Vechea ordine mondială a apus. Trei scenarii pentru ce va urma

Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google

În istorie nu există un mecanism de „repornire”; nu mai există nicio cale de întoarcere către lumea comodă a secolului trecut. Lumea merge mai departe și e imposibil de știut ce ne rezervă viitorul. Însă trebuie să luăm în considerare diverse scenarii, măcar pentru a ne pregăti cât mai bine cu putință.

În acest moment, este clar pentru cea mai mare parte a Statelor Unite și pentru o bună parte a lumii că America și ceea ce ea reprezintă s-au schimbat. Chipul dominant al acestei schimbări este Donald Trump și eforturile sale hotărâte și deliberate de a-și aroga puteri mai mari decât cele conferite președintelui de către Constituție, de a crea un cult al personalității bazat pe resentimente și dorință de răzbunare, precum și de a contesta fiecare aspect al ordinii globale postbelice, denigrându-și aliații și căutând apropierea de autocrați.

Este acesta viitorul Americii pe scena mondială? O superputere tot mai autocratică, grosolană și imprevizibilă, ghidată de populism, ranchiună și toane? Sau, odată cu plecarea lui Trump, americanii vor încerca să redea Statelor Unite rolul de bastion al valorilor democratice și al drepturilor omului la nivel mondial? – se întreabă Serge Schmemann, fost șef al birourilor New York Times din Moscova, Bonn și Ierusalim, într-un articol de opinie publicat de cotidianul american.

Zombificarea Americii și un nou început

Lumea care a fost și care nu va mai fi

E greu de imaginat că un succesor al lui Trump, care împărtășește viziunea „MAGA” (de pildă, Marco Rubio sau JD Vance), ar putea fi la fel de capricios, inconsecvent și răzbunător ca actualul președinte american. Cu toate acestea, în lume s-au produs deja schimbări atât de profunde — dincolo de tot ceea ce a întreprins Trump — încât e greu de crezut că ordinea liberală, bazată pe reguli și valori, clădită de America și aliații săi după Al Doilea Război Mondial, ar mai putea reveni vreodată pe deplin la forma sa inițială.

ADVERTISING

De la căderea Zidului Berlinului, petrecută în urmă cu aproape patru decenii, au ieșit la iveală noi realități:

Ascensiunea Chinei, care a devenit un rival economic și militar pentru Statele Unite mai redutabil decât a fost vreodată Uniunea Sovietică;

Revenirea Rusiei ca stat polițienesc amenințător, culminând cu declanșarea unui război pe continentul european;

Regresul la nivel global al democrației liberale, fenomen care afectează chiar și principala democrație a lumii, Statele Unite;

Evoluția rapidă a tehnologiei, care preia sarcini rezervate odinioară exclusiv creierului uman.

Globalizarea, care promitea cândva o lume fără granițe și prosperitate la scară planetară, și-a dezvăluit latura întunecată: migrația în masă, inegalitatea, criminalitatea cibernetică și polarizarea.

În istorie nu există un mecanism de „repornire”; nu mai există nicio cale de întoarcere către lumea comodă, de factură binară, a secolului trecut. Lumea merge mai departe. E imposibil de știu ce ne rezervă viitorul. Însă trebuie să luăm în considerare diverse scenarii, fie și doar pentru a ne pregăti cât mai bine cu putință, scrie Schmemann.

Acest exercițiu este de o importanță crucială, în special pentru americani, întrucât orice acțiune coerentă împotriva haosului global va trebui să înceapă cu revitalizarea democrației americane – așa cum susține Charles A. Kupchan în cartea sa, „Bringing Order to Anarchy: Governing the World to Come”.

Pornind de la această realitate, Serge Schmemann prezintă trei scenarii care privesc spre un viitor aflat la aproximativ 12 ani distanță. El precizează că acestea se bazează pe discuții cu – și pe scrierile unor – persoane care, prin natura profesiei lor, scrutează viitorul politicii și al afacerilor internaționale, precum și pe ideile unor oameni preocupați de ceea ce lăsăm în urmă.

Totodată, jurnalistul menționează că scenariile nu își propun să fie riguros științifice sau exhaustive, ci să ofere o reflecție asupra acestui moment critic. Căci, așa cum spunea marele înțelept american Yogi Berra (celebru jucător și antrenor american de baseball, considerat una dintre legendele echipei New York Yankees - n.red.): „Dacă nu știi încotro te îndrepți, s-ar putea să ajungi în altă parte”.

New York Times: 5 întrebări care vor defini următorii 50 de ani ai Americii

1. Cel mai bun și cel mai improbabil scenariu: America revine în forță

Este scenariul care ne oferă cele mai multe speranțe:

Un lider dedicat supremației legii, unei guvernări oneste și democrației liberale la nivel global a revenit la Casa Albă, iar Statele Unite au început să-și recâștige locul de „oraș strălucitor pe un deal”.

Europenii și-au asumat o responsabilitate mai mare pentru propria apărare și, cu prudență, încep să accepte din nou SUA drept prieten și aliat.

Putin a fost înlăturat de la putere, iar conflictul cu Ucraina a fost înghețat, ceea ce a permis țării invadate să cunoască o redresare economică rapidă și, în cele din urmă, să-și recupereze teritoriul.

China a depășit SUA din punct de vedere economic, dar nu și militar, iar cele două superputeri depun eforturi pentru a evita un conflict și a găsi un mod de a conviețui.

Înainte de a pleca de la Casa Albă, Trump a oprit războiul cu Iranul, proclamând victoria, deși Teheranul își păstrează mullahii și combustibilul nuclear. Dar, cel puțin, Orientul Mijlociu e liniștit, iar odată cu înlăturarea de la putere a premierului israelian Benjamin Netanyahu, noua administrație de la Washington poate începe să lucreze la un nou proces de pace între israelieni și palestinieni.

Redresarea Americii este esențială pentru acest viitor, subliniază Schmemann. Oricât de gravă ar fi fost degradarea idealurilor americane în epoca MAGA, Statele Unite rămân unice prin puterea, resursele și valorile lor fundamentale, precum și prin capacitatea de a depăși deficiențe grave

Cum să distrugi ceea ce a făcut America Măreață

2. Cel mai credibil scenariu: Ne descurcăm cum putem

În această variantă a viitorului nostru colectiv, lumea își continuă parcursul în mare parte așa cum este.

O nouă administrație americană elimină tarifele impuse de Trump, încearcă să restabilească relațiile cu aliații și să evite conflictele; cu toate acestea, o polarizare profundă continuă să domine politica americană, alimentând tensiuni constante între ramurile puterii de stat și destabilizând Executivul.

Bogăția și puterea militară ale Americii inspiră teamă și respect, însă, după toate oscilațiile din timpul administrațiilor Trump și Biden, cea mai mare parte a lumii — inclusiv Europa și Canada — nu mai poate privi Statele Unite nici ca pe un etalon al democrației, nici ca pe un lider moral. Alianțele și instituțiile economice conduse de americani slăbesc. Guverne din întreaga lume formează grupări economice fluctuante și se orientează tot mai mult către China în chestiuni de comerț și securitate.

Pe măsură ce China depășește SUA din punct de vedere economic și se apropie de acestea pe plan militar, Beijingul dezvoltă legături economice tot mai strânse cu Europa și cu economiile emergente, intensificând totodată presiunea asupra Taiwanului – deși evită confruntările care ar putea declanșa o reacție americană.

Mai multe țări, considerate cândva parte a lumii în curs de dezvoltare – precum India, Mexic, Brazilia și Indonezia –, tind să ajungă în primul eșalon, însă fără a împărtăși o viziune comună asupra modului în care ar trebui să funcționeze cooperarea la nivel mondial.

În Orientul Mijlociu, înainte de a părăsi Casa Albă, Trump a reușit în cele din urmă să găsească o cale de ieșire în privința Iranului, restabilind libera trecere prin Strâmtoarea Ormuz; cu toate acestea, mullahii, care dețin în continuare o mare parte din uraniul îmbogățit, rămân la putere în Iran. Netanyahu nu mai e la conducere, însă Fâșia Gaza rămâne devastată.

