Cristina Augood este medic de familie în Marea Britanie. Locuiește la Londra din 1994. A terminat Facultatea de Medicină la București. Este căsătorită și are trei copii.
La început a lucrat în cercetare, apoi, după trei ani de studiu, a reluat practica medicală.
Într-un interviu acordat SpotMedia.ro povestește despre experiența din perioada pandemiei, lansarea campaniei de vaccinare și despre cum va afecta Brexit-ul sistemul de sănătate.
- În Marea Britanie, testarea și anchetele epidemiologice au fost o problemă tot timpul.
- Medicii au avut de la început echipament de protecție, dar comunicarea cu autoritățile, de multe ori, a fost dificilă.
- După perioada romantică, atunci când personalul medical era susținut de opinia publică, medicii au fost și criticați de o parte a presei.
- Consultațiile medicale sunt, preponderent, telefonic și online.
- Un medic de familie are în îngrijire, în medie, 1.500 de persoane.
- Până în data de 17 decembrie, 140.000 de oameni fuseseră vaccinați.
- Vaccinul e singura soluție pentru stoparea epidemiei.
- Brexit poate provoca o criză de personal medical și una de medicamente în Marea Britanie.
Aș vrea să vă întreb de când lucrați ca medic în Marea Britanie?
Sunt aici din 1994. De mulți ani. Am lucrat mai întâi în cercetare medicală și acum vreo 10 ani m-am recalificat. Lucrez ca medic de familie într-un cabinet al sistemului public de sănătate din sudul Londrei.
Ce înseamnă că v-ați recalificat?
Terminasem facultatea în România. Am lucrat în cercetare aici de când am venit în 1994. Apoi, am făcut pregătirea pentru medicina de familie, care a însemnat încă trei ani studiu.
Deci sunteți un medic care a făcut nouă ani de facultate? Nu a fost o trecere ușoară de la cercetare la practica medicală?
Nu, nu. Am fost nevoită să o iau de la început și a fost destul de greu pentru că era după o perioadă bună de timp de la terminarea facultății și nu mai intrasem demult într-o clinică. A fost destul de greu.
În această criză sanitară ați lucrat în fiecare zi? Care au fost principalele provocări în această perioadă dificilă?
Zona noastră, cea din sudul Londrei, unde lucrez și locuiesc împreună cu familia, nu a fost foarte afectată la început. Deci în lunile februarie, martie și aprilie nu au fost foarte multe cazuri ca în alte părți. Și asta cred că ne-a oferit o perioadă de grație în care am putut să ne organizăm.
Din cauza asta, experiența mea poate a fost mai bună decât a altor colegi din alte părți. Am avut acest timp în care am putut să învăț.
Noi am avut de la început echipament de protecție - măști chirurgicale, mănuși, combinezoane și protecție de față. Toate acestea le-am avut de la început. În prima perioadă, nu am avut prea multe infectări și nici decese. Abia acum, în valul al doilea, e mai greu.
Câte persoane aveți în îngrijire?
1.500 de persoane.
E o cifră mare sau mică?
Cred că este o cifră medie pentru un medic de familie din Marea Britanie. Zilnic, interacționăm cu 30-40 de persoane pe care le văd, le consult fie telefonic, fie la cabinet. Și, în plus, trebuie să verifici rezultatele de laborator, scrisorile de la spital și alte documente, corespondența medicală despre pacienți.
OMS: Tinerii sănătoși ar putea să nu fie vaccinaţi pentru noul coronavirus înainte de 2022
UE va achiziționa încă 80 de milioane de doze din vaccinul Moderna
Mike Pence şi soţia lui s-au vaccinat în direct împotriva COVID-19 (Video)
Aceasta e o zi de muncă normală înainte de pandemie? Cum s-a schimbat în pandemie?
S-a schimbat foarte mult pentru că s-a modificat modul în care interacționăm cu pacienții.
Înainte, să zic, aveam 30 de pacienți pe zi la cabinet, cinci la telefon și făceam vreo două-trei vizite la domiciliu, în timpul prânzului. De când a început pandemia, am fost obligați să schimbăm și să facem totul mai întâi prin telefon. Ceea ce este mult mai greu.
La consultația prin telefon, mai întâi trebuie să faci tot istoricul medical al pacientului și să decizi dacă trebuie să chemi pacientul la cabinet, să-l examinezi. Dacă nu, dacă faci consultația numai la telefon, se pierd unele repere vizuale pe care le-ai avea într-o consultație directă și ești mult mai mult expus riscului de a greși, de a interpreta greșit un simptom.
