Franța va avea în aprilie anul viitor alegeri prezidențiale, fiind de așteptat ca actualul președinte Emmanuel Macron să candideze pentru încă un mandat.
Dacă până acum știam că din partea socialiștilor îl va contracandida actualul primar al Parisului, Anne Hidalgo, necotat însă cu foarte mari șanse de câștig, săptămâna aceasta și-a anunțat oficial candidatura Eric Zemmour, un fost jurnalist cu viziuni extremiste, anti-imigrație, anti-feministe și anti-islamiste.
De altfel, discursul său pare să-l copieze pe cel al lui Donald Trump.
Jean-Marie Le Pen îl susține în detrimentul propriei fiice: Singura diferență dintre noi e că el e evreu
Acest personaj, însă, este cotat cu foarte mari șanse să ajungă în turul al doilea al prezidențialelor din Hexagon.
Creditat cu doar 5% din intenţiile de vot în sondajele din vară, el a înregistrat o ascensiune fulgerătoare, ajungând acum la 13-18%, în funcție de institutul de sondare. Macron se poziționează în jurul a 25% din intențiile de vot.
Zemmour se clasează chiar înaintea lui Marine Le Pen, lidera Adunării Naționale, fostul Front Național. De altfel, chiar tatăl ei, Jean-Marie Le Pen, îl susține pe Zemmour în detrimentul ei, dezamăgit că fiica sa și-a echilibrat discursul public.
"A urcat pe baricadă spunând lucruri pe care nimeni nu îndrăzneşte să le spună, în afară de mine. E greu să-l faci nazist sau fascist. Iar asta îi dă o mai mare libertate", spunea în octombrie Le Pen în Le Monde, calificând discursul lui Zemmour drept "inovator" şi considerând că singura diferenţă dintre el şi candidat este că acesta din urmă e evreu.
Amintim că politicianul de extremă dreapta, acum în vârstă de 93 de ani, s-a retras de pe scena politică, după ce a fost condamnat pentru că a spus că existenţa camerelor de gazare de la Auschwitz nu reprezintă decât un detaliu în istoria lumii.
Strategia ”Harap Alb” în politică
Politico.eu a analizat primele zile de candidat ale lui Zemmour. Până acum, începutul am putea spune că nu e promițător pentru el. A avut un prim interviu foarte slab, în care a răspuns încordat și defensiv, spunând că nu-i plac întrebările jurnalistului.
Apoi, a fost surprins în timp ce îi arăta degetul din mijloc unei femei, care se pare că făcuse prima același gest.
A fost fugărit de protestatari pe străzile din Marseille și se confruntă cu zvonuri că, în urma unei relații extraconjugale cu directorul său de campanie, femeia, în vârstă de 28 de ani, a rămas gravidă. Zemmour, în vârstă de 63 de ani, este căsătorit și oficial este un militant al familiei tradiționale.
Apoi, clipul său de campanie nu a putut fi lansat din prima zi pentru că echipa sa nu a obținut drepturile TV. Și tot așa, și tot așa, un șir lung de probleme care la prima vedere am putea fi tentați să spunem că i-au cam amputat candidatura.
Publicația citată amintește însă că așa a fost și campania lui Trump. Dar vorba ”și publicitatea negativă e tot publicitate” s-a aplicat în cazul său și Zemmour chiar îi urmează exemplul. De altfel, chiar un consilier de-ai săi a recunoscut că începutul campaniei este ”parte din poveste” și ”eroul trebuie să demonstreze că poate trece peste obstacole” în final.
Și dacă ne uităm la prezența lui Zemmour în online și în media tradiționale observăm că e foarte greu pentru francezi să nu fie la curent cu aceste provocări prin care trece prezidențiabilul.
În plus, timpul ales pentru lansarea campaniei i-a eclipsat de tot pe republicani, care urmează și ei să-și anunțe candidatul pe care îl aruncă în cursă.
Make France great again!
Ca retorică, Zemmour pare să meargă tot pe drumul pavat de Trump, al nostalgiei după vremuri glorioase.
În clipul de campanie îl imită pe Charles de Gaulle la celebrul apel la rezistență din 18 iunie. E aşezat la un birou masiv, într-o bibliotecă, în faţa unui microfon mare de radio, iar pe fundal se aude Simfonia a VII-a a lui Beethoven.
Nu se sfiește însă să spună că-l admiră și pe Trump și într-o declarație publică s-a și asemănat cu fostul președinte american, adăugând că vrea să reușească și el să ”aducă împreună clasa muncitoare cu burghezimea patriotică”.
”Ăsta e visul meu de 20 de ani”, a spus Zemmour.
”Atât Trump, cât și Zemmour apelează într-un mod emoțional la nostalgia vremurilor apuse. Zemmour aduce în față imaginea unei Franțe puternice, la fel cum a făcut-o și Trump, și asta impactează oamenii”, a declarat, pentru Politico, Christopher Bickerton, profesor la Universitatea Cambridge.
Ca și în cazul lui Trump, Zemmour ar putea aduna voturile nehotărâților, celor cărora nu li s-au adresat politicenii în ultimii ani.
Rămâne însă de văzut până unde poate ajunge. În primul rând, candidează independent, nu are un partid în spate care să-i facă campanie. Apoi, cum am văzut și în România, sistemul cu două tururi face ca în runda a doua candidatul extremist, excentric sau mai contestat să fie eliminat.
Dar dacă am observat ceva în ultimii ani e că nu mai trebuie să subestimăm candidații aceștia, pentru că mereu ne oferă surprize.