Decizia CCR din speța SIIJ reprezintă un real pericol pentru întreaga construcție europeană, iar motivarea ei pur și simplu sfidează principii de bază ale UE. Noi facem parte din Uniunea Europeană, nu e vorba despre un tratat pe care l-am încheiat cu o țară terță, iar Dreptul UE face parte din Dreptul nostru național, subliniază deputatul PNL Cristian Băcanu.
În prima parte a interviului acordat pentru Spotmedia.ro, avocatul Cristian Băcanu, secretar al Comisiei Juridice din Camera Deputaților și fost secretar de stat în Ministerul Justiției, comentează atitudinea sfidătoare a Curții Constituționale față de decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), demontează o parte dintre argumentele invocate în motivare și subliniază importanța consecințelor.
”Decizia CCR din speța SIIJ reprezintă un real pericol pentru întreaga construcție europeană, pentru că, după acest model, orice stat membru ar putea să decidă la un moment dat să nu aplice o normă a dreptului UE, doar pentru că o instituție sau alta identifică un specific național într-o anumită chestiune.
Ori, așa ceva este de nepermis, pentru că dreptul UE și-ar pierde caracterul obligatoriu și s-ar îndrepta mai mult spre sfera recomandărilor. Juridic, așa ceva este imposibil, nici nu îmi dau bine seama cum este posibil să avem azi o astfel de discuție”, subliniază Cristian Băcanu.
Spot: Au existat comentarii și pro, și contra controversatei decizii a CCR. Care este opinia dvs cu privire la decizia CCR și argumentele invocate în motivare?
Motivarea CCR pur și simplu sfidează construcția pe care noi o cunoaștem ca fiind Uniunea Europeană și sfidează niște principii de bază ale UE, respectiv principiul efectului direct al Dreptului UE (pentru că reține CCR că instanțele nu pot aplica în mod direct Dreptul UE în această speță) și, totodată, încalcă principiul supremației Dreptului UE, care este un principiu absolut. Ce înseamnă asta? Că nu există excepții de la el.
CJUE a reținut în mod repetat că Dreptul UE are prioritate față de Dreptul statelor membre, inclusiv față de normele de drept constituțional. Adică, dacă există un conflict între o normă de drept constituțional și o normă din Dreptul UE, norma de drept constituțional urmează să fie lăsată neaplicată de către instituțiile judiciare din statul membru respectiv.
În speța aceasta, a SIIJ, lucrurile sunt un pic mai complicate, pentru că nu există o normă de drept constituțional care să fie în conflict cu o normă din Dreptul UE, asta este doar o aparență pe care CCR vrea să o creeze prin această motivare care pe mine mă lasă cel puțin uimit, ca să fiu delicat. Din punct de vedere juridic, am putea spune că această motivare este chiar șocantă.
Mai mult, avem art. 148 din Constituție, pe care Curtea Constituțională îl amintește punctual, dar fără a îl și aplica în mod efectiv, și care consacră tocmai acest principiu, al supremației Dreptului UE.
Curtea Constituțională mai vorbește și de un specific național al normei constituționale și se bazează pe acest argument ciudat ca să apere SIIJ. Numai că noi am funcționat foarte bine până acum, cu aceeași constituție foarte mulți ani, fără acest SIIJ, și din moment ce CJUE a venit și a statuat că modul în care a fost înființată și funcționează această secție specială încalcă dreptul UE, aceste concluzii sunt obligatorii pentru toate instituțiile judiciare din România.
Aș mai aminti că independența justiției nu ține doar de dreptul UE, fiind o valoarea consacrată la nivelul Constituției (art. 124 din Constituție).
Spot: Având toate aceste informații publice pe masă, un judecător din Pitești a apreciat altfel decât majoritatea din CCR valoarea deciziei CJUE, aplicând-o și constatând că SIIJ nu mai există, pur și simplu. Iar acum plătește, fiind cercetat de Inspecția Judiciară. Cum vi se pare acest caz?
Aș preciza că în mod corect, după părerea mea, judecătorul de la Pitești a aplicat cele două principii (principiul supremației și principiul efectului direct) și a înlăturat normele naționale care vizau funcționarea SIIJ de la aplicare.