Mie mi s-a părut mai greu. Încă mi se pare mai greu.
Cum procedați în momentul în care, de exemplu, vă sună un pacient și din discuția telefonică reiese că e suspect de infectare cu coronavirus?
În Anglia au fost două tipuri de abordare. În unele cabinete, medicii au lucrat împreună cu epidemiologi, deschizându-se în paralel un centru special pentru persoanele suspecte de coronavirus.
În zona noastră nu am avut așa ceva și, atunci când credeam că o persoană ar putea să fie infectată cu coronavirus, o chemam la cabinet. La noi, nu puteam să o testăm.
Dacă bănuiam că este vorba numai de coronavirus atunci recomandăm să sune la un număr de telefon dedicat. Era un număr de urgență. Dacă noi suspectam că persoana are coronavirus, dar și alte boli asociate, atunci când venea la cabinet, o examinăm în mod obișnuit.
Dar, bineînțeles, pentru asta a fost nevoie să facem schimbări în sălile de consultații, dar și în sala de așteptare pentru a putea implementa distanțarea socială, pentru a putea să dezinfectăm după fiecare pacient.
Ne asigurăm că nu chemăm toți bolnavii în același timp, eu și ceilalți doctori. Îi programăm astfel încât să nu se facă aglomerație în sala de așteptare.
Ați avut pacienți care nu credeau în epidemie sau care spuneau că virusul e o invenție, lucruri de genul acesta?
Sigur că da, mai ales la început. Pe măsură ce a trecut timpul, tot mai puțin m-am întâlnit cu astfel de situații. Deja fiecare cunoaște sau a auzit pe cineva care a fost afectat de pandemie. Acum din ce în ce mai puțin.
Chiar nici nu mai țin minte ultima oară când am fost nevoită să am o discuție cu cineva pe această temă.
În Marea Britanie, la început, opinia publică susținea intens medicii și asistentele. Era un exemplu și pentru noi. Acum, mai există această susținere? Mai simțiți că oamenii vă sunt alături? Vă mai încurajează cineva?
Da. A fost frumos la început. O perioadă de timp a fost foarte frumos, dar atitudinea s-a schimbat. S-a schimbat mai ales pentru că o parte a presei a devenit tot mai critică față de medicii de familie.
Noi am fost practic obligați să ne schimbăm modul de a interacționa cu pacienții. Am fost obligați să facem consultațiile prin telefon și exact cum am spus. Multora ni s-a părut greu.
E dificil să pui un diagnostic prin video consultații, prin consultații online sau schimb de mesaje prin SMS.
În presă au început să apară articole de genul - medicii de familie și-au închis cabinetele. Acuzații că nu mai poți faci o programare directă la medicul de familie și că trebuie să discuți cu persoanele de la recepție sau că trebuie să dai telefon și numai după aceea poate un medic să te vadă personal, la cabinet.
Au fost multe articole negative care, bineînțeles, au fost dureroase. După ce lucrezi zece ore la cabinet, vii acasă și citești în ziar că de fapt n-ai lucrat, că te-ai ascuns, că nu ai consultat pacienții e dureros.
Această atitudine a presei nu vine cumva dintr-o anumită nemulțumire a oamenilor cărora le-a fost greu să intre în contact cu medicul? Și la noi există tensiune în raport de modul de funcționare a direcțiilor de sănătate.
Bineînțeles că pot să înțeleg și nemulțumirea din partea publicului atunci când vrei să iei legătura cu medicul, vrei să ajungi cumva la el, dar noi nu am lucrat mai puțin decât înainte.
Muncim mult mai mult decât înainte. Nu mai puțin. Nu avem personal. Unii medici și asistente s-au îmbolnăvit și au trebuit să se izoleze.
Așa cum pacienții s-au îmbolnăvit și medicii și asistentele s-au îmbolnăvit și, în plus, noi am urmărit și am făcut ce ni s-a spus și cum ni s-a spus că trebuie să interacționăm cu pacienții. Să fie mai întâi prin telefon sau online.
Și așa cum nici la frizerie nu mai poți să te duci fără programare, la centrul de reciclare și de gunoi nu mai poți să te duci fără programare, peste tot acum e cu programare.
