Doar frica de UE i-a făcut pe liderii PSD și PNL să renunțe la vechiul ideal de a-i lăsa pe cei cu funcții publice să poată fura legal până la limita de 50 de mii de euro. Noua limită propusă e 1.800 de euro.
După ce șefa Parchetului European, Laura Codruța Kovesi, a explicat aseară că punerea unui prag de 50 de mii de euro pentru faptele de abuz în serviciu „ar afecta investigațiile procurorilor europeni și ar scădea nivelul existent de protecție a intereselor financiare ale UE în România”, președintele PSD, Marcel Ciolacu, a ieșit primul cerând o schimbare.
Nu din convingere, fiindcă el e unul dintre autorii morali ai votului de ieri, ci pentru a demonstra că el nu e ca Dragnea. Ministerul Justiției a venit tot ieri seară târziu cu propunerea scăderii pragului de la 250.000 la 9.000 de lei, fără să explice această sumă. De ce oare cei care fură 8.900 de lei pot fi exonerați de faptă, pe când cei care iau 9.100, nu? De ce prejudiciul luat în calcul e relevant în această situație? Ce-i face pe unii hoți și pe ceilalți oameni cinstiți care au făcut o greșeală pardonabilă? Nici ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, nu a explicat, nici premierul Ciucă, nici viitorul prim-ministru Ciolacu.
Ce ne spune, însă, încercarea PSD-PNL-UDMR de a dezincrimina parțial abuzul în serviciu, după aceeași rețetă folosită de Liviu Dragnea în 2017? Că această modificare e necesară pentru aleșii partidelor din teritoriu? Că pentru clasa politică autohtonă legalizarea furtului e acceptabilă până la limita de 50 de mii de euro? Că nu e suficientă menținerea în funcții mari a procurorilor incompetenți sau cu sufletul vândut? Că în continuare Curtea Constituțională poate juca la ruleta politică, dar că e nevoie de mai multe plase de siguranță?
Dincolo de acest prag de protecție pe care politicienii voiau să și-l ofere cadou, cea mai gravă problemă e că elita politică românească de azi are același nivel moral pe care îl avea Liviu Dragnea. Că lumea politică autohtonă nu se schimbă, că pragul de hoție li se pare acceptabil, că senatorii și deputații vor încerca alte manevre ca modalități viitoare prin care să fie apărați, după ce Curtea Constituțională i-a ajutat să scape pe majoritatea clienților politici acuzați sau chiar condamnați în cazuri de corupție în trecut, printr-o decizie de acum un an.
Liderii celor trei partide de guvernământ, liberalul Nicolae Ciucă, social-democratul Marcel Ciolacu și președintele UDMR, Kelemen Hunor, au luat decizia tactică, înaintea votului de ieri de la Senat, de a introduce un prag de 250.000 de lei (50.000 de euro) pentru abuzul în serviciu, ceea ce ar fi însemnat că fapta prin care un funcționar public produce cu intenție un prejudiciu mai mic de 250.000 de lei nu va fi considerată infracțiune.
Decizia celor trei face parte dintr-un plan mai larg de transformare a justiției într-o anexă politică, de care deja profită o parte dintre politicieni, inclusiv generalul-premier Ciucă, acuzat de plagiat și care și-a rezolvat problema cu ajutor din partea magistraților. Urmează întreaga renovarea a Codului Penal și a celui de Procedură Penală și punerea lor în acord cu hotărârile Curții Constituționale (CCR), potrivit angajamentelor luate de România prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Abuzul în serviciu va fi reglementat de Camera Deputaților, care este for decizional în acest caz și care va adopta un prag clar și justificat în acord cu hotărârile anterioare ale CCR și cu declarația Codruței Kovesi.
Comisia Europeană a ridicat anul trecut Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) prin care monitoriza funcționarea justiției autohtone și încercările politicului de a jongla cu statul de drept. Aderarea la Spațiul Schengen fusese legată de acest Mecanism care era un indicator al direcției în care merge România.
În fond, o justiție ineficientă, lasă, de pildă, abuzurile de la frontiere nepedepsită și se ocupă doar parțial de traficul de persoane, de droguri sau de arme. Fără MCV parlamentul a crezut că poate face excese, iar viitorii procurori șefi n-au avut nimic de spus imaginându-și, poate, la rândul lor că e bine ce se întâmplă.
Autor: Sabina Fati