Când secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a anunțat Operațiunea ”Economic Outcast”, amenințând cu noi sancțiuni dure împotriva țărilor care refuză să înceteze relațiile comerciale cu Iranul, el nu a menționat țara care ar putea decide succesul sau eșecul acestei operațiuni: China.
A doua economie a lumii a fost de mult timp o sursă vitală de sprijin economic pentru Teheran, cumpărând cea mai mare parte a exporturilor sale de petrol – în valoare estimată la zeci de miliarde de dolari anul trecut – pe lângă alte produse și servicii comercializate între cele două țări.
A convinge însă China să se alăture celui mai recent efort al Casei Albe de a supune conducerea iraniană, care a rămas sfidătoare după aproape șase luni de război, este o misiune extrem de dificilă, comentează CNN.
Beijingul respinge categoric ceea ce numește sancțiuni americane „unilaterale” și și-a apărat de mult timp dreptul de a face comerț cu parteneri precum Iranul și Rusia. De asemenea, consideră că Washingtonul ar fi reticent să declanșeze o confruntare economică mai amplă, care ar afecta ambele țări, mai ales înaintea alegerilor parlamentare de la jumătatea mandatului din SUA.
Marți, după conferința de presă a lui Bessent, Ministerul chinez de Externe a promis că va „lua toate măsurile necesare” pentru a-și proteja „propriile drepturi și interese legitime” în fața amenințărilor SUA cu sancțiuni.
„Războiul economic și politica de presiune maximă nu vor contribui la rezolvarea problemei; ele vor duce doar la intensificarea tensiunilor și conflictelor, vor crea riscuri de propagare, vor perturba ordinea economică și financiară globală”, a declarat purtătorul de cuvânt al ministerului, Lin Jian.
Amenințarea lui Bessent vine, de asemenea, înaintea unei vizite foarte așteptate a liderului chinez Xi Jinping în SUA luna viitoare, unde cele două părți ar putea face progrese în prelungirea unui armistițiu comercial important, care urmează să expire mai târziu în această toamnă.
Președintele SUA, Donald Trump, a declarat anterior că nu i-a cerut lui Xi „nicio favoare” în privința Iranului în timpul unei întâlniri dintre cei doi în luna mai – o afirmație care, dacă este corectă, probabil că va fi interpretată la Beijing drept un semn al disperării Americii de a pune capăt conflictului.
Ceea ce rămâne acum este un calcul atent pentru ambele țări cu privire la modul în care vor gestiona ceea ce Bessent a descris drept o perioadă de „diplomație discretă” – sau, mai exact, transmiterea în privat a unor ultimatumuri partenerilor economici ai Iranului, pe care șeful Trezoreriei nu i-a nominalizat în mod explicit în timpul conferinței de presă.
Analiștii chinezi consideră că spațiul de manevră pentru cererile Washingtonului este limitat. „Este puțin probabil ca China să accepte o situație în care Washingtonul stabilește ce pot tranzacționa legal companiile chineze cu țări terțe”, a declarat Zhao Long, directorul Institutului pentru Studii Strategice și de Securitate Internațională din cadrul Institutului pentru Studii Internaționale din Shanghai.
„Acest lucru ar crea un precedent prin care sancțiunile secundare ale SUA ar putea determina efectiv relațiile comerciale ale Chinei cu țări terțe”, a precizat el.
Ce ar putea face Washingtonul
China importă petrol iranian folosind un sistem opac, conceput special pentru a fi izolat de sistemul dominat de dolarul american – și, implicit, de sancțiuni.
Rafinăriile private, așa-numitele „teapot refineries”, cumpără și procesează țiței iranian sancționat de SUA, bazându-se pe o rețea de porturi, instituții financiare și petroliere care sunt, la rândul lor, adesea protejate de expunerea internațională.
China nu a mai înregistrat oficial aceste achiziții de ani de zile, de când SUA au reimpus sancțiunile împotriva Iranului după ce prima administrație Trump s-a retras din acordul nuclear cu Iranul negociat în perioada Obama.
Însă există puncte vulnerabile asupra cărora se poate exercita presiune, spun analiștii.
„Când analizezi structura de proprietate din amonte a acestor entități, vei constata că multe sunt deținute direct sau indirect de mari companii chineze de stat, care sunt puternic integrate în sistemul dolarului american”, a declarat Max Meizlish, analist la think tank-ul Foundation for Defense of Democracies din Washington.
„Prin sancționarea filialelor lor, SUA pot exercita presiuni asupra companiilor-mamă pentru a se debarasa de aceste active, dacă nu vor să riște să fie considerate ca oferind sprijin direct sau indirect entităților sancționate”, a spus el.
La începutul acestui an, Bessent a declarat că Washingtonul a transmis avertismente către două bănci chineze, ale căror nume nu au fost dezvăluite, cu privire la rolul lor în tranzacții legate de Iran.
Întrebat luni, în timpul conferinței de presă, ce măsuri ar lua SUA împotriva băncilor și companiilor de transport maritime chineze care nu se conformează, el a spus că „nimeni nu este mai presus” de sancțiunile americane.
În ciuda tonului dur, Beijingul a mai văzut SUA amenințând cu sancțiuni de amploare și apoi renunțând la ele. În același timp, China știe că Washingtonul este extrem de conștient de influența economică semnificativă pe care Beijingul o are asupra SUA, în special prin controlul unei părți importante a aprovizionării globale cu pământuri rare, esențiale din punct de vedere strategic.
„Dacă Washingtonul ar depăși acel prag (al sancționării marilor bănci chineze), Beijingul ar reacționa aproape sigur, iar atmosfera politică pentru un summit (între Trump și Xi) s-ar deteriora drastic”, a declarat Sun Chenghao, cercetător principal la Centrul pentru Securitate Internațională și Strategie al Universității Tsinghua din Beijing.
O astfel de măsură nu ar anula automat întâlnirea, dar ar „transforma summit-ul dintr-un efort de stabilizare într-unul de limitare a pagubelor”, a spus el.
Considerațiile legate de summit
Ambele părți vor analiza impactul unei escaladări asupra summit-ului, despre care se așteaptă să fie prima vizită de stat a lui Xi în SUA în ultimii 11 ani.
Deși Beijingul nu va dori să dea impresia că cooperează cu un regim de sancțiuni pe care îl respinge, există anumite manevre prudente pe care le-ar putea face – cum ar fi reducerea discretă a achizițiilor de petrol sau intensificarea mesajelor politice transmise Teheranului.
Achizițiile chineze de petrol iranian au scăzut deja semnificativ față de anul trecut, întrucât blocada americană a limitat exporturile de țiței ale Iranului.
În ultimele săptămâni, analiștii chinezi au sugerat, de asemenea, că există anumite interese comune între Washington și Beijing, în special în ceea ce privește restabilirea fluxurilor comerciale prin Strâmtoarea Ormuz, afectată grav de conflict, precum și restabilirea unei stabilități regionale mai largi, favorabile comerțului.
În ultimele zile, Beijingul și-a intensificat din nou mesajele prin care cere reținere și reluarea operațiunilor normale în jurul strâmtorii.
Într-o declarație comună emisă după întâlnirea cu regele Iordaniei, Abdullah al II-lea, la Beijing, luni, Xi a cerut restabilirea „trecerii normale” prin strâmtoare și o „soluție cuprinzătoare” pentru conflict.
Viceministrul chinez de Externe Miao Deyu a declarat săptămâna trecută, în timpul primirii unor oficiali iranieni la Beijing, că China este „ferm angajată în promovarea negocierilor de pace”.
Chiar și așa, Beijingul s-a arătat reticent în a juca un rol direct de mediator în conflict, preferând o poziție prin care să își protejeze propriile interese economice și să își consolideze imaginea de putere stabilă care susține pacea regională, în contrast cu schimbările de direcție ale Washingtonului.
Orice cooperare cu SUA pentru restabilirea păcii regionale „nu ar trebui redusă la ideea de «a-i face o favoare lui Trump»”, a spus Zhao la Shanghai.
„Beijingul este dispus să contribuie la încheierea crizei, dar nu este dispus să devină un instrument al strategiei de presiune maximă a Washingtonului.”
Pacienții își vor putea vedea online rețetele, trimiterile și istoricul medical. Ce se schimbă de la 1 septembrie
Daniel Bîrligea, gata să prindă transferul carierei
Prosumatorii amenință că dau ANRE în judecată. Acuză că noile norme le reduc drepturile și îi favorizează pe furnizori
Pentru prima dată, băuturile îndulcite cu zahăr au fost asociate cu cancerul gastric
