Este clar că Marcel Ciolacu nu va câștiga parlamentarele și va fi nevoit să meargă cu partidul în opoziție. De aceea alegerile locale sunt mult mai importante pentru el și pentru locul lui de lider al PSD.
PSD are acum de două ori mai mulți primari ca PNL iar alegerile într-un singur tur avantajează primarii în funcție. S-ar părea că va fi o victorie la scor pentru social-democrați, dar lucrurile nu mai stau chiar așa de bine.
Faptul că PSD nu mai crește în sondaje e un semnal rău pentru partid, demobilizează lumea. Faptul că PNL nu scade dezastruos, așa cum și-au închipuit marii manipulatori din jurul lui Ciolacu, când au făcut tot ce le-a stat în putință să împiedice trupa lui Ludovic Orban să lupte împotriva pandemiei, e un semnal și mai rău.
Intrarea în luptă a USR în marile orașe poate scădea numărul aleșilor PSD. Iar trezirea unei cohorte de primari foști PNL și PDL și întoarcerea lor la matcă produce frisoane șefilor interimari de la PSD, mai mult decât altceva.
Vor să dea jos guvernul, dar nu și să intre la guvernare
Ce poate face atunci Marcel Ciolacu ca să își păstreze șansele unui câștig serios la alegerile locale? Să scadă cota electorală a adversarului n-a prea putut. Să sporească zesterea partidului în sondaje nu prea poate. Atunci, singura carte valabilă ar fi oprirea hemoragiei de primari.
Cu Ludovic responsabil de robinetul cu bani de la guvern, n-are nicio șansă. Fără Ludovic acolo, ar avea una, poate că oastea de strânsură dragnistă din 2016 din primării nu s-ar mai destrăma.
Asta ar însemna moțiune de cenzură și un guvern PSD. Moțiune de cenzură, da, e timpul pentru ea, partidul o cere și Marcel Ciolacu are nevoie de victoria asta politică, ca să se aleagă la congresul partidului de la sfârșitul lui august. Dar guvernare?
Guvernare, nu, atât i-ar mai trebui PSD, să guverneze și numărul de infectați să crească, iar opoziția să strige în cor că nu sunt în stare să dreagă la pandemie ce tot la pandemie au stricat.
Dar un guvern de uniune națională sau unul adunat cu largă majoritate din parlament, eventual cu un prim-ministru ,,neutru” ar fi ceva de dorit, cu doar două condiții.
Una ar fi ca PSD să aibă programul PNDL în mâna unui ministru fidel lui Ciolacu, și doi, să se ducă alegerile mai încolo, să aibă partidul timp suficient pentru munca de ,,lămurire” a primarilor.
Se poate fără guvernare, dar cu acces la bani?
La cererea unui guvern ,,de uniune națională”, aleșii PSD se vor repezi la urnele parlamentului ca să voteze cu două mânuțe, cu câte douăzeci de degete și cu patru bile albe prelungirea mandatului primarilor. Până la extincția virusului, dacă se poate și dacă îi avantajează.
Iată motivul pentru care, după ce au stabilit inițial prin lege data alegerilor locale, s-au sucit acum și ar vrea amânarea lor. Iată de ce miercuri, în parlament, s-au repezit la Ludovic Orban să-l acuze că nu poate ține alegerile locale în siguranță, la finalul lui septembrie.
Strategia asta are totuși câteva hibe. Una ar fi ca, în ciuda aparențelor, moțiunea să nu treacă, grație combinăgelii lui Ludovic Orban. Alta ar fi că oastea primarilor traseiști nu se uită la osciorul de acum, ci speră, flămândă, la ciolanul împănat cu carne financiară pe care îl vor primi patru ani la rând. Al treilea risc este ca lui Klaus Iohannis să i se facă iarăși dor de alegeri anticipate, ca astă iarnă și să nu numească ministrul PSD ,,de nerefuzat” dorit de Ciolacu.
Acestea fiind zise, mi se pare că nu doar soarta lui Ludovic Orban se joacă la moțiune ci și a interimarului lider al PSD. Iar dacă Marcel Ciolacu a ajuns să-și joace viitorul politic la această moțiune de cenzură, împins de către partid mai degrabă decât de propria vrere, însemnă că stă într-adevăr rău pe scaunul de șef al partidului, iar acesta nu are patru picioare întregi.
Autor: Mihai Oprișor, cititor SpotMedia.ro