În acest context, vine CCR și parcă ar vrea să întoarcă lucrurile, parcă ar vrea să înlăture decizia CJUE (cu o motivare foarte slabă, fără fundamente juridice, fără un suport în norma constituțională) și să apere funcționarea SIIJ.
Pe termen lung însă, această tentativă de apărare a SIIJ de către CCR nu va avea succes pentru că nu se poate ca lucrurile să rămână așa, nu putem să nesocotim dreptul Uniunii Europene și o decizie a CJUE.
Trebuie să ne amintim că atunci când spunem lege, ne referim atât la acte normative interne cât și la Dreptul UE. El face parte din Dreptul nostru național, intern. Noi facem parte din Uniunea Europeană, nu e vorba despre un tratat pe care l-am încheiat cu o țară terță.
Și mai trebuie spuse două lucruri:
În primul rând că Decizia CCR din speța SIIJ reprezintă un real pericol pentru întreaga construcție europeană, pentru că, după acest model, orice stat membru ar putea să decidă la un moment dat să nu aplice o normă a dreptului UE doar pentru că o instituție sau alta identifică un specific național într-o anumită chestiune. Ori, așa ceva este de nepermis, pentru că dreptul UE și-ar pierde caracterul obligatoriu și s-ar îndrepta mai mult spre sfera recomandărilor. Juridic, așa ceva este imposibil, nici nu îmi dau bine seama cum este posibil să avem azi o astfel de discuție.
Nu trebuie să uităm că dreptul UE este rezultatul unui proces democratic, că avem din 5 în 5 ani alegeri pentru Parlamentul European, că avem Comisia Europeană (echivalentul unui Guvern european) și că suntem reprezentați și la nivel de Consiliu – asta ca să nu mai spun că ne-am asumat aderarea la UE, aderare care ne-a adus atât drepturi cât și obligații. Nu poți să te bucuri de drepturi (liberă circulație, fonduri europene, o anumită protecție, prosperitate) și să ignori obligațiile. Nu merge așa.
În al doilea rând, există posibilitatea declanșării unei proceduri de de infringement judiciar ca urmare a acestei decizii absurde a CCR. Chiar de curând, Comisia Europeană a anunțat că a declanșat verificări cu privire la o decizie a Curții Constituționale a Germaniei din 2020 care a contrazis printr-o hotărâre o decizie anterioară a CJUE cu privire la un program de obligațiuni al Băncii Centrale Europene. Berlinul a primit notificarea Comisiei Europene la începutul lunii iunie a acestui an.
În tot cazul, este de reținut că decizia Curții Constituționale aduce un precedent extrem de periculos în dreptul nostru și cred că ar fi cazul ca pe viitor să nu mai avem astfel de derapaje.
Pot spune că este șocant ce se întâmplă.
Spot: Ce riscă România dacă totuși nu ține cont de decizia CJUE? Am văzut ce s-a întâmplat cu Germania și probabil asta se va întâmpla și în cazul nostru, dar peste mulți ani și oricum nu va plăti CCR, ci noi toți.
Nu cred că va urma peste mulți ani. În cazul Germaniei, decizia era din 2020, iar notificarea de infringement a venit acum. Deci nu durează prea mult.
Spot: Bun. Și dacă România va fi supusă infringementului, ce va trebui să facă?
România va trebui să dea curs principiilor despre care vă vorbeam.
Spot: Și dacă nu vor și nu vor, Valer Dorneanu și ceilalți colegi din CCR, dacă sunt deciși să meargă cu sfidarea până la capăt?
Atunci trebuie să facem noi în Parlament și trebuie să facem repede: să desființăm SIIJ.
Dacă facem asta, este posibil ca toată această problemă să se stingă cumva – ceea ce nu înseamnă că precedentul CCR nu este unul foarte periculos.
Citește în partea a doua a interviului acordat de Cristian Băcanu pentru Spotmedia.ro opiniile sale despre cazul judecătorului de la Pitești și marile semne de întrebare legate de implicarea Inspecției Judiciare.
Află mai multe despre acest subiect:
