Guvernul a “angajat” un ministru al Sănătății pe care îl văduvește de puterea de decizie tocmai în domeniul pe care i l-a încredințat, dar pare gata să îi atribuie rolul unui țap ispășitor, în cazul în care lucrurile nu merg tocmai bine cu relaxările pe bandă rulantă din pandemie.
Vlad Voiculescu a fost indigest multora din actuala coaliție de guvernare încă de la numire.
Pe de o parte, profilul lui social pare multora unul cu tente eroice, iar asta atrage mișcarea inversă, de antipatie, mai ales în rândul politicienilor de școală veche.
Pe de altă parte, activând în sectorul neguvernamental, Vlad Voiculescu a avut ca instrument la îndemână critica Guvernului sau măcar denunțarea disfuncționalităților acestuia, doar că Guvernul nu și-a schimbat radical culoarea politică, PNL, ci doar a încorporat în el câțiva miniștri USR PLUS și UDMR.
Iar poziționarea în primele zile de mandat a fost în aceeași cheie a denunțării a ceea ce Guvernul, dar care acum îi era „angajator”, face.
Chiar la începutul celui de-al doilea mandat la Ministerul Sănătății, Vlad Voiculescu a denunțat modul deficitar în care România abordează pandemia de COVID-19, în ceea ce privește testarea.
Noul ministru a spus atunci fără niciun dubiu că nu știe care e dimensiunea contaminărilor în București, pentru a putea lua măsuri adecvate de relaxare, pentru că testările nu sunt concludente, dat fiind numărul mic de teste.
Între timp, relaxarea s-a produs, restaurantele, sălile de jocuri, cinematografele, școlile s-au deschis, dar numărul testelor e în continuare mic.
Or, politica de testare și modul de raportare (ce anume cuprindem în buletinele de bilanț, cele despre care chiar Vlad Voiculescu afirma că nu sunt concludente) sunt în sarcina și puterea ministrul Sănătății. Iar acesta și le-a asumat, atâta doar că în secunda imediat următoare a fost contrazis de șeful său ierarhic, prim-ministrul Florin Cîțu.
Dacă era o chestiune de oportunitate guvernamentală ori o dispută tehnică, lucrurile s-ar fi tranșat în interiorul Guvernului, iar decizia ar fi fost asumată și anunțată de ministrul Sănătății.
Cum însă a fost vorba despre un ascendent afirmat public de premier, lucrurile arată ca o pedepsire disciplinară a lui Vlad Voiculescu, o punere la locul lui.
Vrea ministrul Sănătății să includă și focarele în raportări? Să-și vadă de alte treburi, dar să nu fie înlocuit chiar acum, când nu ar prinde rău un țap ispășitor pentru oroarea de la Balș – a propos, sunt 17 morți acolo, dar România e anesteziată în fața ororii – și nici dacă lucrurile se strică, pe fondul relaxărilor multiple și suprapuse.
Nici măcar un control mai strict al testărilor elevilor în școli nu i-a fost acceptat, iar contrele iarăși au fost publice.
Ministrul Sănătății arată astfel izolat în Guvernul din care face parte și redus la irelevant când vine vorba despre decizii tocmai în domeniul la a cărui conducere a fost numit, așadar, acolo unde vocea lui e, fie și doar formal, legitimă.
În plus, urmează și o moțiune simplă anunțată de PSD, care nu e la fel de ridiculizată de premier, deși Vlad Voiculescu e chemat să dea seama pentru doar o lună de mandat.
Iarăși o mișcare strategică bună pentru PNL, care transferă astfel responsabilitatea pentru tot ce a fost disfuncțional în sistemul de sănătate asupra ministrului USR-PLUS, deși ministerul a fost în mâinile lui Tătaru.
Și sunt suficiente care nu au mers bine, de la cum au fost cheltuiți banii pentru spitale COVID fără pacienți (cazul de la Lețcani) la cum (nu) s-au făcut anchete epidemiologice concludente, de la cum au fost lăsați de izbeliște bolnavi cronici la proiectarea unei strategii de vaccinare care a inventat o nouă categorie socială, demnă de distopiile cele mai prost scrise, esențialii.
Specialii vaccinării, nespecialii vulnerabili și ultimele găini din poiată
Dacă toate acestea ar face parte dintr-o strategie a liberalilor, Vlad Voiculescu îi ajută din plin. În primul rând, pentru că, după ce și-a ales rolul unui avertizor de integritate, nici nu l-a dus până la capăt, nici nu l-a schimbat pe traseu cu acela al unui ministru care poate corecta disfuncționalitățile găsite.
Odată ministru, nu mai poți doar avertiza că lucrurile merg prost: e nevoie să spui ce anume merge prost și de ce, cât mai detaliat și anost cu putință, și apoi să anunți ce măsuri ai dispus pentru a corecta situațiile proaste.
Or, deși a venit la minister în zilele în care așteptam cu toții raportul din secțiile COVID dispus după incendiul de la spitalul din Piatra-Neamț, în toiul ororii de la Matei Balș, unde numărul victimelor a ajuns la 17, Vlad Voiculescu nu numai că nu a citit public acest raport, dar se pare că nici nu e de găsit în minister.
La solicitarea SpotMedia.ro de a vedea acest raport, Ministerul Sănătății a răspuns, luni, 8 februarie, că are nevoie de 30 de zile pentru a identifica aceste informații.
În mod paradoxal, sunt informații care au circulat, pe surse, așa cum e riscant, mai ales în criză socială, dar pe care Ministerul Sănătății nu le are sau nu le arată jurnaliștilor.
Niciuna nu e mai bună decât cealaltă: prima ar arăta neputința ministrului, care, deși vrea și are idee și cum să identifice soluții, e blocat politic sau instituțional, iar a doua ar demonstra celebra opacitate transpartinică.
Primul ministru care nu se va prevala ceas de cele 30 de zile conform legii va marca reforma instituțională.
În al doilea rând, campania de susținere pe Facebook pe care colegii din USR PLUS au pus-o la cale mai degrabă deservește ministrului Sănătății: îl prezintă tocmai ca pe o victimă (nu contează că a sistemului), când el are nevoie de invers, de un profil de putere.
Altfel spus, o demonstrație a bunei-credințe a lui Vlad Voiculescu nu contează în ecuația guvernării, nimeni nu i-a contestat – de ce ar face-o? – bunele intenții, ci incapacitatea de a reforma din temelii un sistem în care bolnavii de COVID 19 ard de vii într-un spital de elită din București – da, fief al lui Streinu-Cercel, dar care e strategia de a desființa cultura fiefurilor? -, iar bilanțul oficial al pandemiei nu este considerant relevant chiar de ministrul Sănătății, care, însă, e blocat într-un mod care îi ridiculizează prerogativele, atunci când vrea să îl facă relevant.
Mingea e la colegii de coaliție care îi sunt și colegi de Guvern.
„Vlad, nu ești singur” nu are ce căuta ca slogan pe Facebook, atunci când ești la Putere și când oamenii așteaptă să faci uz de instrumentele puterii, pentru a rezolva lucrurile.
Dar puterea se cere, negociază și demonstrează în Guvern. Puterea fără de putere despre care vorbea Havel nu are nimic de-a face cu fără-de-puterea celor de la putere, fără ca asta să definească vreo calitate umană sau profesională, ci abilitatea politică și capacitatea de a struni un sistem în care sindromul Streinu-Cercel e împământenit.