Strigi că statul e incompetent și corupt, dar vrei să-i dai pe mână toate resurse energetice și toate pârghiile pentru a le exploata. Cum vine asta?
Fără investitori și fără parteneri occidentali, marile proiecte energetice ale României – Neptun Deep, reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă și SMR-urile de la Doicești – s-ar opri.
Ar crește, din nou, în zonă, influența Kremlinului. Am putea lăsa Moldova fără gaze.
Spatele întors Bruxelles-ului ar face din România o țară izolată, cu buzunare goale. N-ar fi nici patriotism, nici guvernare în interesul oamenilor. Ar fi prăbușire.
Fără suficientă energie la preț corect, în România, economia n-ar mai crește. Iar fără economie dezvoltată, am sărăci și mai mult.
Otilia Nuțu – analist de politici publice în energie la Expert Forum – a vorbit pe larg, într-un interviu acordat Spotmedia.ro, despre riscurile unui derapaj major, în sectorul energetic, în cazul unei guvernări izolaționiste.
Cum ar afecta o guvernare izolaționistă sectorul energetic din România?
Sectorul ar fi foarte afectat. În general – din cauză că investițiile în Energie sunt mari și durează mult până aduc profit – afacerile din energie sunt afectate de lipsa de predictibilitate. De impozite și taxe care se schimbă peste noapte. De trecerea de la piață reglementată la piață liberă și înapoi.
Unde avem o primă problemă: ei (izolaționiștii: Simion, Georgescu etc) spun lucruri. După care revin și susțin: «Nu, stați că asta a fost o strategie de marketing pentru campania trecută».
Deci noi practic nu avem absolut nicio certitudine cu privire la ce vor face în momentul în care vor ajunge la putere.
Și ăsta este un lucru extraordinar de periculos. În general, nu doar în sectorul energiei.
Ce vor face cu Justiția? Pentru că ai nevoie de un stat de drept funcțional ca să se facă investiții.
Ai nevoie ca toată lumea să aibă încredere că drepturile le vor fi respectate de Justiție. Și asta e valabil și pentru mediul de afaceri.
Vorbea chiar zilele trecute George Simion despre nevoia ca statul să dețină pachetul de control – sau pachetul majoritar de acțiuni - în toate marile companii energetice din România. Ce ar însemna asta?
Înseamnă incertitudine cu privire la drepturile de proprietate ale investitorilor.
Vedeți, întotdeauna companiile profitabile sunt primele pe care pun ochii!
Dar ce înseamnă asta, cum se face? Cum va obține statul român pachetul majoritar de acțiuni la companii la care are acum pachet minoritar?
Va cumpăra? Dar noi am avut anul trecut deficit bugetar de 9,3% din PIB! Deci nu văd de unde banii cu care să cumpere rapid.
Sau va expropria, va lua cu japca fără despăgubire, cum au făcut comuniștii?
Speram că am depășit acel moment după 1989! Și că drepturile de proprietate trebuie să fie respectate!
Petrom a mai fost la stat. Și era o companie „căpușată” în toate felurile posibile. Și pe partea de achiziții și pe partea de vânzări.
Și – fiind o companie importantă într-o economie ca a noastră (nu era foarte mare, la vremea respectivă), distorsiona. Schimba comportamentul întregii noastre economii („căpușarea” limita concurența, împiedica investițiile necesare și genera prețuri incorecte la carburanți, care alterau funcționarea întregii economii românești – n.red.).
De ce s-a privatizat Petrom? Acea privatizare a fost o condiție pentru recunoașterea României ca economie de piață funcțională.
Atunci am văzut un Petrom care cu un an înainte de privatizare era pe minus, iar cu un an după privatizare, era pe plus.
S-a putut face asta pentru că acționarii privați – odată ce au preluat Petrom – cu o echipă de avocați, au anulat contractele-căpușă.
Vorbim despre mii de contracte analizate, renegociate sau – acolo unde s-a putut - rupte. A fost o operațiunea majoră de „descăpușare”.
La ce să mă aștept dacă Petrom s-ar întoarce din nou la stat? Văzând cum au mers alte companii care au rămas mai multă vreme în proprietatea integrală a statului, mă aștept să revină și probleme respective.
