În aceste zile, un val de informații optimiste despre campania de vaccinare din România a ajuns la opinia publică. Țara noastră e pe un loc fruntaș la imunizare în Europa, în lume și peste un milion de doze au fost inoculate.
În opinia mea, acest optimism, ce are în spate și o cantitate importantă de propagandă oficială, ascunde situația reală a vaccinării care nu e nici optimistă, nici pesimistă, ci ilustrează o criză profundă de vaccin, dezorganizare și nerespectarea criteriilor stabilite de lege.
Toate acestea arată că în România, deși s-a vaccinat mult, procesul de imunizare e ineficient, iar campania seamănă cu un trăgător slab care-și consumă toată muniția pe care o primește fără a atinge ținta.
Până acum, conform datelor oficiale, au fost injectate în brațele oamenilor 1.113.975 de doze, 686.634 de persoane primind cel puțin o doză de vaccin, exclusiv Pfizer și Moderna. Datele sunt din 14 februarie. Campania de inoculare cu soluția Oxford-AstraZeneca a început în 15 februarie.
Strategia națională de vaccinare avea ca obiectiv principal, în prima fază, să reducă numărul deceselor și să protejeze sistemul sanitar.
Din data de 27 decembrie și până acum, conform datelor furnizate SpotMedia.ro de către Comitetul Național de Vaccinare, 220.960 de persoane cu vârsta peste 65 de ani au primit cel puțin o doză de vaccin. Adică, doar 32% din totalul celor vaccinați fac parte din categoria în care se înregistrează cea mai ridicată mortalitate.
De asemenea, până acum, au fost vaccinați 89.176 de bolnavi cronici, adică 13% din totalul persoanelor care au primit cel puțin o doză de vaccin.
Cei care se plâng că nu găsesc loc de programare pentru părinți și bunici sau bolnavii cronici care încearcă să se programeze și nu reușesc să găsească loc prin nicio o cale, nici prin platformă, nici prin call-center și nici prin medicul de familie, o fac pe bună dreptate.
Deraierea campaniei de vaccinare de la scopul inițial și criza de vaccin au lăsat persoanele vulnerabile de izbeliște în fața epidemiei
Conform acestor date, majoritatea de 55%, adică 376.498 dintre cei vaccinați până acum sunt “esențiali”.
250.000 sunt cadre medicale care și-au făcut până acum cel puțin o doză, conform datelor comunicate de Comitetul Național de Vaccinare, iar restul de 126.000 sunt persoane esențiale despre care opinia publică nu știe mai nimic, cel mai probabil, fiind funcționari, reprezentanți ai autorităților locale, angajați în instituțiile publice, jurnaliști, oameni politici, angajați din mediul privat și mulți oameni “cu pile”.
Reamintim că polițiștii, jandarmii, operatorii de salubritate, adevărații “lucrători esențiali” au fost într-o foarte mică măsură vaccinați, conform declarațiilor date sub protecția anonimatului de către mai multe persoane care lucrează în aceste domenii.
Cifrele, deși aride, spun un adevăr simplu - nu avem suficiente doze de vaccin, iar imunizarea persoanelor în vârstă și a bolnavilor cronici, deși prioritară, a fost realizată într-o măsură nesatisfăcătoare.
În lume, avem exemple de miniștrii care și-au pierdut poziția din cauză că s-au vaccinat peste rând, de oameni de afaceri blamați de opinia publică pentru că și-au folosit banii și relațiile pentru a se vaccina fără să respecte regulile sau avem o întreagă dezbatere etică în SUA în jurul cazului unui medic care și-a vaccinat soția cu o doză pe care trebuia s-o arunce și care expira în următorul sfert de oră, dar care și-a pierdut job-ul pentru că și-a imunizat o rudă, ceea ce era interzis de regulament.
În România, deși săritul peste rând e sport național, autoritățile par a se fi împăcat cu ideea, mizând că un număr cât mai mare de vaccinați va rezolva problema epidemiei.
Dar lucrurile sunt mult mai complicate.
Israelul, țara care a vaccinat cel mai mult până acum, are 43% din populație vaccinată cu cel puțin o doză. Abia acum au apărut primele semne de încetinire a pandemiei, înregistrând încă peste 2.500 de noi infectări zilnice și peste 30 de decese. Pentru comparație, România a avut în data de 15 februarie, 1.331 de infectări și 79 de decese.
Dacă facem analogia cu Israelul, în țara noastră se vor observa primele semne de încetinire a epidemiei după ce vor fi vaccinaţi, cu cel puțin o doză, 8,2 milioane de oameni.
În șapte săptămâni au fost vaccinați cu cel puțin o doză mai puțin de 700.000 de oameni.
Ce mai trebuie spus e că în Israel, în primul și în primul rând, a fost vaccinată categoria persoanelor la risc, adică peste 65 de ani și bolnavii cronici.
Aceste segment reprezintă 24% din populație, iar la sfârșitul lunii ianuarie toți cei aflați în această categorie primiseră cel puțin o doză de vaccin. Așa se explică reducerea numărului de decese deși numărul de infecții a rămas relativ mare.
Ce spune comparația cu Israel despre situația din România:
- trecem printr-o criză cronică de vaccin;
- e puțin probabil să reușim să păstrăm anumite priorități în ce privește vaccinarea;
- mortalitatea va rămâne ridicată, chiar dacă ritmul de vaccinare va crește;
În plus, când masa critică de doritori de vaccin se va fi epuizat, conform mai multor sondaje aceasta se situează în jurul cifrei de 5 milioane de persoane, ritmul de vaccinare va scădea semnificativ, iar costurile de inoculare vor crește exponențial.
Adică după ce persoanele care vor să se vaccineze vor reuși s-o facă, vom ajunge în situația în care toate găurile din sistemul de sănătate, lipsa de planificare și de coordonare vor încetini puternic procesul de imunizare.
Va exista vaccin, va exista epidemie, dar nu vor mai exista doritori.
Mai mult, în opinia mea, la acel moment o bună parte din cele 3,5 milioane de persoane din România cu vârsta peste 65 de ani nu vor fi fost încă vaccinate. Adică mortalitatea provocată de epidemie va rămâne ridicată.
Probabil că pandemia va încetini vizibil când cel puțin 13 milioane de oameni vor fi vaccinați, dar până nu vom ajunge acolo nu vor fi prea multe semne de optimism.
Pentru că există multe discuții pe această temă, matematic, primii vaccinați trebuiau să fie copiii, adolescenții și tinerii.
Sunt categoriile de persoane care răspândesc cel mai rapid virusul pentru că le e greu să poarte mască, să păstreze distanța și să se izoleze. Dar o astfel de strategie a fost imposibil de realizat pentru că vaccinurile au fost prea puțin testate pe aceste grupuri, iar mortalitatea e foarte mică la copii, adolescenți și tineri.
E un paradox al acestei epidemii, cei care o răspândesc cel mai mult suferă și cel mai puțin de pe urma ei.
Într-o campanie de imunizare perfectă ar fi fost indicat să imunizezi în același timp atât vulnerabilii, cât și tinerii, dar ea nu putea fi făcută decât dacă exista o foarte mare cantitate de vaccin.