Deci și la cabinetele medicale trebuie să suni înainte. Noi am ținut, într-adevăr, știu că unele cabinete medicale au închis, dar noi n-am închis ușile niciodată, nici fizic, nici metaforic.
Un ministru belgian a postat pe Twitter lista secretă cu preţurile vaccinurilor anti COVID plătite de UE
Medicul Valeriu Gheorghiță: Transportul vaccinului este foarte probabil să fie asigurat cu avioane Spartan
Tot ce trebuie să știi despre ARN mesager, ingredientul activ din vaccinul anti Covid
Care a fost punctul tare al sistemului de sănătate din Marea Britanie și care a fost punctul slab în această pandemie?
Cred că a funcționat bine felul în care ne-am adaptat la situație. Adică, mai ales la început, a fost o avalanșă de noi reglementări, de noi protocoale, de schimbări de pe-o zi pe alta.
După ce lucrai la cabinet trebuia să vii acasă să citești, să vezi ce a mai venit pe mail, ce s-a mai schimbat. Până la urmă, ne-am adaptat.
Și noi, cei din medicina de familie, dar și cei din spitale s-au adaptat. Au început și ei să dea consultațiile prin telefon, foarte multe se fac acum prin video. Asta cred că a fost foarte bine, ne-am adaptat repede.
Ce nu a mers bine a fost avalanșa de decizii și proceduri, am fost marginalizați când a fost vorba de comunicare de către autorități, iar unele lucruri le-am auzit odată cu pacienții când s-au anunțat la televizor.
Vă referiți aici la decizii luate de autoritățile din sistemul de sănătate?
Da. Dacă lucrai la cabinet după-amiaza, nu știai ce s-a întâmplat, pentru că n-ai avut timp să te uiți la televizor. Trebuia să fii pus la punct cu tot.
Deci comunicarea și, apoi, să nu uităm ceva ce a mers rău tot timpul - sistemul de testare și anchetele epidemiologice, folosirea de teste pentru anticorpi și teste de antigen. În această privință nu a fost foarte bine în Anglia nici la început, nici pe parcurs.
Cum merge campania de vaccinare din Marea Britanie în acest moment?
Campania cred că merge bine.
Din câte îmi dau seama, lumea este doritoare să se vaccineze. Tot mai mulți au o atitudine pozitivă față de vaccin, cel puțin cei pe care-i cunosc. Știu că a fost un sondaj de opinie destul de recent din care a reieșit că o treime din populație nu are de gând să facă vaccinul, dar cred că procentul celor care nu vor să se vaccineze scade câte puțin de la o zi la alta.
Din câte văd, lumea este destul de optimistă și de hotărâtă să-și facă vaccinul.
Ați primit telefoane la cabinet în legătură cu vaccinarea?
Vaccinarea se organizează centralizat.
Cabinetul nostru ajută cu listele de pacienți de peste 80 de ani care intră în prima fază de vaccinare. În prima fază sunt cei cu vârsta peste 80 de ani și personalul de la căminele de bătrâni, iar apoi, în a doua fază, vor intra cei cu vârsta peste 75 de ani și așa mai departe, din cinci în cinci ani. Vaccinarea se face pe grupe de vârstă.
În primă fază de vaccinare nu intră și medicii, asistentele, pompierii, polițiștii, toți cei din prima linie?
La început s-a promis că o să se înceapă cu sistemul medical și după aceea au spus că numai cei care efectiv vaccinează vor fi imunizați în prima fază. Dar, de astăzi 17 decembrie, se pare că și restul personalului medical o să înceapă să fie vaccinat.
Câte vaccinuri s-au făcut până acum?
Până acum, sunt 140.000 de persoane vaccinate (la 17 decembrie 2020).
La această cifră au existat doar două persoane care au avut reacții adverse puternice, au intrat în șoc anafilactic, persoane care erau alergice.
Rata de reușită e destul de bună.
Ați avut persoane care s-au vaccinat și care v-au sunat apoi pentru că au reacții negative?
Nu. E prea curând. În zona noastră abia a început vaccinarea și va continua până pe 23 decembrie, iar după aceea nu mai avem date despre ce se întâmplă mai departe.
Sunt destul de mulți medici din România care lucrează în Marea Britanie. Cum sunt priviți?
Cred că suntem priviți bine. Din datele pe care le am, sunt 4.700 de medici români care lucrează acum în Marea Britanie, deci un procent destul de mare în raport cu personalul medical venit din Uniunea Europeană.
Am o prietenă bună care știu că lucrează ca medic orelist și din câte vorbesc și cu ea, da, suntem bine priviți. De ce nu?
Să înțeleg că nu aveți nicio problemă să vă vaccinați? Ce le spuneți celor din România care așteaptă să înceapă campania de vaccinare, dar și celor care au temeri cu privire la vaccin, au îndoieli?
Da, nu am nicio problemă să mă vaccinez.
Cred că trebuie să avem încredere în vaccin și cred că oferă o soluție pentru a ieși din criza în care ne găsim în momentul actual.
Dezvoltarea vaccinurilor reprezintă una dintre cele mai mari reușite ale cercetării medicale. Avem experiență, nu de la coronavirus, dar cu alte vaccinuri de milioane și milioane de doze pentru milioane de persoane pe tot globul și în toate grupele de vârstă.
Deci să sperăm că dacă vaccinul a fost aprobat în Marea Britanie, a fost aprobat în SUA, în UE, şi urmează să înceapă campania pe 27 decembrie, să sperăm că totul o să meargă bine și asta o să convingă tot mai multă lume.
De ce credeți că Marea Britanie a reușit să aprobe vaccinul atât de repede?
Cred că motivația a fost dată de faptul că sunt 75.000 de decese până acum. Aveam nevoie de urgență de un vaccin și, bineînțeles, părerea mea, a existat și o motivație politică. Nu?
Pentru că autoritățile au început prost, epidemia a mers prost și era nevoie de o reabilitare.
S-au concentrat pe aprobare cu toate forțele.
Da.
La 1 ianuarie, Marea Britanie nu va mai face parte din Uniunea Europeană. Într-o formă sau alta, cu acord, fără acord, Brexit-ul va avea loc. Cum va afecta această ieșire a Marii Britanii din UE sistemul medical? Cum vedeți dumneavoastră Brexit-ul?
Îl văd cu disperare și lipsă de încredere. Cred că n-o să fie deloc bine pentru sistemul de sănătate pentru că, din punct de vedere al personalului secundar, 6% din el e venit din Uniunea Europeană.
Cei mai mulți dintre ei lucrează în Londra, în sudul Angliei și în Irlanda de Nord. 9% din medici sunt din Uniunea Europeană. Și, bineînțeles, e vorba și de cei din sistemul de asistență socială, din căminele de bătrâni, la fel e un procent mare.
Deci cred că Brexit-ul o să îngreuneze venirea personalului în Marea Britanie. S-a introdus o viză de NHS (Sistemul Național de Sănătate) prin care autoritățile încearcă să atragă personal sanitar care să vină și să lucreze în Marea Britanie. Au redus la jumătate condițiile pentru această viză tocmai ca să atragă cât mai mulți.
Au creat o formă birocratică astfel încât oamenii să continue să vină și după Brexit și să lucreze în sistemul de sănătate.
Da. Au introdus un sistem de puncte. Inițial trebuia să ai un venit anual de minimum 25.600 de lire pe an. Era un salariu mare pentru mulți dintre cei care lucrează în sistemul de sănătate.
Și atunci au introdus această viză NHS care nu mai ține cont de venit. Mai este vorba de cardurile de sănătate care, acum, sunt gratuite. După Brexit, atunci când mergem în Europa, va fi nevoie de o asigurare de sănătate și asta o să-i afecteze pe cei cu afecțiuni cronice și, mai ales, pe persoanele în vârstă.
E vorba de asigurări medicale. Adică, acum, acel card de sănătate era gratuit și puteai să te tratezi în spitale din Uniunea Europeană. Acum, dacă ieși din sistemul medical britanic trebuie să plătești o asigurare și, cumva, spuneți că acest lucru va afecta persoanele în vârstă care obișnuiau să se trateze de multe ori în Uniunea Europeană?
Sigur că da. Chiar astăzi au anunțat că o să păstreze sistemul de gratuități pentru cei care fac dializă și pentru persoanele care au nevoie de chimioterapie. Dacă vrei să călătorești, să poți să-ți faci dializă și într-o altă țară din Europa.
O altă pierdere provocată de Brexit va fi cea în privința cercetării, medicamentele, vor fi noi tarife, bariere comerciale, iar piața de desfacere o să fie mult mai mică pentru medicamente. Deci nu știu dacă Marea Britanie o să mai fie atât de atrăgătoare pentru companiile farmaceutice. Nu cred că o să fie bine!