Trebuie să ne asigurăm că mecanismul acesta de finanțare a partidelor să fie ameliorat, adică să fie publice toate cheltuielile, dar e importantă și finanțarea publică, pentru că în ultimii ani a scăzut presiunea cercurilor de interes asupra partidelor politice, care nu mai depind de finanțatori privați, astăzi, la fel de mult ca în trecut.
Deci trebuie să găsim un echilibru, dar tăierea cu 40% trebuia aplicată de îndată.
Da, PSD a fost cel mai important beneficiar al acestor resurse financiare, este o realitate. Toate partidele au beneficiat, inclusiv cei de la AUR, spune eurodeputatul PSD Victor Negrescu, vicepreședinte al Parlamentului European.
Despre moțiunea contra Ursulei von der Leyen, inițiată de europarlamentarul AUR Gheorghe Piperea, acesta arată că, pe de o parte, a atras un stigmat asupra României și, pe de altă parte, mai mult i-a folosit șefei Comisiei Europene, prin aceea că a provocat un scut sanitar în jurul extremiștilor.
Ce șanse de succes are moțiunea contra Ursulei von der Leyen, care a reușit totuși ceva, să o scoată din cochilie pe Ursula von der Leyen.
În primul rând, această moțiune de cenzură reprezintă un gest neserios, pentru că nu s-au prezentat argumente viabile în ceea ce înseamnă nevoia de a anula sprijinul pentru Comisia Europeană. Este un fel de cacealma în contextul în care, pe de o parte, familia politică de care aparține AUR a votat pentru Ursula von der Leyen și o susține în continuare, declarat.
Exponentul cel mai important al grupului extremist, premierul Italiei, a spus clar că o susține pe von der Leyen, așa că acest demers al celor de la AUR, de fapt, nu se bazează pe niciun fel de argument și pe niciun fel de sprijin. De altfel, însuși inițiatorul a spus că nu are suportul necesar pentru ca această moțiune să treacă și nu a căutat în niciun moment să arate ce trebuie să facă Comisia în momentul actual.
Ei se referă, în moțiunea depusă, la elemente care țin de pandemie, ori nu se vorbește despre nevoile pe care cetățenii le au în prezent, despre viitorul Europei, despre anumite greșeli pe care Ursula von der Leyen le-a făcut.
S-a concentrat mai degrabă pe o retorică politică, pentru a accentua faptul că „extremiștii se opun Ursulei von der Leyen”, iar ea a folosit această platformă pentru a arăta că este nevoie de domnia sa pentru că, iată, vin extremiștii peste noi.
Realitatea este următoarea: dacă voiam să avem un demers serios, trebuia să așteptăm luna septembrie, pentru că atunci președintele Comisiei Europene se prezintă în fața Parlamentului European, unde prezintă starea Uniunii, practic viziunea sa despre viitorul Europei. Și atunci se verifică dacă există o majoritate parlamentară.
Prin acest demers, inițiat într-o manieră inopinată, fără argumente, practic, în septembrie, când putea eventual putea să apară o moțiune serioasă, nu se mai poate întâmpla lucrul acesta, pentru că în două luni după depunerea unei moțiuni, nu se mai poate depune o altă moțiune.
Vedem deseori pe ECR, acești extremiști votând cu cei de la PPE și acum această moțiune, care apare de nicăieri, pare un fel de blat care ne confirmă faptul că abordările celor de la AUR, în mod special, nu sunt serioase.
Ce m-a deranjat cel mai mult este că în cadrul dezbaterii, atât europarlamentarii proeuropeni, cât și cei din grupul politic ECR și-au cam bătut joc de acest demers și, de fapt, aș zice de modul în care un europarlamentar român își exercită funcția, conducând inclusiv la o pierdere de imagine sau la o ștampilă negativă pusă asupra României.
Or, demersul, care ar fi trebuit să fie unul constructiv, din păcate, aduce deservicii țării noastre.
S-a făcut această corelație cu România, am auzit în timpul dezbaterii. Dar la nivel de percepție generală, a existat această corelație cu România, adică “iată ce face România”? Asta chiar în contextul în care are mai multă nevoie acum de Uniunea Europeană, de banii europeni, de deblocarea PNRR-ului și așa mai departe.
Da, s-a făcut legătura cu România pentru că acest demers pare un nonsens. O țară care are nevoie de bani europeni, are nevoie de sprijin european, inițiază un astfel de demers? Nici nu s-au mai uitat că acest europarlamentar vine din partea unui partid extremist, pur și simplu au scris: un europarlamentar din România a inițiat acest demers.
Or, eu nu mă asociez acestui demers, prin prisma faptului că nu are niciun fel de soliditate și nu există argumente viabile. Totodată, am văzut agresivitatea verbală și modul în care a fost prezentat acest demers în Parlamentul European.
Or, dacă vrem să facem lucrurile serios, le putem face serios. Eu personal am mai multe critici pe care le-am adresat direct președintei Ursula von der Leyen, inclusiv grupul social-democrat de care aparțin a prezentat trei solicitări clare către ea pentru perioada următoare.
Am cerut ca fondurile de coeziune pentru dezvoltare locală să fie menținute, pentru că în România, de exemplu, 9 din 10 investiții publice, de-a lungul timpului, s-au făcut cu bani europeni, deci trebuie să susținem acest lucru.
Am cerut ca Fondul Social European, care ajută grupurile vulnerabile de la noi din țară, să fie menținut și am cerut, de asemenea, ca aceste tranziții, schimbări economice care se întâmplă la nivel global, pe zona digitală, pe zona „verde”, să fie sprijinite cu finanțări substanțiale, pentru o tranziție sustenabile.
Am cerut ca aceste resurse - România beneficiind de aproximativ 7 miliarde de euro - să fie menținute în continuare. Mi se pare, sincer să spun, fără să fiu subiectiv, ca abordarea noastră este una mai corectă, mai coerentă.
Am prezentat ce vrem de la Ursula von der Leyen, decât să mergem în plen și să zbierăm acolo, să facem lucrurile în interes strict personal, așa cum a făcut-o acest europarlamentar și să uităm de România, de interesele celor care ne-au votat.
Așa că va trece ceva timp până când vom reuși să trecem peste acest moment și să scăpăm de o eventuală etichetă negativă care ar putea să fie pusă asupra noastră.
Vrea PSD să scape de „greaua moștenire"?
Vreau să ne întoarcem puțin la reforma fiscală anunțată în România, de fapt și de drept o primă etapă care este menită să acopere o gaură, făcută de acel deficit și pentru care, ne arată niște documente publicate de Europa Liberă, responsabilitatea aparține fostelor guvernări în care partidul dumneavoastră a făcut parte din „pole position”, pentru că ați avut premierul, pe Marcel Ciolacu. Am văzut însă o anumită tentativă a PSD-ului de a scăpa de această responsabilitate, de a spune: nu aruncați „greaua moștenire” asupra noastră. Cum vedeți acest lucru, în contextul acestor documente?
Eu cred în responsabilitate și asumare, dar totodată sunt foarte atent la toate detaliile care privesc astfel de proceduri importante pentru România.
M-am uitat la documentul publicat de Comisia Europeană și de Consiliu, cu privire la procedura de deficit excesiv. Scrie foarte clar: procedura de deficit excesiv a intrat în vigoare, cu privire la România, în 2020. Atunci, România nu a respectat pentru prima oară deficitul asumat de 3%, așa a fost de atunci și până astăzi.
De-a lungul timpului, am avut USR la guvernare, am avut PNL la guvernare, am avut tehnocrați și REPER la guvernare, am avut și PSD la guvernare. În tot acest interval, veți vedea că cei mai mulți prim-miniștri au fost de la PNL. Nu vreau să pun etichete sau să critic pe cineva, dar iată că din nou ne raportăm la aceste chestiuni. Deci, dacă vorbim de asumare și de responsabilitate, trebuie să ne asumăm cu toții acest lucru.
Am auzit voci care spun că legea pensiilor este un lucru rău și că din cauza legii pensiilor, care reduce inegalitățile și inechitățile, am intrat în această soluție de deficit. Or, eu știu că legea pensiilor a fost negociată cu Comisia Europeană, nu am făcut-o singuri, ci pe baza unei formule prezentată de Banca Mondială.
Îmi aduc aminte că reprezentanții PNL au fost primii care au trimis scrisori prin poștă, lăudându-se cu noua lege a pensiilor. Îmi aduc aminte că inclusiv cei de la AUR căutau să inducă alegătorilor sentimentul că ei au mărit pensiile. Toată lumea a susținut legea pensiilor. Noi nu fugim de această responsabilitate, în ceea ce înseamnă aprobarea acestei legi, de aceea trebuie să fim mult mai atenți la aceste detalii.
