România e în criză, doar că atunci când nu iei măsuri dure, nu pare că ai o problemă foarte mare. Iar măsurile foarte dure nu s-au luat încă pentru că sunt alegeri în PNL, principalul partid aflat la guvernare. ”Eu mă îndoiesc că vor fi soluții radicale anul ăsta, dar la anul vor trebui să le ia”, este de părere sociologul Alfred Bulai.
”Noi nu vedem că economia, deocamdată, merge pe împrumuturi și că, la un moment dat, vor trebui să taie nodul gordian și să înceapă cu niște măsuri de austeritate (…) Atunci va începe cu adevărat criza pentru populație. Dar acum e festival, mai râdem, mai află lumea o chestie, dar nu ne privește direct”, a mai spus Alfred Bulai, prodecan al Facultății de Științe Politice din cadrul SNSPA București, acceptând invitația de a comenta pentru cititorii Spotmedia.ro scandalul interminabil care macină intestinele PNL și ocupă spațiul public, răspunzând totodată la întrebarea:
”Cu ce mă afectează pe mine, ca simplu cetățean, lupta dintre tabăra Cîțu și tabăra Orban?”.
Alfred Bulai: Disputa nu e una politică. Nu se bat pe programe, se bat pe putere
La PNL au fost în permanență tensiuni, numai că până acum, pe vremuri, se ”dezlipeau”. Liberalii au avut cei mai mulți disidenți. Au fost nenumărate ”evadări”. Era mai simplu, pentru că era mai mult entuziasm, mai mult sânge în politicieni, și imediat făceau o formațiune nouă.
Prima a fost chiar PNL-Aripa tânără (Horia Rusu, Tăriceanu și alții).
Pe vremuri era democrație, chiar își dădeau cu părerea împotriva liderului de partid, ceea ce nu se mai întâmplă de ani de zile la PNL, indiferent cine e șeful partidului.
Acum este o luptă, însă este o luptă decadentă cu totul pentru că, totuși, nu e o luptă internă pe programe, ei nu vorbesc despre ce vor să facă în PNL, ci despre cât de nenorocit e celălalt…Nu e o luptă politică, este o luptă pe putere.
Pe vremuri, se rupea partidul și pentru că aveau și altă viziune despre ce trebuie făcut. Cei de azi nu au altă viziune, ci pur și simplu își doresc unul să rămână și altul să plece.
Uitați-vă la un lucru pe care puțini l-au observat: Întâi s-a mers, vreo două luni, prin filiale, ca să își exprime acordul filialele pentru unul dintre cei doi candidați și abia după aceea candidații își prezintă programele. Cum vi se pare asta? Filialele au votat și candidații depun moțiunile acum. Dacă moțiunea ar fi să creștem doar găini în România, oamenii ăia deja au votat…
Modelul american era altul: Vii cu moțiunea, discuți despre ce vrei să faci și îi convingi sau nu. Ei au vrut să convingă ca persoană, prin relațiile și presiunile pe care le puteau face.
Repet: Disputa nu este una politică și s-a coborât la un nivel la care nu câștigă nimeni, doar pierde PNL.(…)
PNL, pe urmele PNȚCD ?
În general, când partidele ajung într-o asemenea situație sunt într-o curbă descendentă care merge spre desființare, dacă ei nu se trezesc ca să se regrupeze. Așa a murit CDR, așa au murit și alte alianțe.
Imaginea generală este că ’ăia se ceartă suburban’ (…) Inițial nu era despre ceva care interesa populația.
Iar modul în care a comunicat Cîțu după aceea și toate mizeriile pe care și le-au aruncat dau o imagine generală despre partid și, în general, astfel nu poți decât să pierzi.
PNȚCD a dispărut așa, nu știu dacă vă mai amintiți că la un moment dat ștampila era la unul, altul ocupase sediul, era un președinte auto-intitulat la București, altul era la Timișoara - Ciuhandu …
În general, oamenii acceptă să se bată cineva de la putere cu cineva de la opoziție, dar dacă se bat doi din aceeași echipă, e ceva cu totul aiurea.
Nu e simplu să fii lucid când ești înconjurat de yesmeni
Lucrurile par simple din afară, dar în interiorul unui partid lumea se schimbă. Maturitatea și înțelepciunea în partide sunt rare și nu neapărat la decidenții cei mai importanți. Explicația e destul de simplă (sunt niște legi în psihologia socială, în special).
Dacă ești înconjurat numai de oameni care dau un anumit gen de mesaj, ajungi să crezi niște lucruri, chiar dacă ți se par că ar putea să fie strâmbe.
Dacă la orice faci ai în jurul tău numai yesmeni, pentru că i-ai cultivat, e foarte greu să faci analize critice.
Când am tone de informații în jurul meu care sunt confortabile, ajung să cred în ele. Nu e atât de simplu să fii lucid. Se hrănesc cu iluzii politicienii, foarte des (nu numai în România), pentru că imaginea furnizată de cei din jur poate să te păcălească serios.
Diferența dintre premierul Orban și premierul Cîțu? Doar promisiuni, nimic concret
În primul rând, Guvernul a fost condus 1 an de Orban și 1 an de Cîțu. Deci experiența despre cum au condus ei lumea o are.
Datele ne arată că nu sunt foarte fericiți oamenii, deci nu puteți compara o guvernare senzațională cu una dezastruoasă, oricare ar fi ordinea între ele…
Sigur, dl Orban este un mult mai bun comunicator decât dl Cîțu, însă asta poate fi oricine.(…)
Dar în afară de pandemie, care a fost singurul element de care pare că s-a ocupat guvernarea, nu există prea multe speranțe.
Disputele respective nu sunt legate de vreun proiect pe care să-l țină minte lumea, adică să-l înțeleagă. De exemplu: Recalculăm pensiile, cum a fost pe vremuri la Alianța D.A. Sau: Facem impozitul atât. Adică niște teme pe care lumea să le recunoască în discursul public și să militeze pentru ele.
Noi nu avem decât promisiuni, cum ne ziceau părinții când eram mici și ne uitam la vitrine după jucării: ’Lasă, mamă, când luăm banii…’. Cam așa e și cu guvernarea PNL.
O să vină PNRR, care atenție! Că nu e aprobat nu e mare lucru, pentru că va fi, într-o formă sau alta, dar banii trebuie să fie cheltuiți până în 2023. Cu alte cuvinte, contează faptul că nu începi să îi cheltuiești, pentru că nu vei avea timp să îi cheltuiești. Probabil că nu vom cheltui decât o mică parte.
Și oricum o mare parte dintre sectoarele din economie nu sunt vizate, deci rezolvă mult prea puțin. Iar formulele acestea oricum sunt un fel de cățeluși cu covrigi în coadă, pentru că, în realitate, efectele nu se vor simți.
Vor trebui să taie nodul gordian și să înceapă cu niște măsuri de austeritate
Pe de altă parte, să nu uităm deficitul. Să nu uităm că noi avem probleme economice cât casa. Ele s-au moștenit.
Și, culmea, pentru prima dată din cauza alegerilor interne dintr-un partid (de fapt, din ambele partide de guvernământ) NU s-au luat măsuri foarte dure încă.
A fost totuși un Moș Crăciun tot anul trecut: S-a închis? Le dăm bani. Nu se fac ore? Dăm bani. Bani la doctori, bani la toată lumea, pe principiul ’Noi avem alegeri în partid’.
Cât credeți că poate ține așa ceva?
Florin Cîțu doar nu era nebun să sugereze că vrea să ia măsuri de austeritate în perioada asta, deși, la nivele locale, la nivelul primăriilor, unde nu sunt legati direct, au început deja să dea oameni afară.
De exemplu, din informațiile mele, la nivelul unei primării din București din vreo 120 de polițiști de la Poliția Locală au rămas vreo 20 (deci nu e vorba de 2-3!).
Se fac economii, nu mai sunt bani. Noi nu vedem că economia, deocamdată, merge pe împrumuturi și că, la un moment dat, vor trebui să taie nodul gordian și să înceapă cu niște măsuri de austeritate, dar după ce se stabilizează (și probabil că nu anul ăsta, că nu iei astfel de măsuri înainte de Crăciun...).
Deci eu mă îndoiesc că vor fi soluții radicale anul ăsta, dar la anul vor trebui să le ia, pentru că doar n-o să le ia când n-or să mai poată, adică în an electoral.
Atunci va începe cu adevărat criza pentru populație. Dar acum e festival, mai râdem, mai află lumea o chestie, dar nu ne privește direct.
Și problema este că la un moment dat USR-ul va trebui să iasă de la guvernare. Nu vor acum, ca dovadă că au făcut balet: ’E inadmisibil! Dar dacă ne dați bani, mai coborâm și noi standardele…’
Însă criza există deja, dar dacă nu iei măsuri dure, nu pare că ai o problemă foarte mare. Dar situația e inerțială. Au început să crească prețurile, a dovedit-o BNR.
Criza nu are efecte imediat, oamenii mai au un cheag, încearcă să se descurce, e nevoie de câteva luni. Dar probabil că în primăvară or să înceapă problemele serioase.
Află mai multe despre scandalul din PNL:
