PSD rezistă, iar Iohannis nu își permite amânarea parlamentarelor - analiza la rece după votul din 27 septembrie

PSD rezistă, iar Iohannis nu își permite amânarea parlamentarelor - analiza la rece după votul din 27 septembrie

Așa-zișii lideri politici români sunt produsul acestei etatizări și militarizări a instituțiilor, care s-a văzut mai bine în timpul acestei crize pandemice și se vede acum, după votul din 27 septembrie, când, deși toată lumea își adjudecă victoria, vedem că totalul PDL-PNL de acum 12 ani e egal cu totalul PNL-USRPLUS-PMP de azi. PSD a rezistat.

În interviul acordat SpotMedia.ro, politologul Alexandru Gussi face o analiză lucidă a scrutinului din 27 septembrie, cu rezultatele lui paradoxale. Iată câteva idei majore:

  • PSD-ul rezistă, votul sancțiune primit la europarlamentare și la prezidențiale își pierde treptat din vigoare;
  • PNL a trecut primul linia de sosire, dar gâfâie la finalul acestei etape după ce a utilizat toate mijloacele cvasi-partidului-stat;
  • Tabăra USR-PLUS, deși a reușit o serie de pariuri promițătoare, nu a confirmat dinamica de la europarlamentare;
  • Principalul produs și beneficiar actual al etatizării și militarizării politicii românești: Klaus Iohannis.

Alexandru Gussi este politolog, universitar și a coordonat recent, împreună cu istoricul Armand Gosu, volumul Democrația sub asediu. România în context regional (Editura Corint, 2019).

Au trecut două săptămâni de la alegerile locale, au fost zile agitate, cu acuzații de fraudă. Tragem linia: cum arată rezultatul acestor alegeri, la nivel național?

Dacă e să sintetizez rapid, aș vedea trei puncte importante de subliniat.

  • Primul e legat de participare, pe care ținând cont de context o consider surprinzător de mare, 46 de procente, nu mult sub cea din 2016 și practic egală cu cea de la prezidenţialele de anul trecut. Dacă vom considera că acea capacitate mecanică de mobilizare a partidelor mari nu s-a schimbat, trebuie să identificăm acele elemente de mobilizare care au neutralizat absenteismul cauzat de contextul epidemic. Nu am datele sociologice pentru a defini aceste elemente, dar o ipoteză e creșterea capacității unor candidați noi de la nivel local de a mobiliza în sensul provocării de alternanțe. Scrutinul uninominal într-un tur a fost gândit să facă aceste alternanțe locale mai dificile, el funcționează însă din 2012 și probabil că am asistat la o erodare a puterilor locale care s-au menținut destui ani datorită acestui mod scrutin. Asta a făcut ca cei care doreau schimbarea să se mobilizeze mai bine.

  • Al doilea element este legat de o formă de mobilizare negativă împotriva cuplului Iohannis-Orban. După șapte ani de coabitare, de la jumătatea lui 2012, pentru prima dată  în 2019 doi reprezentanți ai aceluiași partid au puterea executivă. Această mobilizare nu cred însă că se producea fără un subiect care să cristalizeze împotriva guvernării PNL, și au existat chiar două: gestiunea epidemiei și, cred cu mai mult impact, problema creșterii pensiilor. Aici am atins și al doilea punct major: PSD-ul rezistă, votul sancțiune primit la europarlamentare și la prezidențiale își pierde treptat din vigoare. E încă într-o logică de limitare a pierderilor, dar cei care aveau iluzia marginalizării sale nu numai că au fost contraziși, dar au facilitat operațiunea de imagine a PSD de a prezenta actualul scor a pe o victorie. 
  • Al treilea punct vizează zona victorioasă, cea anti-PSD, în primul rând PNL-ul. A trecut primul linia de sosire, dar gâfâie la finalul acestei etape după ce a utilizat toate mijloacele cvasi-partidului-stat. Referitor la fraude, sigur că au existat, cum a existat și o manifestă incompetență administrativă. Dar aici trebuie subliniată măsura în care instrumentalizarea politică a acestora, trist punct de plecare al campaniei pentru parlamentare, denotă o crasă lipsa de imaginație politică. Marketingul electoral a distrus discursul politic propriu-zis în favoarea unui discurs sentimental în care, după formula lui Sartre, Infernul sunt ceilalți.
Cine a pierdut alegerile? Putem vorbi despre un înfrânt? Pentru că victoria e revendicată de mulți, dacă numărăm primarii și ținem cont de votul politic.

În mod obiectiv nu există învingători și învinși, pentru că la locale există o inerție istorică.

Între primii clasați, PNL și PSD, la votul politic raportul e aproape identic cu cel de la turul doi al localelor din 2008 dintre PDL și PSD. Comparația are limitele ei, nu e același electorat, dar e cam aceeași geografie.

E deci semnificativ să vedem că totalul PDL-PNL de acum 12 ani e egal cu totalul PNL-USRPLUS-PMP de azi.

Dacă este să o luăm în raport cu așteptările, avem cel puțin două dezamăgiri majore.

Prima este cea din tabăra USR-PLUS care, deși a reușit o serie de pariuri promițătoare, nu a confirmat dinamica de la europarlamentare, rămâne dependent de București, de unde a luat un sfert din totalul voturi și unde a fost tractat de un Nicușor Dan care după cum știm nu face parte din USR.

Cred că asta va limita semnificativ dinamica sa pentru legislative, chiar dacă potențialul la acest tip de alegeri rămâne net peste cele nouă procente adunate la locale.

S-a văzut că este un partid aflat încă în construcție, ceea ce nu e rău în măsura în care celelalte partide sunt blocate în lipsa de construcție instituțională.

Pentru legislative are însă o problemă de poziționare, tematica anticorupție nu mai e suficientă, iar încercarea de a se poziționa pe centru-dreapta nu a fost bine construită, reprezentații săi vorbesc de multe ori așa cum ar trebui să vorbească cei de la organizația de tineret a PNL.

Al doilea parțial eșec este paradoxal cel al învingătorilor. Iohannis și PNL au pierdut definitiv trenul care venea în siajul victoriei de la prezidențiale  și care trebuia inițial prin alegeri anticipate să apropie PNL de o majoritate absolută a locurilor din Parlament și să ajute constituirea unei majorități constituționale.

Deși aceasta e o pierdere pentru bilanțul prezidențial, în teorie perspectivele politice nu împiedică formarea unei coaliții postelectorale care să facă reforme substanțiale.

Cine capitalizează victoria lui Nicușor Dan la București? A fost candidatul comun al PNL și al Alianței USR PLUS.

Bucureștenii au ales Nicușor Dan și USR-PLUS și au dat un semnal plin de învățăminte PNL-ului.

Cred că la legislative, și nu numai la nivel de București, USR-PLUS va putea valorifica relația sa cu primarul general, de altfel e chiar un element central al interpretării lor despre rezultatul localelor.

În același timp, este clar că a fost o strategie corectă a partidului prezidențial de a susține un candidat comun, costul unei înfrângeri la Primăria Capitalei ar fi fost mai mare decât acest parțial vot de neîncredere dat de bucureșteni.

Unul dintre personajele acestor alegeri a fost Traian Băsescu. A reușit el ce și-a propus? Pentru că nu și-a propus să devină primar general, nu-i așa?

Cred că a riscat foarte mult, fie o umilire electorală, fie să fie țapul ispășitor al unei înfrângeri a lui Nicușor Dan. Rezultatul îi permite să evite ambele scenarii și astfel să-și păstreze partidul în cursa pentru legislative.

Cred că cei care s-au opus participării sale la coaliția pe București și-au făcut calcule greșite, Traian Băsescu a urcat nu atât lista PMP la nivel de București, ci întregul partid la nivel național. E evident că și-a propus supraviețuirea partidului ca partid parlamentar și e pe punctul să reușească.

Președintele Klaus Iohannis a fost un actor  politic important al ultimelor luni. Leitmotivul discursului său a fost ”antipesedismul”. Încă din seara câștigării celui de-al doilea mandat prezidențial, președintele a anunțat că ”depesedizarea” țării trebuie continuată. A spus același lucru și în mesajul post-scrutinul din 27 septembrie. E un mesaj câștigător? Mai are el potențial pentru alegerile parlamentare?

Da, în următoarele câteva luni cred că mai poate funcționa. Trebuie să se încheie la următoarele legislative două cicluri politice care au confirmat și întărit treptat clivajul pro-anti PSD.

Ciclul politic început în 2012 cu venirea la guvernare a lui Victor Ponta susținut de PSD-PNL și ciclul mai scurt deschis la începutul mandatului actualului Parlament prin victoria PSD-Dragnea.

Privind rezultatul PSD, inclusiv la București, devine clar că inflația de discurs anti-PSD nu mai e atât de eficientă ca în anii trecuți. Dar Iohannis având PNL la guvernare este foarte greu să găsească o resursă de legitimare identitară alternativă, un discurs pozitiv e greu de avut în actualul context.

În schimb, USR-PLUS va trebui să se definească negativ în funcție de Putere și va fi obligat să fie din ce în ce mai critic cu partidul prezidențial și cu Guvernul Orban. PMP prin Traian Băsescu o face deja.

Costul absenței unei coaliții electorale anti-PSD pare că va duce la un mini-război civil în zona non-PSD. De prelungirea și accentuarea acestuia PSD-ul va profita și PNL-ul va avea numai de pierdut. E unul din motivele pentru care Iohannis nu poate accepta amânarea alegerilor. 

Dincolo de partide, ce lideri politici au fost relegitimați la acest scrutin și ce lideri au ieșit din joc?

Nu poți vorbi despre adevărați lideri politici în absența unor partide puternice. Una din dramele semi-democrației românești este că partidele de guvernare și-au abandonat soarta în mâna instituțiilor pe care numai teoretic le guvernează, de fapt, le ocupă neștiind prea bine ce politici să aplice.

Partidele au fost astfel etatizate.

În plus, în timpul crizei, am văzut și mai bine că statul a fost redus la dimensiunea sa militară. Așa-zișii lideri politici români sunt produsul acestei etatizări și militarizări.

Iar excepțiile confirmă regula pentru că nici acelea nu au curajul să spună lucrurilor pe nume.  Referitor la cei ieșiți din joc trebuie să observăm că în România nu înfrângerile electorale te scot din joc, Victor Ponta a supraviețuit la guvernare după ce a pierdut lamentabil prezidențialele și nici după înfrângerea actuală nu se lasă dus.

În schimb, Crin Antonescu a fost scos din joc în mod misterios.

Aici ajungem la principalul produs și beneficiar actual al etatizării și militarizării politicii românești: Klaus Iohannis.

Trebuie remarcat că șeful statului se expune partizan încă mai mult decât o făcea președintele Băsescu. Are un capital de încredere net mai mare decât cel al PNL și dacă reușește să-și ducă partidul spre o victorie netă la legislative va putea asuma aproape integral meritul acestei posibile victorii.

La nivelul liderilor potențiali este evident că Nicușor Dan devine unul din foarte puținii prezidențiabili în perspectiva lui 2024, de altfel, discursul său conține deja anumite accente care ne arată că este perfect conștient de acest statut.

Citește și articolele pe care le găsești doar aici – Exclusivitățile SpotMedia.ro

Interviul zilei – Dan Barna: Mi se reproșează că n-am fost Liviu Dragnea. Orban e pragmatic, realitatea e diferită

Iată şi alte texte semnate de Magda Grădinaru