Și ce spunem noi și spun și eu foarte clar: atenție un pic și la metoda de comunicare. Da, e o situație dificilă, avem niște responsabilități ca să luăm niște decizii cruciale care, da, aduc multe probleme în ceea ce înseamnă zona fiscală, zona cetățenilor, zona privată, dar noi nu trebuie nici să transmitem un semnal de neîncredere către investitori.
De aceea, este important cum explicăm fiecare dintre aceste demersuri. Eu am spus foarte clar și am cerut public ca pe lângă pachetul fiscal și pachetul privind reducerea privilegiilor, pe care îl susțin și sper să fie cât se poate de clar, să avem două alte pachete de măsuri foarte clare.
Unul cu privire la generarea de creștere economică, la stimulente economice. Din acest punct de vedere, trebuie de văzut foarte clar unde sunt ajutoarele de stat, cum folosim banii europeni, cum ne asigurăm că aceste resurse generează valoarea adăugată.
Și am propus și al patrulea pachet, pachetul de simplificare, după model european. Acum discutăm mai multe măsuri de acest fel, cum să reducem birocrația, să reducem mersul după hârtii pe care îl fac astăzi cetățenii sau companiile private, cum să reduce numărul de funcționari alocați pentru documente, de care de fapt nu ai nevoie și pe care oricum le poți găsi foarte ușor.
Acest pachet de simplificare ar convinge investitorii să continue să aibă încredere în România, pentru că noi acum trebuie să și admitem faptul am trecut prin aproximativ opt-nouă luni de alegeri.
Oamenii erau speriați, chiar și cei care se uită la noi acum sau ne ascultă și ei știu foarte bine că la începutul anului au ezitat în a cumpăra un apartament, în a cumpăra o mașină, în a consuma mai mult, în a-și lua o vacanță.
Toată lumea a ezitat, toată lumea a oprit orice fel de investiție, toți eram speriați de ceea ce se va întâmpla. Imaginați-vă, companiile private care au investiții de milioane de euro, până și acele companii și-au blocat investițiile. Noi acum trebuie să deblocăm mașinăria.
Vedem că am avut costuri uriașe generate de aceste alegeri și de riscul venirii extremiștilor la putere, iar acum încercăm să deblocăm, în câteva luni să rezolvăm situația. Dar nu putem bloca total România sau creșterea economică, pentru că am văzut cum Comisia Europeană a venit cu o revizuire în jos a potențialului de creștere economică pentru România.
Or, dacă noi nu ne dezvoltăm, nu vom avea încasări mai mari și degeaba se taie.
Și intrăm în cercul vicios al recesiunii, pentru că riscul este să ducem o criză bugetară, care e o criza cheltuielilor statului, trebuie să admitem, într-o recesiune adevărată, care e definită de acest cerc vicios.
Da, cercul vicios este un risc pentru noi și într-adevăr, prognozele au fost poate prea optimiste în ceea ce înseamnă creșterea economică.
Este adevărat că avem o problemă în ceea ce înseamnă absorbția banilor europeni și aici, astăzi, pe graficul pe care l-am văzut anul acesta, am atrage mult mai puțini bani decât în anii anteriori, tocmai pentru că și acele proiecte au fost blocate.
Noi, dacă nu vom ajunge la aproape de 10 miliarde de euro, bani europeni atrași anul acesta, vom avea dificultăți. În mod normal, noi atragem 5-7. Acum suntem pe la 2-3 miliarde - prognoze în ceea ce înseamnă accesarea banilor europeni, pe baza proiectelor din acest an.
Nu s-a gândit nimeni să creeze niște burse sociale din acești bani europeni
Adică mai mulți bani decât provin din acele burse despre care s-a tot vorbit, poate nefiresc de mult, din tot acest pachet fiscal, dar asta ține și de comunicare, de felul în care ea s-a gestionat?
Eu am criticat, să știți, această măsură cu bursele, am criticat-o, pentru eu că cred că din punct de vedere comunicațional s-a greșit foarte mult.
S-a anunțat o cifră, o tăiere de 40%, fără să se prezinte în detaliu ce se dorește a se face și am spus foarte clar, public, ministrul Educației trebuia să vină să spună că va moderniza și că va ameliora sistemul de alocări de burse pe criterii de performanță, pe criterii sociale reale, să se asigure ca acei copii care beneficiază de bursă merg la școală, că au performanță școlară. Dacă venea cu această formulă, evident, toată lumea accepta faptul că poate cuantumul total va fi în scădere.
De asemenea, ce nu mi-a plăcut este că nu s-au gândit la soluții alternative. România primește pentru educație aproximativ 7 miliarde de euro, 3 miliarde de euro din PNRR, 4 miliarde din alte fonduri pentru educație, dar putem aduce acolo și Fondul Social European, și garanția pentru tineri sau pentru copii, și politica de coeziune.
Nu s-a gândit nimeni să creeze niște burse sociale din acești bani europeni sau măcar niște mecanisme de sprijin pentru transport, pentru hrană, pentru rechizite. Adică puteau să spună foarte simplu: nu mai avem banii noștri, uitați cum compensez, uitați ce mecanisme am identificat și începând cu 1 septembrie, toate aceste elemente vor fi în vigoare.
Asta înseamnă să și muncești. De aceea, spun că tăierile sunt importante, sunt dificile, dar sunt și ușoare în același timp pentru oamenii politici, pentru că, pur și simplu, e o simplă decizie. Să gândești proiecte pe termen lung, să scrii un astfel de proiect, să negociezi cu Comisia Europeană, să ai un dialog cu partenerii sociali, asta este mai dificil, dar avem nevoie și de acest efort de construcție, nu doar de schimbare a unor lucruri sau de reacții precipitate, de criză.
Vă mai dau încă un exemplu pe educație la care țin foarte mult, făcând destul de multe pe zona de educație, eu conduc în Parlamentul European și intergrupul legislativului european privind educația.
Zilele acestea am organizat un eveniment, am întâlnit mulți profesori și am și oferit un premiu unei doamne care în fiecare zi merge aproximativ 100 de kilometri la o școală izolată din județul Alba, iar pentru a ajunge acolo, pentru că drumul este dificil, parcurge cam 2 ore de acasă până la școala respectivă.
Și doamna m-a întrebat: mie mi se mărește norma cu două ore. Cu drag mai stau două ore cu copiii mei, dar mi s-a spus cele două ore în plus, pentru că nu le pot exercita în școala respectivă, trebuie să le fac într-o altă școală. Cum ajung în cealaltă școală, dacă eu oricum pierd 3-4 ore pe drum, cum ajută asta alți copii, în ce măsură voi mai avea energia necesară pentru a ajuta respectivii copii?
De aceea, aceste decizii trebuie să fie unitare, trebuie să fie echilibrate și echitabile pentru toată lumea. Trebuie să fie gândite și în raport cu realitățile de pe teren, iar pentru asta e nevoie de dialog.
Pentru că, dacă nu, o doamnă profesoară care este proeuropeană, care e foarte deschisă în a face lucruri pentru comunitate, automat va fi descumpănită, tristă, nemulțumită. Și nu aș vrea să pierdem acești oameni de bună credință în ceea ce înseamnă suportul pe care l-au oferit dezvoltării României.
Zone de educație prioritară după un model european
Dar cum putem repara asta? Pentru că, într-adevăr, din educație se văd inechitățile cel mai bine, dar se pare că nimeni nu se ocupă de asta. Este o zonă lipsită de speranță. Vă spun sincer că și textele sau știrile despre educație sunt cel mai puțin citite, pentru că oamenii nu mai au speranță, nu mai au așteptări că se va modifica ceva acolo. E clar că educația este împărțită între cei care își permit meditații pentru copii, industria meditațiilor, școala paralelă, un dosar social bun și cei la care practic banii nu ajung. Pentru că bugetul din educație nu urmărește copilul.
Bugetul de educație nu urmărește performanța și nu urmărește scăderea abandonului școlar sau reușita școlară, sau orientarea copilul într-o manieră adecvată.
Eu am propus un amendament la legea educației, așa cum a fost ea aprobată și a fost preluat acest amendament. Am depus mai multe, dar unul, mod particular, după model european, poate fi eficient și el trebuie implementat.
Am propus acolo crearea zonelor de educație prioritară după un model european, adică identificarea acelor școli unde nu există reușită școlară, unde nu se trece examenul de capacitate, unde nu se trece bacalaureatul.
Și acolo trebuie investit suplimentar, stimulate și alocate niște mecanisme compensatorii pentru acei profesori care reușesc să ducă copilul în reușită școlară - nu la evaluarea pe care o are copilul în clasă, ci la evaluarea la astfel de examene. În acest sens, poate și metoda de evaluare trebuie un pic diferențiată, inclusiv pentru aceste zone cu eșec școlar.
De exemplu, în multe zone din vestul Europei, ei au preferat să înlocuiască examenul unitar cu examene anuale, pentru a evalua gradual creșterea în performanță a copilului.
Poate că în acele zone unde chiar nimeni nu termină studiile, să folosim această metodă, să aplicăm niște proiecte pilot, din nou cu finanțare europeană, în așa fel încât să ne asigurăm că nu mai avem practic niște insule de eșec școlar și de abandon școlar, pentru că putem, pe o hartă a României, foarte ușor identifica aceste zone unde nu se întâmplă nimic.
În sensul acesta trebuie regândit sistemul, nu doar teoretic, nu doar filozofic. Apreciez, într-adevăr, și această abordare, apreciez modul în care domnul ministru comunică pe multe subiecte, dar din nou, abordarea trebuie să fie una mult mai tehnică, mult mai pragmatică și mult mai rapidă în sensul acesta, în contextul în care avem o rată de absorbție foarte mică în ceea ce înseamnă banii pentru educație.
Eu dacă aș fi fost ministru, imediat aș fi schimbat echipa de fonduri europene de la Ministerul Educației. Nu-i cunosc pe oamenii respectivi dar mă uit la cifre, tot timpul suntem pe ultima sută de metri în accesarea acestor bani.
Aici trebuie să gândim altfel logica, sau măcar să-i profesionalizăm pe cei care sunt acolo. Dacă nu știu, nu e o problemă - ridică mâna și spun: nu știm cum să accesăm banii aceștia, nu putem să gândim proiecte - și atunci discutăm cu ONG-urile, cu partenerii care cunosc aceste lucruri, pentru că avem, slavă Domnului, multe exemple pozitive în domeniu, de la profesori până la asociații care fac lucruri extraordinare, uneori cu resurse proprii și e păcat să nu integrăm aceste elemente în procesul educațional.
Dacă nu există politici sociale integrate, degeaba ajuți punctual un copil, pentru că România rămâne totuși țara în care clasa socială aproape că nu poate fi schimbată. Salvați Copiii numește asta cercul vicios al sărăciei educaționale. Un copil ai cărui părinți nu au fost educați tinde să repete acest destin al părinților și am văzut un reportaj foarte bun făcut în diaspora, cu români care spuneau că au votat cu platformele extremiste pentru că ei n-au mai putut să ajungă la școală când au fost elevi, pentru că transportul era doar decontat și părinții lor nu puteau să le dea bani în avans. Aceste sentiment a trecut o generație și a adus acum un astfel de vot.
Sunt multe exemple de acest fel, din nefericire, și eu sunt de mult timp preocupat de aceste subiecte și mă implic direct. De aceea, cred că aceste subiecte nu pot fi ignorate.
Și nu vorbim aici de socialism sau de revenirea la trecut. Pur și simplu, aceste provocări le au și alte state dezvoltate și au căutat să ofere anumite soluții, pe care nu le văd reproduse la noi în țară.
Sunt doar niște exemple sporadice de reușită în intervenția statului sau în intervenția non- guvernamentală, însă noi trebuie, din nou, să avem o implicare mult mai amplă.
Așa că dacă e să vorbim despre pachete fiscale, dacă este să vorbim despre măsuri, mie mi-ar place să văd - dacă vorbim despre reforma statului - inclusiv că aceste componente sunt reformate, pentru că nu e suficient doar să comasezi două comune. Trebuie și lucrul ăsta, în anumite circumstanțe și cu anumite criterii foarte clare, dar trebuie să gândim inclusiv aceste procese.
Este o regulă foarte clară pe care cu toții o cunoaștem: cu cât îndepărtezi școala și spitalul de cetățean, cu atât cetățeanul va merge mai puțin la școală și va exista mai puțină prevenție medicală.
Ori care e scopul statului? Scopul statului este să avem o populație pregătită, care poate face față provocărilor, care trăiește bine, care are un venit bun și să avem o populație sănătoasă. Or, aceste două servicii publice esențiale pentru stat astăzi, statul român nu le îndeplinește. De aici apare și nemulțumirea.
Și nu este vorba de resurse, e vorba de alocarea corespunzătoare acestor resurse. Dar nu putem birocratiza absolut orice - acum am văzut ultima decizie: orice plecare în străinătate a unui funcționar public trece pe la prim-ministru. Sună extraordinar: gata, prim-ministrul nu mai lasă pe nimeni să plece în turism, dar sunt, de exemplu, negocieri care se întâmplă periodic la Bruxelles, unde trebuie să vină specialiști din partea României. Ce face, semnează prim-ministrul fiecare document? Adică nu există o responsabilitate a ministrului.
Avem o problemă reală cu toate aceste privilegii și toate aceste sinecuri
Există și o neîncredere în funcționari. Practic, acum vorbim foarte mult despre sinecuri, despre sporuri și despre funcționari care nu fac nimic și care ar trebui fie să dea concurs pe post, fie postul să le fie desființat. Avem, într-adevăr în România o astfel de realitate, o sinecurizare generalizată și care ne-a adus și în acest punct?
Da, avem o problemă reală cu toate aceste privilegii și toate aceste sinecuri. Din nou, ne trebuie niște criterii foarte clare. Vă dau un exemplu: aici, la Parlamentul European, eu dacă fac o deplasare în străinătate, este foarte complicat să vină un consilier cu mine, pentru că pur și simplu se consideră că tu, ca reprezentant, te descurci. Și de fapt nici nu am nevoie de sprijin.
Am văzut acum delegația Senatului, cu președintele Senatului, de la PNL, care a mers la Osaka. Eu cred că trebuia să meargă, pentru că e un eveniment important, dar trebuia să meargă cu mai multe persoane pe lângă, care să ofere suport? Și aici sunt niște chestii pe care le putem regândi.
De asemenea, am văzut reformele prevăzute pentru anumite autorități - ANRE, ASF și așa mai departe. Am văzut, în presă, că se fac reajustări pentru a anticipa aceste posibile tăieri. Eu sper că aceste lucruri să nu se întâmple.
Din nou, ne trebuie un moment zero și știu că trebuie să înceapă de la fiecare dintre noi. Știu că și noi suntem obișnuiți cu unele lucruri, într-o anumită măsură.
Vă dau un exemplu clar: ce facem, ce faceți dumneavoastră când aveți o problemă medicală? Prima reacție este să pui mâna pe telefon să vezi dacă ai un prieten care te poate ajuta. Facem lucrul asta pentru că statul nu funcționează, pentru că spitalul nu funcționează în mod normal. Tu trebuia să suni direct la spital, unde era un număr verde, se evalua gravitatea, venea salvarea în timp util, corespunzător, ajungeai acolo, se făcea o filtrare corespunzătoare a pacienților.
Dar dacă tu nu ai încredere în stat, cauți o soluție alternativă. Despre asta este vorba, să recăpătăm încrederea în stat și noi, fiecare dintre noi, acolo unde acționăm, prin pași mărunți, putem schimba lucrurile.
Este un proces, nu-l putem face de pe o zi pe alta. Dar pe lângă acest proces continuu trebuie, în același timp, să facem o reformă reală, cu proceduri mult mai simple. Revin la ce spuneam mai devreme: simplificarea, în opinia mea, este esențială. Debirocratizarea.
Nu este normal să avem oameni, de exemplu, în zona publică sau educațională, care completează zeci de documente și nu mai au timp să își facă munca. Nu e normal ca cetățeanul, pentru același aviz, să aștepte zeci de zile pentru, de fapt, o simplă semnătură.
Pe de altă parte, cum recuperați încrederea, dacă primul pachet de măsuri fiscale împovărează mai mult cetățeanul și deloc partidele? Pentru că banii pentru partide, practic rămân deocamdată neatinși, pensiile speciale au fost și ele amânate pentru faza doi sau faza trei.
Aici o să trebuiască să zic ceva și știți că eu evit, de fiecare dată, să vorbesc foarte mult de partide. Dar este o realitate că partidul pe care îl reprezint, Partidul Social Democrat, a propus ca în acest prim pachet de măsuri să existe o tăiere cu 40% a subvențiilor pentru partidele politice. Noi am vrut ca această măsură să fie aplicată de îndată. Da, PSD a fost cel mai important beneficiar al acestor resurse financiare, este o realitate.
Asta s-a întâmplat de la guvernarea Dăncilă încoace, această supradimensionare.
Toate partidele au beneficiat, inclusiv cei de la AUR, dar credem că măsura aceasta trebuie să fie luată.
Totodată, trebuie să ne asigurăm că mecanismul acesta de finanțare transparentă să fie ameliorat, adică să fie publice toate cheltuielile. Eu susțin lucrul acesta, dar e importantă și finanțarea publică, pentru că în ultimii ani, s-a întâmplat ceva care putem să lăudăm, este menționat inclusiv în rapoartele de țară, faptul că a scăzut presiunea cercurilor de interes asupra partidelor politice, care nu mai depind de finanțatori privați, astăzi, la fel de mult ca în trecut. Deci trebuie să găsim un echilibru, dar tăierea cu 40% trebuia aplicată de îndată.
Și de ce nu s-a întâmplat?
Este o propunere făcută și public, este un amendament depus în Parlament. Sperăm ca domnul prim-ministru Ilie Bolojan să accepte această propunere, să nu aștepte pachetul doi. Părerea mea umilă, cât pot să judec din exterior, este că probabil trebuia început cu pachetul doi, cu privilegiile, înainte să ajungem la aceste creșteri de taxe, pentru că era mult mai ușor de explicat cetățenilor de ce începem cu politicienii, cu clasa politică și cu cei care doar au profitat în ultimii ani.
Din punctul dumneavoastră de vedere, de aici, din Parlamentul European, sunteți mulțumit de cum arată guvernul și de cum va reprezenta România pe dosarele care vă interesează, în Uniunea Europeană? Și pentru că ați vorbit deseori de meritocrația din interiorul partidelor, sunteți mulțumit de cum arată PSD acum și de cum a gestionat problema conducerii politice?
Primul subiect: suntem la început de drum și atunci este foarte complicat și incorect din partea mea să dau o notă la câteva săptămâni de la preluarea mandatului.
Mă aștept ca România să fie capabilă să își apere interesele, să își prezinte viziunea în dezbaterile care au loc la nivel european. I-am spus și Președintelui României, când s-a întâlnit cu europarlamentarii, că sunt niște dosare importante, de exemplu bugetul european pe termen lung, unde România trebuie să știe ce își dorește, cum menținem în continuare bani pentru fermieri, cum menținem bani pentru zonele rurale, pentru dezvoltarea locală, pentru zona socială, care sunt obiectivele României și cum putem lucra împreună.
Adică nu aș vrea să ne mai trezim din nou pe ultima sută de metri și să fim nemulțumiți. Aceste dosare se negociază din timp și acum noi trebuie să fim foarte vehemenți.
Mi-aș dori, de exemplu, ca România să sprijine ceva ce noi am obținut, aici, în Parlamentul European, când am cerut prelungirea planurilor de redresare și reziliență. Statul român trebuie să vină cu propunerea în Consiliu. Văd că ezită în a o face, să negocieze acest lucru care este în interesul direct al României. Sper ca totuși miniștrii de resort să înțeleagă acest lucru și președintele, ușor-ușor, să dobândească experiența necesară pentru a trata corespunzător acest subiect.
În consecință, evident, și Partidul Social Democrat se adaptează, trebuie să se adapteze la ceea ce se întâmplă în prezent. În ceea ce înseamnă desemnarea miniștrilor s-a făcut un vot. E complicat atunci când faci alegeri interne într-o formulă prestabilită, să ai cei mai perfecți oameni care să iasă în față. Totodată, democrația se bazează pe voturi, așa că e un lucru bun că a existat acest vot intern.
Sper să avem mai multe ocazii în care să dezbatem, să dialogăm despre direcția Partidului Social Democrat, să discutăm mai mult cu membrii noștri, pentru că am remarcat în teritoriu oameni capabili, oameni care vor să contribuie, oameni care nu au fost în prima linie până acum, pe care mi-aș dori să-i văd în prim-planul politicii.
Partidul Social Democrat are resurse, trebuie să se modernizeze, trebuie să se adapteze și îi trebuie, aș zice, o schimbare de abordare. Sunt convins că, în perspectiva viitorului congres, o să vedem tot mai multe lucruri de acest fel și tot mai multe discuții despre direcția pe care acest partid o va urma în anii care urmează.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech