Este aproape irațional în mișcările sale, împingând Israelul departe de America și de Europa, permițând extremiștilor să preia controlul. Trebuie să înțelegem că așa arată guvernul pe care el l-a format, compus din partide care se bazează pe idei rasiste și fasciste, spune scriitorul israelian Yaniv Iczkovits, rezervist, fost soldat într-o unitate de elită și nelipsit de la protestele care încearcă să oprească guvernul Netanyahu să comită abuzuri de putere.
Este responsabilitatea noastră să-l împiedicăm să „adoarmă” protestul, avertizează acesta, într-un dialog cu spotmedia.ro.
Scrisoarea combatanților, mișcarea pe care a coinițiat-o, a fost unul dintre motivele pentru care Israelul a decis retragerea din Gaza. Un gest curajos al premierului Ariel Sharon, spune Yaniv Iczkovits, curaj care azi e compromis de revenirea la putere a lui Netanyahu nu singur, ci cu aliați radicali, unul dintre ei punând la cale chiar, deși neinculpat în epocă, un atentat terorist prin care voia să împiedice retragerea din Gaza.
Noi, ofițeri de luptă în rezervă și soldați ai Forțelor de Apărare a Israelului, care am fost crescuți în principiile sionismului, sacrificiului de sine și dăruirii poporului Israel și statului Israel, noi, cei care am servit întotdeauna în primele linii și care am fost primii care au îndeplinit orice misiune pentru a proteja statul Israel și pentru a-l întări, noi, ofițeri de luptă și soldați, care am slujit în statul Israel timp de săptămâni lungi în fiecare an, în ciuda costului scump pentru viețile noastre personale, am fost în rezervă în Teritoriile ocupate și ni s-au dat comenzi și directive care nu aveau nimic de-a face cu securitatea țării noastre (...) Prin prezenta, declarăm că nu vom continua să luptăm dincolo de granițele din anul 1967.
Scrisoarea combatanților, ianuarie 2002
Între viața și convingerile lui etice și cartea tradusă recent la Humanitas Fiction, Fiica măcelarului, există o mare concordanță și asta face ca Yaniv Iczkovits să fie unul dintre intelectualii lucizi ai tinerei generații de scriitori din Israel.
Care este miza mare a protestelor din Israel? Oamenii care au ieșit în stradă au aceleași revendicări?
Mizele protestului sunt poate cele mai drastice și mai dramatice la care vă puteți gândi. Este vorba despre capacitatea de a duce un mod liberal de viață, bazat pe drepturile omului și pe egalitate, așa că, practic, dacă vom pierde această bătălie, mulți oameni nu vor mai putea trăi în această țară. Acesta este motivul pentru care oamenii care au ieșit în stradă nu pot fi împărțiți doar în cei de stânga și cei de dreapta.
Mulți oameni de dreapta se alătură acestor proteste pentru că își dau seama că fără un sistem judecătoresc independent, Israelul ar deveni o dictatură.
Este suficientă amânarea așa-numitei reforme judiciare a guvernului Netanyahu? E singura problemă a acestui guvern?
Cu siguranță, nu. Într-o lume ideală, anunțul lui Netanyahu ar da ceva speranță, dar realitatea este că nimeni nu-l mai crede.
Bibi este aproape irațional în mișcările sale, împingând Israelul departe de America și de Europa, permițând extremiștilor să preia controlul. Trebuie să înțelegem că așa arată guvernul pe care el l-a format, compus din partide care se bazează pe idei rasiste și fasciste. Așa că oamenii știu că el doar își amână încercarea de a prelua sistemul judiciar, câștigând timp pentru a-și aduna forțele și a încerca să-i învingă pe protestatari.
Este responsabilitatea noastră să-l împiedicăm să „adoarmă” protestul.
Netanyahu si aliații vor argumenta mereu că îi legitimează votul popular. Cât de divizată este societatea israeliană și care sunt clivajele majore?
Este adevărat, Netanyahu a fost legitimat de electorat, dar nu este astfel autorizat să schimbe regulile jocului. Îl avem pe Bibi ca prim-ministru de atât de mult timp, încât el practic a crezut că poate scăpa basma curată cu absolut orice ar face.
Și, ca să fiu sincer, de-a lungul anilor, a și scăpat cu multe lucruri pe care le-a făcut. Dar acum încearcă să schimbe sistemul de echilibru și control al celor trei autorități fundamentale, iar într-un stat care nu are nici Constituție, nici o a doua cameră legislativă și nici măcar o convenție pentru drepturile omului, Curtea Supremă este singurul mecanism de verificare și echilibru pe care noi îl avem. Fără instanța supremă, suntem lăsați la bunul plac al extremiștilor radicali, al fundamentaliștilor religioși și al unor oameni care nu înțeleg ce este democrația. Ei cred că, dacă sunt la putere, pot face tot ce doresc, ceea ce este o concepție ridicolă și ignorantă despre democrație.
Ultrareligioșii sunt acum mai bine reprezentați la putere. Cum poate fi construită puntea către ei, fără a rămâne în acest registru al etichetărilor care de regulă adâncesc clivajele?
Primul pas în a construi o astfel de punte este oprirea acestei campanii împotriva curții supreme. Fără a renunța la această campanie distructivă, nu vor mai putea fi construite punți care să lege diferitele triburi ale Israelului.