Sunt oameni care prezintă semnele biologice ale bolii Alzheimer (niște proteine numite amiloid și tau care afectează creierul), dar nu au simptome ale bolii, iar acest lucru ar putea avea legătură cu faptul că unii oameni dezvoltă o „rezervă cognitivă”, adică o capacitate a creierului de a găsi noi modalități de a gestiona și depăși problemele.
Oamenii cu o rezervă cognitivă mai mare par să reușească mai bine să evite simptomele demenței, dar atunci când nivelurile de stres sunt ridicate sau persistente, ele pot slăbi această rezervă, făcându-i mai puțin probabil să socializeze și mai puțin probabil să fie activi fizic – două lucruri despre care se știe că protejează împotriva demenței. Stresul în sine a fost asociat cu un declin cognitiv mai rapid și cu un risc crescut de a dezvolta Alzheimer, explică cercetătorii într-un articol publicat în The Conversation.
Într-un studiu recent, ei au examinat relația dintre rezerva cognitivă și cogniție, precum și biomarkerii bolii Alzheimer, tau și amiloid, pentru a vedea dacă beneficiile potențiale ale rezervei cognitive variază în funcție de stres.
În cadrul studiului au fost analizați 113 participanți dintr-o clinică de memorie din Suedia.
Există multe modalități prin care se poate construi rezerva cognitivă, cum ar fi menținerea unei activități mentale pe tot parcursul vieții. Aceasta ar putea fi prin petrecerea unui număr mai mare de ani în educație formală, jucând bridge, învățând o limbă nouă sau având o slujbă complexă. Este important și să fii activ fizic și să menții relații sociale sănătoase, precizează cercetătorii.
Pentru a obține o măsură generală a rezervei cognitive, am fost creat un index care combină informații diferite despre nivelul de educație de-a lungul vieții pe care participanții l-au dobândit, complexitatea jobului pe cel mai lung termen și implicarea în activități fizice, de recreere și interacțiuni sociale în viața de mai târziu.
Au fost analizate, de asemenea, nivelurile de stres ale participanților, fiind măsurați atât indicatori subiectivi, cât și biologici.
Stresul subiectiv a fost măsurat folosind un chestionar. Oamenii au evaluat cât de mult percepeau viața lor ca fiind incontrolabilă și imprevizibilă și dacă au avut prea multe de gestionat în luna precedentă.
Măsurarea obiectivă a stresului s-a făcut pe baza cortizolului din salivă, un hormon al stresului. Cortizolul urmează un ritm: crește rapid imediat ce ne trezim, atinge un vârf la 30 de minute după, cunoscut ca „răspunsul la trezire al cortizolului”, și apoi scade pe parcursul zilei. Este cel mai scăzut pe timpul nopții, când corpul nostru se pregătește să doarmă. Cortizolul salivar a fost prelevat la diferite momente ale zilei.
Studiile anterioare au arătat că o perturbare a tiparului cortizolului poate crește riscul de boală Alzheimer.
Cercetătorii au descoperit că o rezervă cognitivă mai mare a îmbunătățit cogniția la pacienții din clinicile de memorie, dar când a fost luat în considerare stresul fiziologic (cortizolul), asocierea benefică a rezervei cognitive a fost slăbită. Acest lucru ar indica faptul că rezerva cognitivă este epuizată de cortizol.
Participanții cu un echilibru bun al nivelurilor de cortizol dimineața și seara și-au îmbunătățit memoria de lucru, ceea ce nu s-a întâmplat cu cei care aveau un dezechilibru. Memoria de lucru stochează informații pentru perioade scurte, dar ne permite să procesăm și să manipulăm activ informațiile. De exemplu, ne bazăm pe memoria de lucru pentru a rezolva o problemă de matematică.
Echilibrul este esențial: dacă nivelurile de cortizol sunt prea ridicate seara, afectează somnul. Dacă sunt prea scăzute dimineața, pot afecta vigilența de dimineață.
Pentru persoanele cu cantități neobișnuit de mari de cortizol la scurt timp după trezire, o rezervă cognitivă mai mare a fost asociată cu un nivel crescut de tau, proteină care perturbă funcția celulelor cerebrale. Este posibil ca acumularea de proteină tau să facă o persoană să fie mai predispusă la stres sau că stresul în sine poate provoca modificări ale tau. Acest lucru ar putea reduce capacitatea unei persoane de a controla și evita acțiunile care susțin dezvoltarea rezervei cognitive.
Practicarea unor tehnici de gestionare a stresului, cum sunt mindfulness și meditația, poate contribui la sănătatea generală a creierului și la încetinirea declinului cognitiv, potrivit cercetătorilor.
C.S.