Nici în celelalte țări socialiste nu li s-a cerut socoteală foștilor comuniști, doar că acolo aceștia nu mai erau la putere, spre deosebire de România – asta a falsificat totul – iar acest lucru îl plătiți și astăzi, inclusiv dacă va câștiga candidatul de extremă dreapta, spune istoricul francez Thierry Wolton.
Într-un interviu acordat spotmedia.ro în scris, în prezilele turului doi ale alegerilor prezidențiale, acesta spune că lucrurile pe care le trăiește astăzi România au cauze chiar în felul în care s-a făcut tranziția de la dictatura comunistă la zorii unei democrații confiscate imediat:
„Confiscarea Revoluției din decembrie 1989 de către niște comuniști așa-zis reformați a făcut ca țara dvs să piardă un deceniu întreg. Nu v-ați revenit nici până astăzi. Această alegere prezidențială o dovedește, inclusiv prin decizia luată de Curtea Constituțională de a anula turul al doilea al scrutinului precedent. Fie că vrem sau nu, acea decizie a fost antidemocratică. Personal, am considerat că procesul trebuia să continue", spune Wolton.
De altfel, în interviul acordat spotmedia.ro imediat după anularea scrutinului prezidențial din noiembrie, Thierry Wolton a susținut teza, pe care o reia și acum, că România putea lăsa desfășurarea turului doi „dacă exista încredere în procesul democratic": "Înțeleg că procesul democratic a fost manipulat în primul tur. Dar, având în vedere dezvăluirile dintre primul și al doilea tur, se putea spera că aceste manipulări nu s-ar mai fi repetat și că alegătorii, votând în cunoștință de cauză, ar fi corectat situația. Cel puțin astea ar fi fost așteptările. /.../ Am încredere în poporul român și cred că românii ar fi redresat situația. Sunt destul de sigur că ea ar fi fost aleasă".
Faptul că manipulatorii – Moscova, Beijing sau alții - au fost prinși „cu mâna în borcanul de dulceață”, spunea atunci Wolton, înseamnă că în alte democrații se vor lua măsuri să nu se repete: „Dacă România a fost un cobai și experimentul a eșuat – ceea ce pare să fie cazul acum, ținând cont de situație – nu este o notă prea bună pentru manipulatori".
Thierry Wolton, tradus în limba română la Humanitas, e preocupat în mod special de istoria regimurilor comuniste, de Războiul Rece și de influenţa sovietică în Occident. A scris, printre altele, Rouge-brun: Le Mal du siècle (1999; trad. rom. Roșu-brun: Răul secolului), Le KGB au pouvoir: Le système Poutine, (2008; trad. rom. KGB-ul la putere: Sistemul Putin, Humanitas), Une histoire mondiale du communisme, vol. 1–3 (2015–2017; trad. rom. O istorie mondială a comunismului, Humanitas, vol. 1, 2018, vol. 2, 2019), Le négationnisme de gauche, (2019, trad. rom. Negaționismul de stânga, Humanitas 2019).
Idei principale:
- Dacă poporul român trece prin această experiență de extremă dreapta, trebuie să sperăm că va ieși din ea vindecat ideologic, cu condiția, bineînțeles, ca el să poată din nou să se exprime liber la o viitoare alegere - lucru care, din câte se pare, este garantat de ancorarea țării dvs în Europa.
- Interesele reale ale țării sunt în Europa, iar acest președinte va înțelege repede acest lucru, întrucât Moscova, ruinată de războiul său din Ucraina, nu are nimic să-i ofere.
- Europa, amenințată de Rusia prin războiul dus în Ucraina, nu își poate permite o Românie neutră.
- O victorie a lui Simion ar fi o victorie pentru Putin, care este nostalgic al imperiului sovietic, iar România ar continua să bată pasul pe loc.
Thierry Wolton, ne cunoașteți bine și cunoașteți și situația politică, inseparabilă de cea geopolitică, actuală. Cum ați descrie miza alegerilor prezidențiale de la București? Este una existențială, una de direcție Vest versus Est, una de demolare a unei vechi ordini politice?
Nu cred că aceste alegeri reprezintă o miză existențială pentru România, un cuvânt care, luat în sensul său real, ar însemna că însăși existența țării ar fi în joc. Să nu exagerăm prea mult.
Desigur, dacă va fi ales candidatul de extremă dreapta, acest lucru ar putea ridica, pe termen scurt – pe durata mandatului său –, o problemă pentru viitorul imediat al țării, dar trebuie să sperăm că, odată ce această experiență va fi consumată, pendulul politic se va întoarce mai spre centru, spre binele tuturor, începând cu românii.
O victorie a lui George Simion nu mi se pare catastrofală în sine, pentru că interesele reale ale țării sunt în Europa, iar acest președinte va înțelege repede acest lucru, întrucât Moscova, ruinată de războiul său din Ucraina, nu are nimic să-i ofere.
În schimb, alegerea lui va întări curentul iliberal din cadrul Uniunii, alături de maghiarul Orban, slovacul Fico, italianca Meloni, AFD-ul german, Frontul Național francez și alții. Începe să fie cam mult, iar toate aceste mișcări paralizează, într-o mai mică sau mai mare măsură, capacitățile de acțiune ale Comunității Europene, ceea ce servește jocului lui Putin împotriva democrațiilor.
În acest sens, miza acestor alegeri este mai degrabă o problemă de echilibru Est-Vest decât una strict internă românească.
