Ministerul Justiției a răspuns luni solicitării adresate de președintele Senatului, Robert Cazanciuc (PSD), și a trimis un punct de vedere cu privire la proiectul de lege privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic și biologic, proiect aflat în dezbatere la Senat.
Comisia Juridică a Senatului (cameră decizională) a dezbătut, luni, timp de aproape 3 ore, proiectul de lege privind carantinarea și izolarea, adoptat zilele trecute de Camera Deputaților, însă discuţiile nu s-au finalizat cu un raport, ele urmând să fie reluate marți.
Robert Cazanciuc a susținut ca Senatul nu a putut lucra în acest weekend pentru că ar fi avut nevoie de un punct de vedere de la Ministerul Justiției, așa că MJ a răspuns luni cu un punct de vedere instituțional la solicitarea expresă a președintelui Senatului, pentru a se putea continua dezbaterile și finaliza adoptarea legii.
Măsuri introduse gradual, claritate în exprimare și definirea termenilor
La primul punct din documentul obținut de Spotmedia.ro de la surse apropiate Comisiei Juridice a Senatului se menționează faptul că, în conformitate cu decizia CCR nr. 458/2020, ”este necesar a se analiza introducerea de măsuri graduale, în funcție de gravitate, astfel încât privarea de libertate a persoanei să reprezinte ultima soluție la care se poate recurge, după ce alte măsuri, mai puțin severe, au fost luate în considerare, dar s-a constat că sunt ineficiente”.
”În același context, este necesară stabilirea duratei măsurilor care presupun privarea de libertate a persoanei, proporțională cu scopul urmărit prin luarea acestora”, se mai arată în documentul citat.
În ceea ce privește ”amendamentele referitoare la calea de atac împotriva actelor administrative prin care au fost dispuse măsuri de natură a limita libertatea persoanei, precum și garanțiile aferente acesteia”, MJ recomandă și consultarea Consiliului Superior al Magistraturii.
Pe de altă parte, MJ atrage atenția că soluțiile care vor fi adoptate de Senat trebuie să fie „formulate clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce (...).”
În acest context, in document sunt enumerate o serie de amendamente și exprimări care nu sunt clare, printre care noțiuni precum ”probabilitate de apariție” sau ”grupuri populaționale”.
Alte observații făcute de MJ la amendamentele admise:
art. 7 alin. (1) – sintagma ” posibil infectate sau purtătoare” ale unui agent patogen, fiind neclar care sunt criteriile în baza cărora se determină caracterul posibil al infectării, respectiv ce reprezintă informațiile științifice oficiale
art. 11 – nu rezultă cine stabilește imposibilitatea procurării necesarului de hrană, care este procedura în acest sens, și ce criterii sunt avute în vedere pentru ca măsura să fie obiectivă, art. 143 alin. (3) – nu este clar ce procedură de menținere au în vedere inițiatorii, care este rolul medicului curant, ce acte emite și care este natura juridică a acestora
art. 146 alin. (1) – nu este clar ce reprezintă noțiunea ”vădit periculos”, respectiv sintagma”măsuri posibile de siguranță”;
În plus, și amendamentele rămase în discuție conțin sintagme neclare, precum „rată mare de transmisibilitate şi mortalitate” sau ”risc iminent”, menționează MJ.
De asemenea, ”în măsura în care izolarea este voluntară nu rezultă cine dispune măsura și prin ce act”, iar în cazul unui ”’bun suspect de a fi contaminat’, nu rezultă cine emite decizia de decontaminare sau distrugere”.
Detașarea forțată a cadrelor medicale
În ceea ce privește ”detașasarea, fără acord, a personalului medical, paramedical și auxiliar specializat, pe o perioadă determinată, precizăm să instituirea acestei măsuri în cazul personalului din sectorul privat trebuie să fie motivată temeinic în raport de scopul şi contextul concret al măsurii propuse şi legiferată de o manieră limitativă la situaţiile practice care necesită soluţia legislativă propusă, deoarece în caz contrar ea poate fi de natură să conducă la încălcarea art. 41 din Constituție”, apreciază Ministerul Justiției, care invocă printre argumente practica CEDO.
MJ apreciază că o astfel de măsură trebuie să fie ”o măsură temporară” și să fie dispusă ”doar după ce Guvernul a luat toate celelate măsuri necesare pentru identificarea personalului medical din sectorul bugetar pentru spitalul/zona geografică unde apare necesitatea de suplimentare a personalului”.
Procedură ”suplă și rapidă” pentru contestarea în justiție a carantinării/izolării
Pe de altă parte, MJ susține că în ceea ce privește ”art. 7 alin. (8) – referitor la soluția de instituire a măsurii de carantinare/izolare a persoanei de către medic, într-un caz individual, este necesar a se stabili în concret procedura preconizată precum și calea de atac”.
Ministerul Justiției apreciază ca prin acest proiect ”este necesar a fi reglementate norme de natură să conducă la asigurarea garanțiilor pentru un acces la justiție efectiv”.
”Omisiunea de a reglementa o procedură suplă și rapidă de soluționare a cererilor formulate împotriva actelor administrative prin care se dispun măsuri care au drept urmare limitarea dreptului la libertatea persoanei conduce la încălcarea dreptului de acces efectiv la instanță (art. 21 din Constituție), dreptului la un proces echitabil (art. 21 din Constituție și art. 6 din CEDO), precum și dreptului la petiționare (art. 51 din Constituție).
În acest context, prevederile art. 12 din cadrul amendamentelor admise instituie o procedură care cuprinde norme neclare, de natură a nu asigura toate garanțiile dreptului la un proces echitabil”, consecința fiind ”încălcarea dreptului de acces la justiție, dreptului la apărare și a celui la petiționare”, se arată în punctul de vedere al MJ.
Ministerul Justiției mai apreciază și că ”trebuie prevazută o norma expresă /clara prin care toate măsurile restrictive prevăzute de proiect sa fie notificate persoanelor vizate”, dar și că ar fi ”oportună configurarea unor norme care să reglementeze o procedură de soluționare cu celeritate a acțiunilor împotriva actelor administrative normative emise în temeiul prevederilor legii”.
MJ susține în continuare reglementarea care a figurat în proiectul de lege adoptat de Guvern și trimis la Parlament care prevede că orice persoană care intră sub incidența unui act emis potrivit dispoziţiilor prezentei legi ”poate introduce, pe toată durata instituirii acesteia, acţiune la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are reşedinţa ori la judecătoria în a cărei circumscripţie este situată unitatea sanitară în care este internată, solicitând revizuirea măsurii sau încetarea acesteia”.
”O astfel de soluție ar fi oportună motivat de împrejurarea că persoana interesată poate solicita anularea actului administrativ individual, iar paralel, în demonstrarea nelegalității acestui act administrativ individual, petentul poate contesta legalitatea actului administrativ cu caracter normativ în temeiul căruia actul individual vătămător a fost emis”, se mai arată, printre altele în document.
Având în vedere aceste argumente, MJ a propus Senatului să aibă în vedere modificarea și completarea art. 12 din propunerile de amendamente, după cum urmează:
„Art. 12.– (1) Ordinele Comandantului acțiunii la nivel național, emise în temeiul prezentei legi, se aplică de îndată de autoritățile competente și se publică pe site-urile oficiale ale Ministerului Afacerilor Interne, Departamentului pentru Situații de Urgență și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Autoritățile publice locale și centrale asigură informarea publică a cetățenilor din zonele supuse carantinei prin campanii de informare.
(2) Ordinele Comandantului acţiunii la nivel național, emise în temeiul prezentei legi, cu caracter normativ, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Ordinele Comandantului acţiunii la nivel național pot fi contestate, de către orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim și care se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului.
(4) La soluționarea acțiunilor introduse împotriva actelor administrative normative privind instituirea măsurilor pentru situațiile prevăzute la art. 6 nu sunt aplicabile prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la obligativitatea procedurii plângerii prealabile. Judecarea acțiunilor se face de urgență și cu precădere, dispozițiile art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare nefiind aplicabile.
(5) Instanța competentă să soluționeze acțiunile formulate împotriva actelor administrative normative prevăzute de prezentul articol este curtea de apel, secția de contencios administrativ şi fiscal, în a cărei circumscripție se află sediul autorității emitente.
(6) Părțile vor fi citate potrivit dispoziţiilor privind citarea în procesele urgente.
(7) Judecătorul dispune prin rezoluție comunicarea cererii, precum şi a înscrisurilor depuse către pârât, punându-i-se în vedere că are obligația de a depune întâmpinare, sub sancțiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de cel mult 3 zile de la comunicarea cererii. Întâmpinarea se va comunica reclamantului cu cel puțin 3 zile înainte de primul termen de judecată.
(8) Dacă reclamantul se află sub incidența unui act emis potrivit dispoziţiilor prezentei legi, prin care s-a dispus una dintre măsurile prevăzute la art. 6, iar această împrejurare rezultă din înscrisurile depuse, soluționarea cauzei se face cu audierea acestuia, cu excepţia situaţiei în care starea sănătății acestuia nu o permite. Audierea reclamantului se realizează printr-un mijloc de telecomunicație audio-vizuală care permite asigurarea identităţii părţilor şi garantează securitatea, integritatea, confidenţialitatea şi calitatea transmisiunii. În caz de imposibilitate tehnică sau materială de a recurge la un asemenea mijloc pentru audierea reclamantului, aceasta se realizează prin orice mijloc de comunicație electronic, inclusiv telefonic, care permite asigurarea identităţii părţilor şi garantează securitatea, integritatea, confidenţialitatea şi calitatea transmisiunii. Citaţia va cuprinde menţiunea corespunzătoare în acest sens. Încheierea de şedinţă va consemna şi operaţiunile astfel efectuate.
(9) Dacă reclamantul este asistat sau reprezentat de avocat sau este necesară folosirea unui traducător sau interpret, nu este necesară prezența fizică a acestuia lângă reclamant. Costurile ocazionate de prezenţa traducătorului sau interpretului sunt suportate din fondurile Ministerului Justiției.
(10) În cazul în care audierea reclamantului nu se poate realiza în condițiile prevăzute la alin. (8) şi acesta nu are apărător ales, i se va asigura apărător din oficiu.
(11) Instanța veghează la desfășurarea în bune condiții a procedurii prevăzute în prezentul articol, în vederea respectării dreptului la apărare şi al caracterului contradictoriu al dezbaterilor.
(12) Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea hotărârii se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.
(13) Hotărârea primei instanțe este executorie şi poate fi atacată cu recurs, în termen de 2 zile de la comunicare.
(14) În vederea soluționării recursului, dosarul se înaintează la Înalta Curte de Casație și Justiție în format scris sau electronic. Recursul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 5 zile lucrătoare de la data sesizării legale a instanţei”.