Un nou vânt al schimbării pe rețelele sociale. Cum suntem afectați?

Flavia Durach
Specialist în studiul și combaterea dezinformării online
Lector universitar doctor la Facultatea de Comunicare și Relații Publice, SNSPA, București. Interesele sale de cercetare includ studiul efectelor mass media în societate, cu accent pe dezinformarea online, rolul și impactul platformelor digitale, comunicarea strategică și atitudinile cetățenilor europeni.

Comisia Europeană a anunțat recent introducerea unor noi principii orientative pentru rețelele sociale, care operează în Uniunea Europeană, pe care acestea trebuie să le transpună în Codul de bune practici privind dezinformarea. Ce se schimbă odată cu aceste măsuri? Sunt utilizatorii obișnuiți afectați de ele?

Despre ce Cod este vorba?

Codul de bune practici privind dezinformarea, valabil la nivelul UE din 2018, este un acord voluntar semnat de platformele digitale pentru a-și asuma o serie de acțiuni de combatere a dezinformării în mediul online.

2021 vine cu discounturi de până la 50% la principalele categorii de produse și servicii de care afacerea ta are nevoie. Obține oferta AICI!

La această dată, printre semnatarii Codului se află cei mai mari jucători în domeniu: Facebook, Google, Twitter, Mozilla, Microsoft și TikTok.

Adoptarea măsurilor incluse în Cod nu sunt obligatorii, însă aplicarea lor a fost monitorizată atât de către semnatari (prin rapoarte de activitate anuale), cât și de către autoritățile europene (printr-un raport de evaluare realizat la un an de la implementare).

În plus, eficiența măsurilor a fost testată în situații reale, cum ar fi alegerile europene din 2018 și pandemia de COVID-19.

Semnatarii Codului au implementat măsuri privind:

1. Reducerea motivației financiare a celor care publică și distribuie conținut înșelător. Cu alte cuvinte, reducerea posibilității de a realiza venituri publicitare de pe urma conținutului viral, prin păcălirea audienței.

2. Creșterea transparenței publicității electorale. Acest lucru ajută utilizatorii să conștientizeze când sunt expuși mesajelor de marketing politic și să afle cine le finanțează, în loc să fie expuși la publicitate mascată.

3. Luarea de măsuri împotriva tehnicilor de manipulare a opiniei, prin creșterea artificială a engagementului (fabrica de like-uri cumpărate, de boți și de conturi false).

4. Implementarea unor soluții tehnice prin care conținutul provenit din surse credibile să fie afișat utilizatorilor cel puțin la fel de des precum conținutul înșelător/mincinos, dar care ”face trafic”.

5. Colaborarea cu organizațiile de fact checking și cu cercetătorii, pentru a înțelege mai bine impactul dezinformării online.

Ce nu funcționează bine la Codul actual?

Ca partea a Planului de acțiune pentru combaterea dezinformării online, Codul a produs niște schimbări reale. Cu toate acestea, rapoartele de evaluare au arătat că mai sunt multe de făcut din perspectiva transparenței activității platformelor și creșterii responsabilizării acestora în raport cu practicile frauduloase și dăunătoare pe care care le îngăduie/sau nu la nivelul serviciilor lor.

În general, limitele sunt legate de caracterul voluntar al Codului și de asimetria relației dintre platforme și autorități. Astfel, se remarcă lipsa unor definiții comun împărtășite ale problemelor-cheie la nivelul tuturor semnatarilor (de exemplu, cum definim dezinformarea online sau comportamentul neautentic?), lipsa unor proceduri clare și, mai ales, lipsa unor indicatori de progres uniformi, cuantificabili și relevanți (de unde știm că s-a făcut prea mult sau, din contra, prea puțin?).

În prezent, este dificil de evaluat cu precizie actualitatea și impactul acțiunilor întreprinse, întrucât Comisia și autoritățile publice depind încă în mare măsură de disponibilitatea platformelor de a oferi informații și date.

Ce se schimbă la noul Cod și cum ne afectează?

Noile orientări propuse de Comisie vizează toate aspectele problematice menționate mai sus, însă voi discuta selectiv acele propuneri care introduc elemente noi la nivelul principiilor de autoreglemetare.    

Este de remarcat extinderea ariei de cuprindere a Codului, pentru a include noi actori care acționează în ecosistemul media digital: jucători mai mici (”platforme emergente”) - companii care activează în domeniul publicității online, serviciile de mesagerie private, experți. Această măsură contează, deoarece mută accentul de pe anumite platforme (în special Facebook, care a devenit ținta a numeroase interpelări și analize) către problemele de funcționare a ecosistemului digital în general.

Noua orientare va permite atacarea unor puncte nevralgice sistemice, precum:  rolul de intermediari ai schimbului de bunuri și servicii jucat de paltforme, care le consolidează permanent puterea în societate; sustenabilitatea modelului de afaceri bazat pe informații virale și exploatarea datelor utilziatoriulor; rolul de gatekeeperi ai informației care transformă platformele în actori-cheie în spațiul public. Prin această schimbare de optică, Codul se va armoniza mai bine cu Pachetul legislativ privind serviciile digitale, care urmează deocamdată procedura legislativă pentru intrarea în vigoare.

De asemenea, este extinsă definiția dezinformării online (care, în vechiul Cod, se referă la „o serie de informații al căror caracter fals sau înșelător poate fi verificat”, care sunt, în mod cumulativ, (a) „create, prezentate și diseminate pentru a obține un câștig economic sau pentru a induce publicul în eroare în mod deliberat” și (b) care „pot provoca un prejudiciu public”.

În noua accepțiune, motivată de experiența amară a infodemiei din jurul pandemiei COVID-19, dezinformarea nu mai include doar sensul restrâns de mai sus, ci și sensul mai larg, care incorporează și noțiunea dee informații înșelătoare.

Trebuie aplicate măsuri proporționale și împotriva conținutului înșelător, atunci când acesta aduce daune publice majore, cu menținerea însă a unor garanții adecvate pentru libertate de exprimare.

Această măsură nu afectează, în opinia mea, utilizatorii obișnuiți, de bună credință, dar îi poate viza pe cei care vehiculează în mod repetat și cu bună știință afirmații lipsite de o bază factuală sau care contrazic faptele, inducând astfel opinia publică în eroare și provocând un prejudiciu public.

Consider binevenite și propunerile care vizează mai direct factorii responsabili pentru viralizarea dezinformării și manipularea opiniei, și anume comportamentul neautentic (conturile automatizate, conturile false, deep fakes, implicarea netransparentă a influencerilor) și selecția informației operată de algoritmi. Astfel, este atinsă dimensiunea cea mai gravă a dezinformării: nu atât fraudarea mesajului (care, până la urmă, poate fi demontat), cât fraudarea comportamentului care conduce la viralizarea mesajului și la simularea acordului față de acel mesaj.

Așa cum am arătat aici, comportamentului neautentic coordonat ce caracterizează campaniile de propagandă online are efecte grave, precum diseminarea accelerată a conținutului manipulator de către rețeaua de pagini și persoane care acționează coordonat, sporirea artificială a popularității anumitor persoane, teorii etc., pentru a le face să pară că sunt mai influente la nivelul opiniei publice decât sunt în realitate și creșterea credibilității mesajului, prin repetiție.

Nici această nouă orientare nu afectează libertatea de exprimare a utilizatorilor obișnuiți, dar poate accelera dezmembrarea rețelelor de conturi, pagini și website-uri false implicate în campanii de manipulare.

Nu în ultimul rând, prin introducerea unor indicatori cheie de măsurare a progresului și prin stabilirea unor noi modele de raportare, care să ofere datele dezagregate la nivel de stat membru, autoritățile europene responsabilizează suplimentar platformele digitale.

Pentru a ține pasul în orice moment cu evoluția accelerată a ecosistemului media digital, precum și a tehnicilor de dezinformare, va fi înființat în premieră un grup operativ permanent, responsabil cu actualizarea rapidă și flexibilă a Codului, reflectând schimbările tehnologice, legislative și sociale. 

Avem motive să considerăm Codul de bune practici, în varianta sa consolidată, drept cel mai avansat cadrul de auto-reglementare din lume. În plus, cuplat cu Pachetul legislativ privind serviciile digitale și cu alte măsuri din domeniul inteligenței artificiale și din domeniul publicității electorale, asigură un refresh necesar unei cadru de reglementare inadecvat în raport cu marea complexitate a economiei digitale. 

Citește și:


Te invităm și pe pagina noastră de Facebook, unde vei găsi multe lucruri interesante, în plus față de site. Îți mulțumim că ne citești!