După ce a infirmat, prin intermediari, că ar fi sugerat ieșirea din Uniunea Europeană, Viktor Orban primește un răspuns pe care l-ar fi vrut temporizat, până și-ar fi putut securiza continuitatea de putere. Nu se poate și sătul, și cu slănina-n pod, astfel se poate rezuma decizia Curții de Justiție a UE, de a menține condiționarea banilor europeni de respectarea statului de drept.
Cu doar câteva zile înaintea unei decizii așteptate, pentru că era puțin probabil ca mecanismul de condiționalitate pentru protecția bugetului UE să fie invalidat de instituția europeană, într-un context în care UE își consolidează narațiunea unitară, Viktor Orban s-a adresat națiunii, în celebrul lui discurs săptămânal despre starea națiunii și prioritățile de țară. Orban face acest lucru de o vreme, în fiecare vineri, cu aceeași determinare cu care refuză interviuri jurnalistice de substanță sau dezbateri, inclusiv în campaniile electorale. E un ritual pe care prim-ministrul iliberal, sau după formula istoricului italian Stefano Bottoni, despotic, l-a impus ca parte a contractului politic dintre el și națiune. În acest discurs, Orban a lăsat să se înțeleagă că scenariul unui Huexit nu este imposibil, o știre rapid scrisă de agenția de știri germană și preluată de presa din UE.
Știrea nu a fost infirmată nici direct, nici imediat și nici în mod formal. Agenției de presă nu i s-a solicitat un drept la replică, Guvernul de la Budapesta nu a luat o poziție oficială. Din contra, a lăsat știrea să se așeze, să se vorbească despre, și abia apoi secretarul de stat responsabil cu comunicarea din Guvernul ungar a acuzat agenția dpa de fake news.
Ce denunță acesta este că Viktor Orban nu a spus că Ungaria poate ieși din Uniunea Europeană, nu a pronunțat așadar nimic din registrul semantic al unui „exit”.
Ce a spus Orban a fost mai voalat, și anume că Uniunea Europeană discriminează Ungaria și dacă va continua s-ar putea să nu mai existe posibilitatea de a continua pe o cale comună. Nu a specificat care este această cale, dar nici nu avea nevoie: miza nu este nici pe departe aceea a unei renunțări la statutul de membru UE, cât întărirea imaginii de lider care lucrează mai întâi de toate pentru țară. Pe Viktor Orban îl așteaptă alegeri și, dacă Opoziția nu renunță la unitate și reușește și să facă o campanie puternică la firul ierbii, pentru că presa este controlată de Guvern, atunci Orban ar putea pierde puterea.
„Scenariul ideal pentru Orban rămane păstrarea apartenenței la Uniunea Europeană, cu toate drepturile politice și avantajele economice. Uniunea Europeană are o rată de aprobare deosebit de mare în Ungaria - 80%, și nici suporterii Fidesz-ului nu vor Huexit sub nicio formă”, spune, pentru spotmedia.ro, istoricul italian Stefano Bottoni, autorul unei cărți despre regimul Viktor Orban.
Declarația lui Viktor Orban, menită să dea o interpretare în avans deciziei Curții de Justiție a UE, în registrul deja consacrat al persecutării Ungariei de către Bruxelles, vine după o vizită pe care premierul ungar a făcut-o la Moscova, în chiar zilele în care o delegația oficială a Uniunii Europene era la Kiev, pentru a transmite poziția unitară a UE față de gesturile Rusiei.
„Nu se știe prea mult despre detaliile conversației dintre Viktor Orban și Vladimir Putin. Lungimea întâlnirii, de cinci ore, și atitudinea iritată, cvasi neprietenoasă a lui Putin în fața unui aliat de anvergură din Uniunea Europeană a fost remarcată de presă și analiști, și au fost speculații neconfirmate despre anumite cereri nesatisfăcute ale lui Putin de către Orban - poate pe dosarul Ucraina”, remarcă Stefano Bottoni.
De altfel, ministrul de externe a anunțat că Budapesta nu va sprijini Ucraina într-o eventuală nouă escaladare a conflictului cu Rusia, aducând același argument al drepturilor celor 150.000 de maghiari care trăiesc în regiunea Transcarpatia.
Atitudinea ultimativă față de Kiev nu este o noutate, Ungaria a blocat practic prin veto aspirațiile Ucrainei de integrare în NATO, de la adoptarea controversatei legi a învățământului, în 2017.
Intenționată ca o lege pentru limitarea folosirii limbii ruse, aceasta a afectat minoritățile din Ucraina: români, bulgari, polonezi și maghiari. Toate statele au protestat oficial și au denunțat încălcarea drepturilor minorităților, dar Ungaria a folosit acest lucru ca factor de presiune. O poziționare salutată de Kremlin și care face acum notă discordantă în interiorul Uniunii Europene, adică exact ce știe Putin să speculeze cel mai bine – dezbinarea/vulnerabilizarea internă a inamicului.
Mai mult, maghiarii de peste granițe și refacerea marii comunității maghiare a fost una dintre principalele narațiuni folosite de Viktor Orban pentru a rămâne atâta vreme la putere.
Stefano Bottoni: „După cum au remarcat analiști ca Botond Bőtös și János Széky, marea parte din presa maghiară de astăzi, pornind de la televiziunea de stat până la presa locală, face ecoul propagandei și narațiunii rusești în tratarea crizei din Ucraina. Nu este de mirare atitudinea negativă față de guvernul de la Kiev”.
În pofida toleranței pe care UE a manifestat-o față de Viktor Orban, până când acesta a depășit limitele acceptabile pentru Bruxelles, liderul de la Budapesta acuză tocmai atitudinea intolerantă a Bruxelles-ului, pentru că are nevoie de acest mit al cetății asediate drept combustibil electoral.
Liderii iliberali se descurcă de minune să creeze și să întrețină crize artificiale, pentru a se putea prezenta în costum de salvator. Este motivul pentru care o criză reală - condiționarea banilor europeni de respectarea statului de drept - este acoperită de una artificială: discriminarea și persecuția unei țări, când de fapt e vorba despre conducătorul ei politic.