În 1990, eșalonul doi nu dorea să cedeze puterea; lustraţia i-ar fi eliminat pentru, să zicem cinci ani, de la controlul pârghiilor de putere. Dar nicio lustrație nu poate schimba mentalități și practici menite să corupă și să constrângă.
E nevoie de regăsirea sensului originar al politicului, unul înstrăinat și desfigurat în experimentele totalitare, spune politologul Vladimir Tismăneanu, într-un scurt interviu acordat spotmedia.ro.
Cum se face că extremismul revine, după ce știm ce orori au lăsat în istorie fascismul, nazismul, comunismul? Care este formula magică a liderilor iliberali și populiști, încât, iată, Donald Trump e pe cale să revină la Casa Albă, Benjamin Netanyahu a revenit la putere după doar un an de pauză "liberală", iar Viktor Orban și-a întărit regimul?
Domnule profesor Vladimir Tismăneanu, un volum nou, proaspăt apărut la Humanitas - Aventura ideilor. Cum ne putem elibera din mrejele ideologiilor totalitare - care poartă asupra totalitarismelor. Cum se face că o astfel de temă a redevenit acută, în pofida marilor orori ale secolului trecut?
Cred că tema a existat în toți acești ani, dar acum a devenit acută. Radicalismul islamist a inspirat atacul terorist din 11 septembrie 2001. Radicalismul islamist, în fond un fundamentalism cu destule elemente seculare, a inspirat atacul genocidar din 7 octombrie 2023.
Putinismul este un neo-totalitarism în care se îngemănează obsesii ale celor două extreme. Este fascistoid și stalinoid.
Discutați în acest volum și totalitarismul din perspectiva structurii unei religii. Marx scria ca motto în teza lui de doctorat o propoziție atribuită lui Prometeu, „Îi urăsc pe toți zeii”. Ce împărtășește totalitarismul, în special comunismul, cu religia?
Convingerea că o breșă apocaliptică în continuumul Istoriei poate deschide calea spre Fericirea Universală, spre Paradisul fără clase și fără alienare.
Totalitarismul este un antropocentrism în care ideologia determină cum se poate naște Omul Nou. Pavilioanele nazist și sovietic de la Expoziția Mondială de la Paris din preajma celui de-Al Doilea Război Mondial glorifică acest hybris romantic. Orașe magnetice, furtuni de oțel, cultul tinereții, al martiriului eroic, tot atâtea elemente care apropie totalitarismele între ele, fără însă a le face identice.
Putem vedea aceeași structură astăzi, în formele politice moderne, camuflate? Religia, ca identitate secundară, este speculată de mulți politicieni. Mă uit și spre Donald Trump.
Există, neîndoios, o chemare spre comunitate, spre legături psiho-emoționale "fierbinți". Religia poate oferi asemenea experiențe.
Totalitarismele propun experiențe mistice, șansa de a fi participanți într-o mișcare fără limite și fără obligația responsabilității.
Într-un interviu pe care l-am făcut cu Thierry Wolton, acesta spunea că singură țară în care planul lui Gorbaciov a reușit este România. Cum evaluați acest lucru?
Nu cred că a existat un plan structurat, complet și comprehensiv al lui Gorbaciov. Au fost planuri simultane sau succesive.
Gorbaciovismul a fost, de fapt, o imensă improvizație. Noi căutăm acum să găsim o teleologie secretă, un fel de urzeală în care personajele reale se estompează, devin fantome. Nu cred că a existat o atotputernicie a polițiilor secrete.
Nu cred că libertatea umană a putut fi anihilată. Un lucru a fost dorința potentaților de a obține această stare de paralizie a nervului conștiinței morale, altceva s-a întâmplat în realitate. Dar înțeleg ironia amară din afirmația lui Thierry Wolton.
O temă crucială este aceea a reziduurilor totalitarismului, la noi, a național-comunismului. Lustrația ar fi corectat această infiltrare reziduală? Și ce presupune ea, în termeni de instituții și de societate civilă?
Lustraţia ar fi trebuit să aibă loc chiar la începutul perioadei postdecembriste. Este ceea ce cerea Proclamația de la Timișoara, ceea ce cereau protestatarii din Piața Universității. Nu s-a întâmplat acest lucru tocmai pentru că eșalonul doi nu dorea să cedeze puterea. Lustrația i-ar fi eliminat pentru, să zicem, cinci ani, de la controlul pârghiilor de putere.
Dar nicio lustrație nu poate schimba mentalități și practici menite să corupă și să constrângă. E nevoie de regăsirea sensului originar al politicului, unul înstrăinat și desfigurat în experimentele totalitare.
Cum priviți rezultatele alegerilor din Uniunea Europeană, care au readus în prim plan extremismul, în principal dreapta radicală? Care sunt germenii și cum poate fi contra-atacat fanatismul, radicalismul?
Pledez pentru liberalismul civic, pentru apărarea valorilor Luminilor aflate sub asediu dinspre ambele extreme. Le vedem acum cum acționează, de fapt, împreună pentru subminarea democrației liberale din Franța.
Modernitatea politică se află sub atac. Se resuscită temerile anilor '30. Un Viktor Orban celebrează democrația "iliberală". Nu idealizez modernitatea burgheză, dar știu exact cât sunt de primejdioase tentativele de a o distruge.
Alegerile încă se joacă, pentru că avem scenariul revenirii lui Donald Trump la Casă Albă. Ce ne scapă privirii, dinspre Europa? Cum pot americanii să-l privilegieze pe Trump, în pofida evenimentelor de la Capitoliu și a multiplelor acuzații și dosare? E vorba aici despre un compas moral, resentiment sau are Trump o ofertă de nerefuzat?
Nu mă grăbesc să anticipez, vom vedea care va fi rezultatul alegerilor din noiembrie.
Pentru mine, Trump este un șarlatan. Dar șarlatanii pot hipnotiza întregi colectivități.
Nu văd însă cum Trump poate utiliza cartea antisistemică, după ce a fost el însuși președinte vreme de patru ani. "Oferta" lui Trump este un continuu joc de artificii populiste, promisiuni nebuloase și abuz al sentimentelor patriotice.
Mie mi se pare că Trump și-a pierdut ceea ce putea fi luat drept charismă. S-a banalizat. Dar mă grăbesc să adaug: nu trebuie nicicum subestimat.