Pensiile speciale nu dispar, doar se camuflează, iar România instaurează o justiție de clasă a magistraților și a instituțiilor de forță.
Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat luni seară proiectul legii pensiilor speciale, pe care l-a pus în acord cu decizia Curţii Constituţionale, iar noua formă menține pensiile mari pentru magistrați și le dă posibilitatea celor care se află deja în sistem să fie în continuare tineri pensionari. De fapt, procurorii și judecătorii se vor pensiona la 60 de ani abia din 2062, până atunci au nevoie de doar 25 de ani vechime.
Legea îi favorizează în continuare pe cei cu ocupații periculoase de care statul are nevoie pentru siguranța sa, dar îi păstrează pe lista specialilor și pe funcționarii parlamentari, pe cei care lucrează la Curtea de Conturi, plus toți angajații din sistemul de apărare și ordine publică, indiferent de poziția lor, de la secretare, la generali.
Înainte de bifarea noii legi, liderii coaliției de guvernământ n-au venit în Parlament cu aritmetica următorilor ani: cât îi costă pe români întreținerea pensionarilor de lux, a celor care pot ieși la pensie la 50 de ani sau chiar mai devreme și care chiar pot să-și crească permanent salariile cu de la ei putere, cum se întâmplă periodic în zona Justiției.
Pensiile speciale se numesc astfel pentru că nu au la bază contribuția, ci un calcul diferit care se raportează la un soi de contract privilegiat pe care unele profesii îl au cu statul. Militarii, polițiștii, angajații serviciilor secrete, dar mai ales magistrații fac parte din lista celor care pot avea pensii mai mari decât venitul președintelui României: 15.000 de lei sau 3.000 de euro.
Când România s-a angajat să renunțe la pensiile speciale sau măcar să reformeze acest sistem bazat pe privilegii, adesea nemeritocratice, avea două soluții: fie o impozitare serioasă a pensiilor foarte mari, fie impunerea unei legi bazate exclusiv pe principiul contributivității.
Nu a făcut niciuna, nici alta, încercând să-i păcălească și pe cei de la Bruxelles, și pe cei din țară. Eliminarea acestor pensii face parte din reformele asumate de România în schimbul primirii finanțărilor din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Necesitatea reducerii acestor bani care alimentează aristocrația sistemului a venit pe cale logică, pentru că anual circa 1% din Produsul Intern Brut (PIB) al României este alocat acestor privilegiați: este vorba despre o sumă de bani care înseamnă jumătate din bugetul Apărării și în orice caz aproape dublu față de banii alocați în genere Cercetării.
Până de curând, cea mai mare pensie din România o avea un fost procuror comunist, comandant de penitenciar, care s-a prăpădit la 73 de ani: 78.000 de lei pe lună, adică mai mult de 15.000 de euro.
La votul asupra noii Legi care stabilește pensiile speciale, președintele interimar al Camerei Deputaților, social-democratul Alfred Simonis, a mărturisit cumva neputincios că există încă „pensii nesimțite în România”, dar că acum „sunt mai puţine pensii nesimţite decât erau anul trecut”. Omul spune că „nu e suficient”, dar nici el și nici colegii lui din coaliție n-au mișcat un deget pentru a readuce bunul-simț și logica în lanțul deciziilor pentru pensiile speciale.
Liderul USR, Cătălin Drulă l-a acuzat pe șeful liberalilor, Nicolae Ciucă, că are o pensie specială de 18.000 de lei pe lună. Ceea ce înseamnă 3.600 de euro, deci o pensie mai mare decât salariul președintelui. Pentru un general care a fost pe front poate că nu e atât de mult, prin comparație cu una dintre cele mai mari pensii din magistratură, cea a fostului procuror general Augustin Lazăr: 50.359 lei, peste 10.000 de euro.
UDMR a propus o formulă mai clară și echitabilă, dar nimeni nu a luat-o în serios: orice pensie care este mai mare decât indemnizația președintelui să fie impozitată cu 99% pentru valoarea care depășește salariul șefului statului.
Noua lege nu face decât să disimulează pensiile speciale, să păstreze diferența dintre muritorii de rând și aristocrația sistemică și să producă nemulțumire. Deja 74% din adulții țării spun că Justiția din România nu-și face datoria și aproape 60% consideră că nici pe Poliție nu se pot baza, potrivit Barometrului Civic dat publicității astă vară. De altfel, peste 40% dintre români, mai ales cei cu venituri medii și peste medie, sunt gata să se ralieze unei mișcări de protest care să ducă la eliminarea pensiilor speciale.
Mulți vor vedea în această odisee care încurajează pensiile mari la vârste mici încă o încercare de păcăleală, o formulă prin care clasa politică ridică taxele celor care muncesc din greu pentru a plăti pentru răsfățații României. Aceasta va fi imaginea, chiar dacă ea nu e realitate pură. Oamenii încă așteaptă din partea statului să-și îndeplinească obligațiile față de întreaga societate și să rupă contractul social cu aristocrația sistemului înainte de 2062.
Autor: Sabina Fati