Alzheimerul, tulburare neurodegenerativă care încă nu are un tratament, ar putea să nu fie deloc o boală a creierului, ci una autoimună, arată un nou studiu.
În contextul în care din ce în ce mai mulți oameni ajung să sufere de așa ceva, iar un tratament încă nu există, cursa pentru căutarea unui leac e tot mai asiduă. Iar o nouă teorie pare să revoluționeze tot ce se știa.
O cercetare recentă realizată de oameni de știință ai Universității Health NetWork, din Toronto, citată de IFL Science, arată că beta-amiloidul care apare în creier odată cu boala nu este o proteină produsă în mod anormal, ci o moleculă care apare în mod obișnuit, care face parte din sistemul imunitar al creierului.
În momentul în care are loc un traumatism cerebral sau când bacteriile sunt prezente în creier, beta-amiloidul este un factor-cheie la răspunsul imunitar global al creierului. Acesta apare tocmai pentru a apăra. Numai că, pentru că sunt asemănări izbitoare între moleculele de grăsime care alcătuiesc membranele bacteriilor și cele ale celulelor cerebrale, beta-amiloidul nu poate face diferența între cele două și atacă, în mod eronat, celulele pe care ar trebui să le protejeze, întocmai cum se întâmplă în cazul bolilor autoimune.
Acest fapt duce la o pierdere cronică și progresivă a funcției celulelor cerebrale, care culminează cu demența.