Când moderatoarea l-a întrebat pe Olaf Scholz într-o dezbatere televizată unde va efectua prima sa vizită externă după preluarea funcţiei de cancelar, el a răspuns instantaneu: „la Paris.”
În cea de-a treia sa zi de mandat, Scholz vizitează cel mai important partner european al Germaniei, ţara vecină Franţa.
Dar Olaf Scholz nu păşeşte pentru prima dată în Palatul Élysée. El a fost acolo nu demult în calitate de vicecancelar şi ministru de Finanţe în Cabinetul Merkel, pentru a discuta cu omologul său francez Bruno Le Maire.
Cei doi au sprijinit apariţia fondului de reconstrucţie a UE în contextul pandemiei de coronavirus. "La noi Scholz este considerat mai ales un reprezentant al continuităţii şi previzibilităţii", a declarat Christophe Arend, deputat al partidului de guvernământ (LREM).
În Franţa programul noului guvern german este citit cu satisfacţie
Şi în privinţa agendei politice a lui Scholz există bunăvoinţă în Franţa.
"Cred că la Paris acordul de coaliţie german a fost citit cu mare bucurie, mai ales secţiunile privind politica europeană, externă şi de securitate", a declarat pentru DW Ronja Kempin, expertă în probleme ce ţin de Franţa a postului de televiziune SWR.
Mai ales fiindcă noul guvern german vrea să edifice "o Europă autonomă din punct de vedere strategic." Cu alte cuvinte, o Europă capabilă să vorbească pe o singură voce în materie de politica externă şi de securitate.
Acesta este un obiectiv urmărit de mai mulţi ani de preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, care s-a lovit până acum de ezitările Berlinului.
Paul Maurice, membru al IFRI, subliniază că acordul de coaliţie este sub numeroase aspecte un răspuns întârziat dat mâinii întinse de Macron Germaniei. Fiindcă Franţa a fost ani în şir mai degrabă dezamăgită de Germania lui Merkel.
În septembrie 2017, preşedintele Macron a prezentat într-un discurs susţinut la Sorbona un plan ambiţios pentru viitorul Europei. "Europa pe care o cunoaştem este prea slabă, prea înceată, prea ineficientă, dar numai Europa ne oferă în această lume spaţiu de manevră în privinţa marilor provocări", a spus el atunci, propunând drept soluţie mai multă integrare europeană.
Speranţa sa a fost şi este ca Germania să se ridice, să se alăture Franţei şi să edificie un viitor european comun. Dar până acum răspunsul s-a lăsat aşteptat. Mai ales fiindcă Germania nu voia să facă un pas prea mare în direcţia integrare europeană.
"Integrarea diferenţiată" ar putea să nu mai fie un tabu
"Cu noul guvern german se vor putea realiza mai rapid înţelegeri vizând politica europeană decât a fost cazul până acum", consideră Ronja Kempin.
Programul noii coaliţii de la Berlin înşiră pe 7 pagini solicitări în parte radicale şi planuri de investiţii în întreaga Europă. Dar e de neînchipuit ca acestea să fie sprijinite în această formă de vecinii europeni, cu precădere de Polonia şi Ungaria. Teoretic, cele două ţări ar putea bloca aceste reforme.
De aceea, coaliţia "semafor" (conform culorilor partidelor care o alcătuiesc) anunţă că va dori mai rar să aştepte în urma celor care blochează: "vom acorda în continuare prioritate metodei comunitare, dar dacă va fi necesar vom merge înainte cu unele state membre izolate ", se arată în acord.
"Aşa ceva nu a figurat în instrumentariul politic al guvernului precedent", remarcă Kempin. "Până acum s-a tot spus că cele 27 de state membre trebuie să mărşăluiască împreună." Acum grupuri mai restrânse de state dornice devin posibile. Este o noutate aşteptată de Franţa.
Şi noul acord de coaliţie pune mare preţ pe relaţiile franco-germane. "Pe pagina 136 este menţionată adunarea parlamentară germano-franceză", a remarcat cu satisfacţie Christophe Arend, care face parte din prezidiul organizaţiei respective.
"Acesta este un semnal că noul guvern german ia foarte în serios această adunare şi vom putea depăşi alte obstacole pe alte paliere ale cooperării", a declarat el.
În orice căsnicie există şi dispute
Rămân însă câteva chestiuni aparent insurmontabile: de pildă, spinoasa chestiune a energiei atomice.
Aceasta nu schimbă cu nimic hotărârea Germaniei de a renunţa la această sursă de energie. Noua coaliţie de la Berlin şi-a propus ca pana în 2030 să obţină 80% din curent din surse regenerabile. În Franţa, în schimb, există convingerea că obiectivele de climă nu pot fi atinse decât prin energie atomică modernă, cu eficienţă sporită.
De asemenea, Parisul priveşte cu scepticism, ba chiar cu teamă, spre noul ministru german al Finanţelor, Christian Lindner, un apărător al disciplinei bugetare, cu care va fi dificilă o reformă a pactului european de stabilitate, care să permită mai multă flexibilitate în materie de îndatorare suplimentară a statelor.
În această privinţă, Franţa şi statele din sudul Europei se află de o parte a baricadei, iar Germania, Austria, Olanda, Suedia şi Danemarca de cealaltă parte.
Dar acestea sunt dispute pentru viitorul mai îndepărtat.
Până atunci, Franţa va prelua de la 1 ianuarie 2022 pentru şase luni preşedinţia prin rotaţie a Consiliului European.
În aprilie anul viitor, vor avea loc în Franţa alegeri prezidenţiale şi rezultatul lor este complet imprevizibil.
Aşadar, există o fereastră de numai trei luni în care Germania şi Franţa ar putea demara împreună proiecte europene de anvergură. Din această perspectivă vizita lui Olaf Scholz la Paris nu este doar una de curtoazie. Timpul pentru o Europă nouă presează.
Luisa von Richthofen