Ce ar însemna pentru România alegerea lui George Simion? El nu este Călin Georgescu, dar are viziuni dacă nu frontal pro-ruse, în direcția „neutralității” românești.
Aici este adevărata problemă. Europa, amenințată de Rusia prin războiul dus în Ucraina, nu își poate permite o Românie neutră, care se află chiar lângă acel câmp de luptă care, într-adevăr, este existențial pentru viitorul bătrânului nostru continent.
După cum știți, țara dvs găzduiește forțe franceze care joacă un rol de descurajare, chiar dacă Parisul nu are deloc intenția de a se implica direct în conflictul ucrainean. Dacă Simion va cere repatrierea acestei forțe, va fi un șoc psihologic, chiar dacă nu și unul militar, care va întări determinarea lui Putin de a continua ostilitățile.
Acum, este evident că, odată ales, Simion va fi supus unor presiuni puternice din partea Bruxelles-ului pentru a-l împiedica să comită această greșeală. În același timp, va trebui ca și alegătorii lui să înțeleagă că plecarea trupelor franceze va slăbi considerabil România în cadrul Europei, mai ales în fața lui Putin, care visează să pună mâna pe Moldova vecină.
Credeți ca România a ratat în această perioadă sa fie un important actor regional, a fost considerată o zonă de carantină? Sau poate liderii europeni sunt indulgenți când vine vorba despre alegeri şi ne lasă o pauză? Mă gândesc că istoria nu prea ia pauză.
De la căderea comunismului, România a rămas bolnavul Europei. Am avut deja ocazia să spun acest lucru, inclusiv în interviuri cu dvs. Confiscarea Revoluției din decembrie 1989 de către niște comuniști așa-zis reformați a făcut ca țara dvs să piardă un deceniu întreg. Nu v-ați revenit nici până astăzi. Această alegere prezidențială o dovedește, inclusiv prin decizia luată de Curtea Constituțională de a anula turul al doilea al scrutinului precedent.
Fie că vrem sau nu, acea decizie a fost antidemocratică. Personal, am considerat că procesul trebuia să continue. Până la urmă, nu înseamnă asta suveranitatea populară? Ce s-a decis atunci mi-a amintit de celebra frază a lui Bertolt Brecht, după revoltele din Berlinul de Est, din 1953, când îi sfătuia ironic pe comuniști să dizolve poporul, pentru că nu era pe placul puterii.
Exact asta a făcut, într-un fel, Curtea voastră Constituțională, reducând la tăcere turul doi. Știu bine că, spunând asta, nu-mi fac prieteni în România. Dar nu poți fi pentru democrație doar când rezultatul ne convine și împotriva ei când nu este conform dorințelor noastre.
Democrația este un risc – magnific și periculos în același timp – iar acest lucru îl veți simți dacă Simion va fi ales.
Aveți încredere că societatea românească va reuși sa iasă bine din această poveste? Îmi amintesc ca spuneați ca aveați încredere și înainte de scrutinul anulat, că românii vor vota corect.
Dacă Simion este ales, acest lucru ar putea fi un bine pentru România. Nu pe moment, desigur, ci pe termen lung. Dacă poporul român trece prin această experiență de extremă dreapta, trebuie să sperăm că va ieși din ea vindecat ideologic, cu condiția, bineînțeles, ca el să poată din nou să se exprime liber la o viitoare alegere — lucru care, din câte se pare, este garantat de ancorarea țării dvs în Europa.
Nu aș spune același lucru dacă ar fi vorba de o „experiență” comunistă, deoarece știm din experiență că astfel de regimuri nu au permis niciodată poporului să se exprime din nou și, prin urmare, să își poată schimba opinia.
Dacă România a fost un teren de testare, un cobai, pentru ca Rusia să vadă cât de mult poate apăsa pedala, ce a reușit Rusia și ce nu?
Am spus întotdeauna că țara dvs a fost singura care a urmat cu succes planul lui Gorbaciov de a salva comunismul printr-o nouă generație, mai prezentabilă pentru occidentali – cei care erau așteptați să devină finanțatori – decât vechii tovarăși brejneviști.
În același timp, acest plan gorbaciovist era sortit eșecului dinainte de a fi pus în aplicare, pentru că comunismul nu putea fi salvat în Europa. A fost altceva în China, unde Partidul Comunist a rămas pe o linie dură și pură, ceea ce nu l-a împiedicat să profite de miliardele investite de capitaliștii fascinați de o populație uriașă de potențiali consumatori.
Având în vedere vântul de eliberare pe care l-a adus căderea comunismului pe continentul nostru, salvarea sistemului era o misiune imposibilă. Moștenitorii comunismului din România – Iliescu și compania – erau, oricum, condamnați la eșec. Dar – și asta este foarte important – societatea românească le-a permis acestor moștenitori să își schimbe hainele fără să li se ceară nicio socoteală.
Nici în celelalte țări socialiste nu li s-a cerut socoteală foștilor comuniști, doar că acolo aceștia nu mai erau la putere, spre deosebire de România. Asta a falsificat totul – iar acest lucru îl plătiți și astăzi, inclusiv dacă va câștiga candidatul de extremă dreaptă. Pentru că e o graniță subțire între cravatele roșii și cămășile brune.
În acest sens, o victorie a lui Simion ar fi o victorie pentru Putin, care este nostalgic al imperiului sovietic, iar România ar continua să bată pasul pe loc. Este frustrant pentru țara dvs, care merită cu mult mai mult decât acest viitor sumbru, chiar dacă ar fi doar de scurtă durată.