Putin a fost înlăturat de la putere de o juntă de „siloviki” – baronii din armată și din serviciile de securitate prin intermediul cărora a guvernat –, dar războiul cu Ucraina a rămas în faza de conflict mocnit.

Europa își asumă o responsabilitate mai mare pentru propria apărare, însă întâmpină dificultăți în a găsi o abordare unitară față de China, Rusia sau problemele globale.

ONU și principalele sale agenții – cum ar fi OMS și UNICEF – sunt privite cu suspiciune de o mare parte a societății americane, ceea ce le limitează atât sfera de acțiune, cât și resursele financiare.

Lumea se află, în mare parte, într-o stare de pace, însă acest lucru se poate schimba în orice moment, pe măsură ce China își consolidează rapid forțele.

3. Cel mai sumbru scenariu: un declin necontrolat

Polarizarea și acuzațiile reciproce paralizează Statele Unite. NATO și alte alianțe conduse de americani își pierd sensul într-un vârtej de războaie tarifare și animozități reciproce. Marile organizații internaționale — ONU, Organizația Mondială a Comerțului, Banca Mondială, FMI — intră în derivă, în timp ce țările din nord și din sud caută securitate și oportunități comerciale în cadrul unor alianțe și blocuri economice în continuă schimbare.

Beijingul reușește să anexeze Taiwanul fără a întâmpina o rezistență militară internațională, însă creșterea Chinei stagnează, lăsând lumea fără un centru dominant.

Inteligența artificială, rămasă fără reglementări, generează o serie de noi crize: incursiuni și atacuri neautorizate, proliferarea dezinformării, pierderea a nenumărate locuri de muncă și progrese periculoase în domeniul războiului cibernetic.

O Americă privită cu neîncredere de alte națiuni și prinsă în conflicte interne paralizante duce la o lume profund fragmentată și instabilă, tot mai vulnerabilă în fața pretențiilor Chinei. Xenofobia și vechile resentimente devin elemente centrale ale politicii interne și ale relațiilor internaționale, provocând izbucniri violente în Caucaz, în Balcani, în Africa și în alte regiuni unde demagogii alimentează animozitățile.

Încălzirea globală, lăsată necontrolată, generează haos la nivel mondial, declanșând migrații masive și noi conflicte. Prăbușirea totală a alianțelor și a organizațiilor internaționale lasă lumea expusă întregii game de flageluri istorice, de la foamete până la război.

Rusia, ale cărei zăcăminte de petrol și gaze sunt lovite de drone ucrainene, amenință cu un atac nuclear tactic împotriva Ucrainei.

Statele Unite și Iranul rămân blocate într-un impas care durează de ani de zile, ceea ce face ca tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz să fie sporadic și periculos, împingând prețul petrolului tot mai sus. Atacurile teroriste se înmulțesc în Israel și în teritoriile ocupate, iar amenințarea unui război planează asupra regiunii.

Chiar și în acest scenariu, o confruntare majoră între marile puteri — Statele Unite, China, Rusia sau chiar Europa — rămâne puțin probabilă; cu toate acestea, riscul ca unele conflicte regionale să scape de sub control este o amenințare permanentă.

În acest scenariu, lumea e un loc întunecat, iar America nu mai este acolo pentru a oferi lumină.

Există, desigur, nenumărate alte moduri în care lucrurile ar putea evolua în anii și deceniile următoare. Pericolele sunt uriașe, dar viitorul nu trebuie neapărat să fie unul distopic. Indiferent cum e privită vechea ordine liberală, realizările sale nu pot fi negate și nici anulate prea ușor, menționează Schmemann.

Așa cum spune un imn, soarta omenirii depinde, în continuare, de deciziile pe care oamenii și națiunile le iau „în lupta dintre adevăr și minciună”. Ei nu fac întotdeauna alegerea greșită. Secretul este să nu aștepte prea mult, conchide autorul.

T.D.

Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google