Dacă statul s-a dovedit deja prost manager acolo, de ce nu s-ar dovedi încă o dată la fel, urmând exact aceeași rețetă?
Dacă naționalizează statul companii, mai putem spera la piață liberă de energie? Mă gândesc aici că, poate, consumatorul ar putea găsi energie la preț mai mic, pe o piața liberă ...
Regulile după care funcționează toate piețele, în Uniunea Europeană (deci și a noastră – n.red.), au legătură cu competiția. Modelul este: sunt mulți producători, iar cumpărătorul ar alege produsele aceluia care îi oferă cel mai bun raport calitate – preț.
De regulile astea beneficiază, în primul rând, consumatorul (pentru că încercând să-și vândă marfa, producătorii vor încerca să ofere, fiecare, un raport calitate – preț cât mai bun – n.red.).
Dacă toate companiile dintr-un domeniu vor fi preluate de un monopol, ce va mai câștiga consumatorul? Și cum?
Să recapitulăm: pe de o parte, statul s-a dovedit un administrator destul de prost, în Energie.
Pe de altă parte – la cum stau lucrurile astăzi - îți poți schimba furnizorul (în plus, avem un calendar de dereglementare a piețelor de energie pentru consumatorii casnici care ar urma să se finalizeze în primăvara anului viitor – n.red.). Dacă ajungi să mă obligi să cumpăr energia de la o singură companie de stat ... nu văd cum aș mai putea avea de câștigat.
Aici, noi inventăm apa caldă.
Hai să ne uităm cum au mers lucrurile în Ungaria, în ultimii 10-12 ani.
Țara vecină și-a făcut o companie mamut de stat (Magyar Villamos Művek, pe scurt MVM Group – n.red.).
Dar ea nu oferă calitate. Merge din ce în ce mai prost (pe hârtie funcționează bine, dar doar pentru că e puternic subvenționată de stat - n.red.). Și nu e folosită ca o companie comercială, ci mai curând ca un braț de control asupra unei părți importante din economia Ungariei.
Dacă statul român era un bun manager și voia să-și facă niște campioni energetici - cum s-a tot lăudat în ultimii 20 și ceva de ani și cum vom auzi, în continuare, de la Simion, Georgescu și alții – de ce nu extinde companiile în alte țări?
De ce să concentrăm aici tot ce se poate în mâinile statului, când companii ca Hidroelectrica, Romgaz și altele ar putea să facă investiții și în alte țări?
Cum a făcut CEZ (companie energetică din Cehia care – prin investiții – s-a extins internațional, în mai multe state din estul Europei, dar și în Germania și Turcia, cu subsidiare de susținere financiară în Olanda – n.red.).
N-am văzut până acum nicio astfel de inițiativă majoră a unei companii de stat de la noi. Iar dacă statul ar prelua din nou proprietatea marilor companii din energie, nici nu mă aștept să văd.
Vă amintiți că am avut și noi, până la începutul anilor 2000, „mamuți” în Energie? CONEL, spre exemplu. Și nu îmi aduc aminte să fi avut CONEL mari realizări.
Ce aduc marii investitori din străinătate? Am pierde ceva, în lipsa lor?
Dacă treci totul la stat, nu văd cum mai faci investiții.
Aceste companii mari vin, de afară, și cu bani și cu tehnologie și cu know-how care intră în economia românească. Aduc tehnologie și pregătesc oamenii de la noi să lucreze cu ea. De unde ar aduce statul român tehnologie nouă?
Sigur că Simion și Georgescu au dus la extrem aceste idei ale naționalismului economic. Dar problema nu vine doar de la ei. Problema este că – în ultimii 10 – 15 ani, din rațiuni populiste – inclusiv partide main stream au susținut ideea naționalismului economic.
Revenind la OMV Petrom. Da, are acționar majoritar privat. Dar exploatează o resursă a statului român și plătește redevențe pentru asta. Resursa e a noastră. Privatul a adus tehnologia necesară ca să o valorificăm.
De astfel de parteneriate e nevoie. Pentru că de banii care rezultă din astfel de parteneriate beneficiază toți. Inclusiv statul și inclusiv cetățenii care primesc servicii de la stat.
S-a discutat de multe ori: de ce nu ne-am scos singuri gazele din Marea Neagră?
Pentru că n-aveam tehnologia.
Pe lângă marii investitori străini, avem și unii mai mici. Cum sunt cei care au acțiuni la Romgaz, Hidroelectrica și alte companii listate la burse. Pentru ei, să plece înseamnă să vândă. Altcineva va cumpăra acele acțiuni. În ce fel ne-ar afecta asta?
Aici sunt 2 chestiuni diferite.
La Romgaz și la Hidroelectrica, statul e acționarul majoritar.
Investitorii sunt acționari minoritari. Ei nu au prea multe modalități de a influența mersul, afacerea. Dar au încredere că afacerea va merge bine. Astfel de pachete minoritare sunt preferate de fonduri de pensii, spre exemplu, care se uită la profiturile pe termen lung.
În astfel de cazuri, nu mă aștept ca statul să vrea să exproprieze pachete minoritare. Aici, problemele vor apărea dacă statul reglementează piața de energie. Reglementare înseamnă vânzare de energie la preț mai mic. Asta e rațiunea reglementării.
Rezultatul: profitabilitatea companiilor, pe termen lung, va fi mai mică. Iar investitorul privat va încerca să își vândă acțiunile, dacă va avea cui. Dar va vinde în condițiile în care știm că profitul pe termen lung e în scădere (deci va vinde mai ieftin – n.red.).
Acesta e motivul pentru care, a doua zi după primul tur al alegerilor, acțiunile companiilor au început să scadă, la burse.
Pe de altă parte, avem companii ca OMV Petrom. Unde acționariatul majoritar e privat. El ia deciziile comerciale și de investiții. Iar statul este cel care așteaptă ca business-ul să meargă bine ca să ia acel profit obținut pe termen lung. Aici – așa cum am discutat – apare riscul naționalizării.
Deci companiile pierd bani. Asta înseamnă că statul va încasa mai puțin de la ele. Iar ca să suplinească respectiva lipsă de bani, statul îi va lua de la noi.
Da. Ce facem noi acum este să dăm timpul înapoi. Ne întoarcem în anii 1990. Să ne gândim fiecare, onest: trăiam mai bine în anii 1990 decât trăim astăzi?
Decât să trăim cu gândul la un moment mitic în care am dus-o mai bine decât astăzi și să încercăm să ne întoarcem la el, mai bine ne-am uita spre viitor. Să căutăm soluții să trăim mai bine decât astăzi.
În Energie, ce mi-aș dori este să văd investiții în același ritm ca în țările din vestul Europei. Sunt tehnologii noi: regenerabile, tehnologii de stocare, hidrogen ...
Sunt tot felul de tehnologii noi, care ajută un sistem energetic să fie mai stabil, mai predictibil și mai flexibil. Te ajută să nu-ți mai cadă curentul când vine o furtună. Astea sunt lucrurile spre care ar trebui să ne îndreptăm.
În România, avem nevoie de investiții foarte mari. Bună parte dintre capacitățile noastre de producție sunt vechi. Rețelele (prin care se transportă și se distribuie la consumatori gazele și curentul – n.red.) sunt vechi.
Și am rămas în urmă tocmai din cauză că nu am oferit, pentru mediul de afaceri, condiții destul de bune ca să facă investiții mai repede.
Să ne uităm la Spania și la Germania, țări în care capacitățile de producție au crescut mult. Au început și la noi să crească, e adevărat, în condițiile în care am avut criza energetică din 2022, care a impulsionat investițiile peste tot.
Dar repet: lucrurile abia au început să se miște, după ce ani la rând au bătut pasul pe loc. Ce vrem să facem mai departe?
Și mai e ceva nu înțeleg, din retorica asta: pe de o parte, zici că ești anti-sistem. Adică anti acest stat român care s-a dovedit un administrator prost și corupt. Că de aici a venit votul de protest: a fost vot anti-sistem. Dar pe de altă parte, zici că vrei să dai toate resursele tocmai acestui stat. Sistemului. Care e justificarea?
În proiectele energetice mari avem parteneri străini. Ca să extragem gazele din perimetrul Neptun Deep din Marea Neagră, ne bazăm pe sprijinul OMV Petrom. La construcția reactoarelor nucleare 3 și 4 de la Cernavodă avem parteneri americani, canadieni și italieni. Pentru construcția reactoarelor nucleare modulare mici (SMR) de la Doicești colaborăm cu americani și mai multe instituții internaționale ... Vine izolaționismul cu vreun risc pentru aceste mari proiecte?
Da, sunt convinsă că riscul este foarte mare. E și motivul pentru care chiar trebuie să ne băgăm mințile în cap cu alegerile care urmează.
Dacă o să ajungem într-adevăr la o retorică de tip Viktor Orban și la politici economice de tip Trump ... la problemele pe care economia noastră le are deja, o să ne prăbușim rapid.
Ziceați de Neptun Deep. Se face proiectul. Și apoi vine statul și zice: „N-ai voie să exporți gaze!”. Sau „N-ai voie să-i vinzi lui X, trebuie să dai totul unei companii de stat din România”.
Astfel de intervenții i-ar afecta investitorului dreptul de proprietate. Consecința: în asemenea condiții, nu va vrea nimeni să investească.
În toate aceste proiecte mari, statul are o parte și privații au o parte. Dacă dispar banii privați, statul nu va avea bani cu care să suplinească.
În plus, Neptun Deep s-ar putea bloca ca să nu mai asigure România gaze, în regiune. Și să fie nevoie, din nou, de gazele rusești. Că așa vrea Putin.
Să recapitulăm: care sunt, deci, riscurile majore ale unei guvernări izolaționiste?
Două sunt riscurile majore, din punctul meu de vedere sunt:
- Apariția tentativelor de expropriere, în companiile energetice, într-un sistem care ar semăna cu un jaf la drumul mare
- Sistarea alimentării cu gaze a Republicii Moldova. E interesul lui Putin (și în condițiile în care la Chișinău, puterea e deținută, la acest moment, de o majoritate pro-europeană – n.red.).
Mergând mai departe, putem identifica și o serie de alte riscuri.
Unul ține de reîntoarcerea Rusiei ca furnizor de gaze pentru România și țările din jur.
Mai țineți minte că a fost un scandal în care MVM – compania maghiară despre care am vorbit deja – urma să cumpere E.on. Era o singură situație în care acea tranzacție ar fi avut sens: dacă MVM voia să cumpere gaze rusești și să le pună pe piața noastră.
Și un alt risc este să pierdem fonduri europene. Deja am primit păsuiri peste păsuiri. Ni s-au acceptat proiecte care nici nu prea mergeau pe linia europeană. S-a extins cu niște ani linia de finanțare, cum a fost la Iernut (centrală electrică alimentată cu gaze a Romgaz din Mureș, care ar urma să fie inaugurată în curând – n.red.).
S-a întâmplat pentru că, la momentul deciziei, la noi lucrurile nu stăteau atât de rău ca în Ungaria lui Orban, ca în Polonia (în contextul de atunci) sau ca în Slovacia.
Când n-o să mai avem bonusul reputațional că suntem pro-europeni și mergem în linie cu valorile europene, de ce să ne mai dea nouă bani europeni pentru investiții ca cele pe care le face CE Oltenia (printre altele, vrea 2 centrale cu gaze la Turceni și Ișalnița – n.red.)?
Multe riscuri mari ne-am asuma cu o guvernare izolaționistă ...
Toată regiunea din estul Europei - mai puțin Polonia și statele baltice – cade, încet-încet, într-o zonă gri, mlăștinoasă, în care nu se mai respectă nici statul de drept, nici regulile jocului și valorile proeuropene.
Noi am avut un noroc istoric în anii '90, când Rusia a fost slabă și a existat așa, un mare entuziasm în vestul Europei pentru reîntregirea continentului cu țările care fuseseră abandonate Rusiei pentru jumătate de secol.
Nu vom mai avea acest noroc acum. Miza e foarte mare. În condițiile în care toate statele din jurul nostru au probleme, riscul să derapăm grav, după alegeri, e aproape 100%.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech