România nu a trimis la timp date Comisiei Europene și, când a trimis, a trimis date irelevante pentru despăgubirea reală a fermierilor afectați de prețul mic al cerealelor din Ucraina. Așa a ajuns România să primească mai puțini bani decât Polonia: „domnul ministru, decât să se plimbe prin bălării și să se filmeze cu cântăreți de muzică populară în curtea ministerului, care îi cântă că lui Daea îi place oaia, ar fi trebuit să se ocupe de treaba asta”.
Suntem în aceeași situație ca și cu Schengen-ul, chiar dacă impactul poate nu e atât de perceptibil în societatea românească, e vorba de incapacitatea și inabilitatea de a negocia. A negocia nu înseamnă să te duci să te întâlnești cu comisarul ca să te tragi în poză cu el, înseamnă să-ți pregătești negocierea cu date, cu cifre, cu argumente, să-ți faci aliați, să te duci să pui pe masă niște propuneri alternative, să contrazici poziția celui cu care negociezi cu argumente și să-l convingi să accepte dacă nu total, dar măcar parțial, poziția ta, spune europarlamentarul Dacian Cioloș (REPER/Renew Europe), fost comisar european pentru Agricultură.
Dacian Cioloș, cu cât trece timpul și cu cât războiul din Ucraina durează mai mult, vedem și consecințele din afara frontului. Una dintre aceste consecințe este felul în care războiul din Ucraina îi afectează și pe fermierii români. Aș vrea să începem de aici, în primul rând, de ce e nevoie de despăgubiri din partea Uniunii Europene și care este, să spun așa, magnitudinea crizei? Cum e afectată România?
Nu e o surpriză acest efect al războiului. El era previzibil de la început. Ucraina e un mare producător de cereale, mare exportator de cereale, e unul din top cinci exportatori de cereale din lume și mai ales la Marea Neagră.
La porturile ucrainene de la Marea Neagră au stocat cantități importante de cereale din Ucraina, care trebuiau diseminate. Și ele pot fi diseminate prin țările de la frontiera Ucrainei. În primul rând, România. Polonia mai are posibilitatea asta și Ungaria, dar care e mai mult rută de tranzit, nu prea se opresc cerealele acolo.
În România și în Polonia și mai mult în România decât în Polonia se opresc cereale, pentru că ele ar trebui să fie exportate din portul Constanța, care are și el o cantitate limitată.
Odată ce s-a dat derogare intrării cerealelor ucrainene pe piața europeană fără restricții, pentru că înainte de război Ucraina putea să exporte în Uniunea Europeană cantități de cereale sub anumite cote, tocmai pentru a prezerva echilibrul pieței, în situația aceasta de criză pentru Ucraina, s-a luat o decizie de a sprijini economia și agricultura Ucrainei și s-a dat liber la intrarea de cereale în UE, în ideea că ele vor pleca dincolo de Uniunea Europeană. O parte din ele rămân în UE, pentru că Spania, Portugalia, de exemplu, importă multe cereale din afara Uniunii pentru îngrășarea animalelor și, mai ales, din America Latină.
Acum s-au dus multe din Ucraina, pentru că au fost mai ieftine, dar o parte din aceste cereale s-a oprit cel puțin temporar pe teritoriul României și al Poloniei, mai puțin al Ungariei, capacitatea de export și de încărcare de la Constanța, de exemplu, fiind limitată, cantitățile care au intrat în România până să fie exportate s-au oprit în diferite silozuri și au crescut cantitățile de stocuri de pe teritoriul României și au dus prețul în jos.
Aici e o greșeală a Ministerului Agriculturii, nu trimiți cifre la Comisia Europeană cu prețurile din portul Constanța, pentru că acolo prețurile se aliniază la prețul mondial.
Dar prețurile din Satu Mare, Baia Mare, Sălaj, Cluj ș.a.m.d. au fost mult mai mici, pentru că venind dintr-o dată cantități mai importante, producătorii români, având propriile stocuri, cei care cumpărau, ei cumpărau la prețul cel mai mic.
De aici a venit o problemă care era previzibilă. Având pe piața europeană cantități de cereale mai mari decât de obicei și mai mari decât cererea, fie găsești soluții să exporți cantitățile respective, fie ele rămânând pe piață duc prețul în jos. Deci era previzibilă problema. Discuția asta am avut-o cu comisarul european de mai multe ori și în bilateral și în Comisia de Agricultură din Parlamentul European, unde am cerut analiza pieței și măsuri.
Comisia Europeană face analiza pieței pe baza datelor comunicate de statele membre, de autoritățile naționale.
Eu am aflat săptămâna trecută că România n-a prea dat, n-a prea trimis aceste date Comisiei Europene. Comisia Europeană n-avea date colectate de la România, pentru că ministerul nu i-a trimis; datele acestea se trimit periodic.
Există un observator al prețurilor pe care l-am creat când eram eu comisar european și am avut astfel de probleme pe piață. Un astfel de observator funcționează, dacă statele membre comunică datele și el e util Comisiei Europene, pentru că atunci când observă perturbări pe piață, într-un fel sau altul, poate să acționeze cu instrumentele pe care le are la dispoziție și unul dintre aceste instrumente este acest fond de rezervă pentru situații de criză pe piață, de unde comisarul pe Agricultură a cerut să fie mobilizate fonduri pentru țările cele mai afectate, pe baza datelor colectate de la Ministerul Agriculturii.
România a primit mult mai puțin decât Bulgaria și decât Polonia, deși este rută principală, să spunem așa.
Da, pentru că a primit în funcție de datele pe care le-a trimis și date care ar fi trebuit să arate gradul de perturbare a pieței din punct de vedere al prețurilor.
Dacă tu trimiți prețurile de la Constanța ca preț de referință - și anul trecut, din câte am înțeles, din cauza secetei, n-am avut nici noi producții prea mari și aici, la nivel macro, se fac niște analize: producția internă plus importurile, minus exporturile, ca să vezi și să compari cantitatea de anul acesta de pe piață - și rezultatul a dat mai bun, rezultatul n-a fost unul care să arate perturbări.
Dar eu știu, din discuții pe care le-am avut cu cu producători din zona Transilvaniei, de exemplu, dar și chiar și din zona Olteniei, zone mai îndepărtate de portul Constanța, unde prețurile au fost foarte mici.
Deci intermediarii s-au jucat cu fermierii, le-au propus prețuri foarte mici, pentru că aveau la mână camioanele cu cereale care veneau din Ucraina și până să ajungă ele în Constanța trec prin intermediari. Ele pot fi cumpărate de oricine din Ucraina.
Sunt date pe care Ministerul Agriculturii din România nu le are?
Dacă nu le are, trebuia să le colecteze, pentru că, de aceea, e minister, nu pică din cer datele astea, îți pui la punct un sistem de evaluare a pieței, de colectare a datelor.
Există un departament acolo care trebuie populat cu oameni inteligenți, mai ales că avem acuma instrumente informatice, se pot colecta.
Îl avem și pe domnul inginer de la Direcția Agricolă, care e plătit nu să stea degeaba în birou, ci să se ducă pe teren să vadă fermierii. Nu-i vorba de fermele de subzistență, e vorba de fermele care comercializează pe piață, acei fermieri au contabilitate, au date pe care le colectează pentru că știu, că discut cu ei și nu de ieri, de azi.
Dar domnul ministru decât să se plimbe prin bălării și să se filmeze cu cântăreți de muzică populară în curtea ministerului, care îi cântă că lui Daea îi place oaia, ar fi trebuit să se ocupe de treaba asta.
Eu asta am reproșat PSD-ului, care a dat ministrul Agriculturii, că a pus acolo un om care și mie mi-e simpatic când îl ascult așa și mă uit la dânsul, dar una e să-ți fie simpatic un personaj și alta e un demnitar care are o responsabilitate, pentru că e pus acolo la minister nu doar să stea să pice din cer voturi de la fermieri, pentru că el dă subvențiile la timp, fără să facă nimic și se laudă că uită ce efort a făcut ca să dea subvențiile la timp și fermierii trebuie să voteze PSD-ul.
În situații din astea de criză, când trebuie să pui osul la treabă, când trebuie să ai idei, când trebuie să mobilizezi echipe, să te organizezi, acolo se vede capacitatea de organizare, capacitatea de reprezentare, viziunea pentru un anumit sector și asta lipsește cu desăvârșire de când e domnul Daea la minister, pentru că n-are abilitățile ăstea.
Ce să mergi să negociezi, când deja Comisia a anunțat cifrele. Am făcut și eu o scrisoare către comisar, mâine dimineață vine în Comisia de Agricultură din Parlament și o să-l interpelez din nou. Dar ceea ce pot eu să fac acuma e pe viitor, în etapa următoare.
Adică suma nu se poate modifica?
Teoretic, orice se poate până când ea nu-i decisă formal. Ea urmează într-un grup de lucru din Consiliul Uniunii Europene, experți din fiecare stat membru urmează să valideze această propunere a Comisiei. Intenția Comisiei e să valideze cât mai repede, ca să poată debloca fondurile.
De ce am spus eu că suntem în aceeași situație ca și cu Schengen-ul. Chiar dacă impactul poate nu e atât de perceptibil în societatea românească, e vorba de incapacitatea și inabilitatea de a negocia.
A negocia nu înseamnă să te duci să te întâlnești cu comisarul ca să te tragi în poză cu el, înseamnă să-ți pregătești negocierea cu date, cu cifre, cu argumente, să-ți faci aliați, să te duci să pui pe masă niște propuneri alternative, să contrazici poziția celui cu care negociezi cu argumente și să-l convingi să accepte dacă nu total, dar măcar parțial, poziția ta.
Pentru că ați amintit de Schengen, de la eșecul Schengen și până astăzi, toate sondajele de opinie și eurobarometrul făcut la nivelul Uniunii Europene arată că românii nu mai au atâta încredere în Uniunea Europeană. Întrebarea mea este dacă nu cumva percepția în țară, chiar și pe chestiunea asta legată de fermieri, nu e că e de vină UE care nu dă bani României și iată că dă bani mai mulți Poloniei.
Sigur, eu tocmai de asta am luat poziție, pentru că eu mă consider un pro-european. Mă interesează în primul rând situația fermierilor din România și vreau să folosim instrumentele europene la a căror existență în parte am contribuit și eu când am făcut reforma politicii agricolă comune. Știu că ele există, știu cum pot fi mobilizate și vreau să văd un impact pozitiv și în România.
Evident că e mai simplu atunci când nu îți faci treaba, să dai vina pe celălalt. Și asta a făcut și PNL, și PSD cu Schengen-ul.
Au creat o așteptare imensă, fără să aibă certitudinea unui rezultat pozitiv. Au bănuit doar, pentru că li s-a spus din mai multe părți da, domnule, o să vă ajutăm. Am acționat mai mulți atunci și era normal să fie așa. Şi eu am spus nu mă interesează că va fi la guvernare PNL și PSD când vom intra în Schengen. Important e să intrăm în Schengen. N-au decât să mai adune ei 1-2 procente. Important e să ne vedem în Schengen. Dar ei au așteptat cu mâinile în buzunar, fără să facă nimic.
La fel s-a întâmplat și acum. Pe ultima sută de metri cred că suntem câțiva europarlamentari care am vorbit despre asta cu câteva zile înainte de anunțul Comisiei, altfel ar fi trecut așa pe sub radar.
Nu știa nimeni, se enervau câțiva fermieri care probabil că n-aveau atât de mare impact în presă și nu știa lumea de ei. Sigur că ați văzut și pe domnul Daea că e vina celor de la Comisie că nu le place de România, că-i comisarul polonez și nu-i român ș.a.m.d., tot felul de motive din ăstea.
Deci da, e un risc și văd tendința partidelor politice care doar spun că sunt cu Europa, dar, de fapt, au de ascuns multe lucruri, pentru că sunt pe principiul „Zicem cum zic ei, dar facem cum vrem noi”.
Uitați-vă și cu reformele din PNRR, la fel a fost și cu Schengen, așa e și acum cu fermierii, incapacitatea, inabilitatea, incompetența politicienilor noștri de a reprezenta România la un nivel mediu, să-ți reprezinți țara proactiv la nivel european, inabilitatea asta încearcă să o compenseze cu un discurs populist, care nici măcar nu o să le aducă lor voturi sau nici măcar nu le stabilizează lor situația electorală, pentru că se duc la extremă, se duc la original.
Asta e problema, nu se duc nici la alternativă, pentru că dacă ne uităm ce e pe lângă AUR, în afară de mamuții PSD și PNL, pe sondaje și pe agenda publică, vedem foarte puțin, trece foarte puțin. Care e soluția aici? Aveți acest partid nou, REPER, dar cum face să spargă totuși barierele?
Altfel decât să fii sincer, să fii direct, să spui lucrurilor pe nume, nu văd instrumente.
Eu nu mă limitez la comunicate pe care să le dau pe Facebook, eu mă duc prin țară, mă întâlnesc cu oamenii și așa o să fac până la sfârșitul anului, pentru că am pierdut prea mult timp, din păcate, inclusiv când eram la USR și președinte la USR, cu foarte multe dispute și discuții interne, foarte multă energie consumată în intern pentru a împărți ceva ce nu ai, pentru că ai, doar dacă primești voturi.
Și am uitat că, de fapt, mandatul vine de la oamenii care te votează și care vor să te vadă și să te poată critica, să poată să se descarce pe tine, nu doar în campanie, când te duci să te întâlnești cu ei pe stradă, în piață, ci și în timpul mandatului.
Care e pulsul în țară? Ați remarcat să existe acest sentiment antieuropean sau eurosceptic și să existe așa o atitudine, să spunem nu anti-ucraineană, dar o mare saturație de această problemă a războiului?
Sentimentul pe care eu l-am simțit nu e unul de anti-europenism. Sunt oameni pro-europeni care înțeleg foarte bine utilitatea Uniunii Europene pentru România. Înțeleg mult mai bine acum decât acum cinci ani și chiar mai bine decât acum zece ani că, pentru a valorifica utilitatea asta potențială a statutului de membru al Uniunii Europene, e nevoie să fii proactiv, nu doar să aștepți.
Și au sentimentul că de multe ori România obține mai puțin decât ar fi îndreptățită să obțină de la UE. Și atunci sigur că sunt supărați și pe cei de la Uniunea Europeană, că nu iau mai mult în considerare statutul României în UE, dar au și așteptări mari și sunt mult mai critici și cu politicienii care nu reprezintă România corect.
Deci acest patriotism, să zic cumva cu tentă europeană sau un spirit european, vine dintr-o creștere a gradului de conștiență a ceea ce reprezintă România potențial pentru Uniunea Europeană și de aici cresc și așteptările în ceea ce privește beneficiile pe care România ar trebui să le aibă.
Bun, avem lucruri de rezolvat și la nivel european, pe sistemul de luat decizii, pe capacitatea unora de a bloca decizii în favoarea altor state membre.
Vă referiți la unanimitate și la discuția din jurul unanimității?
Mă refer și la unanimitate, mă refer și la modul cum se stabilesc prioritățile, agenda europeană, a felului cum se face agenda europeană, în funcție de ce aduce nu doar Germania, Franța, dar și ce poate să aducă România.
Apropo, sigur că dacă ar fi un parteneriat și în zona asta de est, posibil cu România, Polonia, țările baltice, altfel ar sta lucrurile și pe agenda europeană.
Deci românii așteaptă și să se corecteze niște lucruri la nivel european. Și asta am simțit-o și când eram lider de grup și aveam acces la agenda europeană, chiar la stabilirea agendei europene și vedeam discutând cu actori economici din România, care îmi spuneau lucrul acesta: uite, discutăm cu patronate, cu sindicate din celelalte țări, reușesc să-și impună mai rapid agenda decât reușim noi.
Deci sunt niște lucruri de corectat și la nivel european, dar eu aș zice în proporție de 70-30% - 30% din ceea ce ni se întâmplă e impactat de felul în care se decid lucruri la nivel european, 70% de felul în care noi suntem reprezentați, în care societatea românească e reprezentată de politicieni la nivel european și de abilitățile lor.
Am văzut și în dosarul Schengen, pentru că în România toată lumea vorbea despre Schengen, dar dacă făceai o scurtă trecere în revista presei internaționale, nu era tema pe agenda mare a Europei, a altor state.
Exact, dar uitați, vă dau un exemplu: statul de drept la nivel european nu era pe agenda europeană în 2019, când după alegerile europarlamentare, în afară de România și nu știu dacă au mai fost unul-două state membre.
Statul de drept nu a fost pe agenda campaniei și am reușit să-l aducem pe agenda UE, să determinăm Comisia să vină cu o propunere legislativă pentru un mecanism a statului de drept la nivel european și să și adoptăm acea acea propunere. Deci am reușit să facem agenda pentru că am lucrat împreună. Asta presupune să fii proactiv.
Dacă vă uitați la cifrele și calculele făcute de organizații neguvernamentale din exteriorul Parlamentului European, ele arătau în 2019, după alegeri, gradul de influență al României, care a crescut în progresie geometrică după alegeri. Și asta s-a văzut și în felul în care s-a construit și se construiește agenda europeană în Parlamentul European. Uitați, Republica Moldova e pe agenda europeană, pentru că europarlamentarii români din toate partidele sunt foarte activi împreună cu România în Consiliu.
Deci se poate, atunci când vrei, când te miști, poți să faci lucrurile astea. Dar când nu vrei și vrei doar să ascunzi incapacitatea ta, creând un discurs artificial care apoi se răsfrânge și asupra percepției pe agenda publică națională, se întâmplă ce se întâmplă cu Schengen, se întâmplă ce se întâmplă acum cu fermierii.
Mai avem și această temă Bâstroe, care, sigur, are sensibilitățile ei.
Un om cu minime cunoștințe de transport naval ar fi trebuit să realizeze, în momentul în care Ucraina a avut porturile blocate la Marea Neagră, că Ucraina își va folosi toate celelalte canale de a ajunge cumva la Marea Neagră.
Bâstroe, așa îngust cum e el acolo, la capătul hărții, pe frontieră, e o posibilitate. Deci era firesc să se uite ucrainienii la cum pot folosi mult mai mult Bâstroe decât l-au folosit în trecut, pentru un transport de capacități mai mari.
Putea să aibă loc o discuție proactivă, să fi fost provocată discuția asta de România, pentru că în rest, nu s-au schimbat normele, statutul Deltei Dunării, normele de mediu ș.a.m.d.
Putea să aibă loc această discuție, la fel, vă spuneam, cu cerealele. Noi tot cerem și la solicitarea Ministerului Agriculturii și a fermierilor, noi în Parlamentul European, îi tot cerem comisarului să vină cu niște propuneri.
Era evident că astea vor fi instrumentele, mecanismele. Acum, eu n-am fost consultat, sunt din Opoziție, la fel nici pe Schengen, nu ne întreabă, ca nu cumva să arătăm noi că știm prea multe și să câștigăm puncte.
Dar au europarlamentari din PNL, din PSD care ar fi putut să le să le spună ce să discută aici, care sunt mecanismele, să se fi apucat să colecteze date și cifre și să le trimită, nu să le trimită cu întârziere, cum am aflat de la Comisia Europeană, că România nu numai că a trimis date irelevante pentru interesul fermierilor români, le-a trimis așa cumva în dorul lelii, ca să scape.
Avem și noi în Comisia Europeană, în Direcția Generală Agricultură, așa cum sunt polonezi și sunt francezi și polonezi, sunt și români acolo. Ei sunt funcționari, trebuie să fie echilibrați, dar evident că mai trag și ei de mânecă pe unul sau pe altul.
Încă o dată, nu cer să fiu eu consultat, băgat în seamă. Eu îmi fac treaba atât cât pot și sunt la dispoziția lor. Le-am spus și pe Schengen, că avem un fost ministru de Interne, europarlamentar, care cunoaște foarte bine subiectul.
S-a întâmplat ceva după ratarea Schengen? S-a constituit, nu știu, un grup transpartinic?
Nu s-a constituit nimic, chiar dacă i-am propus și premierului și ministrului de interne, le-am spus „faceți-l confidențial, dacă nu vreți să apară în presă că trebuie vă înjosiți, să cereți ajutorul Opoziției”. Important e să vedem că avansează.
Eu nu știu de nimic să se fi constituit în felul acesta și mă întreb dacă nu cumva e indiferență, că nu mai e vorba de rea-voință. Ei însă toate lucrurile astea se adună picătură cu picătură și le vom plăti cu toții așa cum spuneți, cu populismul, cu euro-scepticismul, unde românii, încă o dată, din punctul meu de vedere îndreptățit, au așteptări mai mari de la Uniunea Europeană în general și numai un pas mai e până să treacă în extremă.
De obicei ne uităm și la bresle, ce pot să facă fermierii români în așa fel încât Guvernul să știe mai bine problemele lor și să acționeze în interesul lor?
Eu le-am mai spus și fermierilor și am mai spus-o și public, în toate statele membre europene, fără excepție, unde agricultura contează în toate acele state membre, direcția politicii agricole în statul membru respectiv e dată de organizațiile profesionale agricole, nu de minister.
Ministerul preia direcția dată de organizații profesionale, care, apropo, asigură și continuitatea politicilor, pentru că un ministru se schimbă, guvernele se schimbă, dar cei care asigură continuitatea viziunii sunt organizațiile profesionale.
Când eram ministrul Agriculturii în 2007-2008, am lucrat pe legea Camerelor agricole, care ar fi trebuit să organizeze nu de sus în jos, nu statul să le organizeze. A început acel proces în 2008-2009. Apoi Liviu Dragnea, care fusese președinte de consiliu județean la Teleorman, și-a dat seama că o cameră județeană de agricultură în Teleorman riscă să aibă putere politică electorală mai mare decât Consiliul Județean, a modificat legea și a luat capacitatea asta de reprezentare.
Doar un sector profesional organizat unitar poate să aibă în astfel de situații un impact major. Când ai două-trei organizații, ele sunt influențate politic sau oricum se încearcă influențarea lor politică, acapararea politică, chiar mai mult.
Uitați-vă la PSD, nu să vă dau nume acum, pentru că ele sunt cunoscute. Sunt politicieni, senatori, deputați care au business-uri grele în agricultură și în sectorul animal, și în sectorul vegetal și se vede foarte bine.
Te uiți la deciziile pe care le ia ministerul și prioritățile pe care și le stabilește ministerul și te uiți la business-urile pe care le au ei. Ei evident că vor încerca să influențeze și organizațiile profesionale.