harvard Medical School sugerează că litiul, un metal cunoscut mai ales ca tratament pentru tulburări psihice, ar putea juca un rol esențial în prevenirea bolii Alzheimer și în menținerea sănătății creierului.
Rezultatele, care se bazează pe zece ani de cercetări, ar putea deschide calea către noi tratamente și teste de diagnostic pentru Alzheimer.
Litiul este cunoscut în medicină ca stabilizator al dispoziției, prescris persoanelor cu tulburare bipolară și depresie. A fost aprobat de FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA) în 1970, dar medicii îl foloseau deja de aproape un secol pentru tratarea tulburărilor psihice, notează CNN.
Acum, pentru prima dată, cercetătorii au demonstrat că litiul este prezent în mod natural în organism, în cantități foarte mici, și că celulele au nevoie de el pentru a funcționa normal - la fel ca vitamina C sau fierul. De asemenea, pare să joace un rol esențial în menținerea sănătății creierului.
Într-o serie de experimente publicate în revista Nature, cercetătorii de la universitățile Harvard și Rush au descoperit că lipsa litiului din alimentația șoarecilor normali a dus la inflamații cerebrale și modificări asociate cu îmbătrânirea accelerată.
Pe de altă parte, menținerea unui nivel normal de litiu în organismul șoarecilor odată cu înaintarea în vârstă i-a protejat de aceste modificări cerebrale asociate cu Alzheimer.
Mecanismul prin care litiul influențează sănătatea creierului ar putea fi următorul: plăcile de beta-amiloid, depunerile lipicioase din creierul pacienților cu Alzheimer, se leagă de litiu și îl rețin, inclusiv pe cel prezent natural în corp și pe cel prescris ca tratament.
Această legare epuizează litiul disponibil pentru celulele din jur, inclusiv pentru microglii - celulele importante care curăță deșeurile.
Într-un creier sănătos, microgliile acționează ca gunoieri, eliminând beta-amiloidul înainte să se acumuleze și să devină dăunător.
În experimentele echipei, microgliile din creierul șoarecilor cu deficit de litiu și-au pierdut capacitatea de a elimina și descompune aceste proteine.
Cercetătorii consideră că acest lucru declanșează un cerc vicios: acumularea de beta-amiloid absoarbe tot mai mult litiu, ceea ce slăbește și mai mult capacitatea creierului de a se curăța singur.
În cadrul experimentelor, menținerea unor niveluri normale de litiu a protejat creierul șoarecilor. Mai mult, o formă specifică de litiu, litiu orotat, a reușit chiar să inverseze unele dintre modificările cerebrale și să îmbunătățească memoria acestora.
Cu toate acestea, specialiștii avertizează că este prea devreme pentru ca oamenii să ia suplimente cu litiu pe cont propriu, întrucât dozele mari pot fi toxice, mai ales pentru vârstnici. Sunt necesare studii suplimentare și teste de siguranță înainte ca aceste descoperiri să poată fi aplicate la oameni.
C.S.