Ședința coaliției de marți s-a terminat în coadă de pește, rămânând în suspensie principalele probleme, inclusiv cea a „taxei de solidaritate” de 1% din profitul companiilor, atunci când cifra de afaceri depășește 100.000.000 de euro.
După ședința de miercuri, aflam de la premier că „nici nu se discută” despre respectiva taxă, pe anul 2022. Altfel spus, marți s-a discutat să se discute miercuri ceva ce nici nu se discută. Aferim!
Joi dimineață, presa informa despre noua poziție a domnului Ciolacu în aceeși problemă: „Nu ştiu. Este posibil să nu fie nevoie de o astfel de taxă”.
Ca să vezi, atâta vânzoleală pentru o taxă despre care „este posibil” nici să nu fie nevoie!
Nu e nevoie? Cu oarecare vreme înainte, același domn Ciolacu susținuse ritos: „… taxe mai mari pentru bogați și beneficii pentru cei cu venituri reduse și medii. Cine deține vile impresionante cu piscină, cine își permite să aibă iaht și schimbă an de an limuzinele de lux nu va suferi prea tare din pricina creșterii cu câteva procente a impozitului”.
Va să zică, vorbeam despre taxe mai mari pentru bogați, nu pentru că ar fi fost nevoie de ele. Vorbeam pentru că vechile cutume ale partidului, principiile social-democrației și ideologia social-democrată impun perceperea de taxe suplimenare de la cei care au iaht și se scaldă în piscină sau care schimbă limuzinele, cum schimbăm noi șosetele.
Toate acestea, ca principiu, indiferent de faptul că este sau nu nevoie de respectivele taxe. Greșesc cu ceva, domnu’ Ciolacu?
Între timp, liderul social-democrat s-a răsucit. Nici măcar cine deține vile impresionante cu piscină și își permite să aibă iaht sau să schimbe an de an limuzinele de lux nu trebuie pus să plătească un sfanț în plus față de ceea ce plătesc alții. Nici vorbă de „taxa pe solidaritate”.
Între noi fie spus, respectiva taxă nu este altceva decât fosta „taxă pe lăcomie” plasată de fosta OUG 114 a fostului ministru Orlando și nu mai știu cum. La rândul ei, fosta taxă a domnului Orlando nu era altceva decât tot o fostă taxă de solidaritate, susținută cu ardoare cândva de domnul Tudose, exact cu argumentele de mai ieri ale domnului Ciolacu.
Vorba cântecului: roata morii se-nvârtește, țac-țac-țac.
Îmi aduc aminte cum s-a terminat cu taxa de solidaritate varianta Tudose, atunci când domnia sa rostea despre aceasta cuvinte rămase de legendă "o putem trece la categoria discutate si uitate".
Mă apucă râsul, domnu’ Ciolacu, discutate și uitate în 2017, reamintite în 2021, iarăși re-discutate și apoi iarăși re-uitate după numai câteva zile! Asta-i treabă de oameni serioși și responsabili sau o simplă conversație la o palincă, între doi terchea-berchea turmentați, aflați în sala de așteptare a gării Lehliu?
Domnu’ Ciolacu, domnu’ Tudose și ceilalți domni social-democrați, zău că asta-i ca în cântecu’ așela, moldovinesc șî foarte săltăreț: tot pi loc, pi loc, pi loc, sî răsarî busuioc!.
Poate nici n-aș da atenție la o asemenea bâlbâială, dacă n-aș ști că acei 1% reprezintă o sumă uriașă de peste un miliard de euro, foarte binevenită într-un buget doldora de găuri negre. Dar, ca în Esop, vulpea se plânge că strugurii sunt acri, iar social-democrații că „este posibil să nu fi fost nevoie (de taxa de solidaritate - n. red.)”.
Învingător pe câmpul de luptă, premierul liberal își proclamă, falnic, victoria: „anul acesta nu vom introduce noi taxe”. Să trăiți, am înțeles!
Este important dacă vom introduce sau nu taxe, dar este trist că tot mai schimbăm știrea de la o zi la alta, așa încât nici la această dată nu știm cert ce vom introduce și ce nu. În plus, este jalnic că toți investitorii sunt lăsați cu ochii la soare într-o fază când planul lor de afaceri era bătut în cuie încă din octombrie.
De fapt, fondul problemei e bugetul, iar din discuții deduc că acesta e cam ferfeliță. Nimeni nu știe cine și cu ce va astupa grămada de găuri negre, fără acoperire, la care politicienii caută soluții, după ce specialiștii nu le-au găsit.
Se știe că resursele care aduc venituri sănătoase într-un buget de asemenea sănătos nu sunt nici majorările de taxe sau „identificarea” altora noi, nici taxarea piscinelor, a limuzinelor, vilelor și, la nevoie, chiar a amantelor.
Un guvern responsabil ar trebui să mizeze pe productivitate ca americanii, pe inovare ca francezii, pe exigență ca germanii, pe explozia exporturilor precum chinezii, pe valorificarea subsolului ca arabii, nu pe căutarea surselor pentru buget, tot din ... buget!
Până atunci, Guvernul orbecăie prin ședințe, iar orbecăiala se vede și din avion. Dacă n-ar fi fost o acțiune cam cu sula-n coaste, era normal ca Guvernul să se fi preocupat de respectiva taxă înainte de a fi făcut premierul afirmația că exclude să discute despre taxe noi.
Se exclude acum, în ceasul al 12-lea. Dar dacă, de exemplu, problema s-ar fi dat în studiu astă vară, până în toamnă s-ar fi cunoscut concluzia și, în funcție de aceasta, ori s-ar fi aplicat taxa, ori s-ar fi căutat alte mijloace pentru a mări incasările la buget.
Ca să nu pară că vorbesc abstract, îmi voi permite o digresiune sugestivă și, sper, convingătoare despre incasările sănătoase în bugetul statului.
Pornesc de la o informație apărută acum mai bine de vreo zece ani în presă. Un intreprinzător ardelean obținuse aprobările și licențele necesare ca să producă și să exporte mămăligă la conservă.
Câtă mămăligă o fi produs și o fi exportat, asta nu știu, dar un lucru este de apreciat: omul a găsit o nișă în comerț, ceva unic, ceva la care nimeni nu s-a gândit până atunci, dar care putea aduce vânzare, atât în țară, cât și la export.
Meritul autotorităților e acela că nu i-au pus bețe în roate și nu i-au cerut avize imposibile – așa cum se cam întâmplă adesea când este vorba de un produs nou.
Meritul funcționarilor guvernamentali a fost acela că nu l-au tratat cu sictir și nu l-au pus să completeze formulare stufoase, parcă anume inventate ca să nu poți rezolva nimic până nu scoți din buzunar „șpaga de solidaritate”.
Recunosc că n-am prea văzut la raft ispitoarea mămăligă conservată, dar observ altceva asemănător, cu succes în marketuri: cutii cu boabe de porumb fiert, pasteurizat și conservat.
Iar boabele nu le-a pus în cutie nici vreo mare fabrică de conserve vâlceană, nici alta de prin Teleorman sau Ialomița. Pe cutiile aflate în comerț scrie „fabricat în Franța” sau în Ungaria, Serbia și chiar în Republica Moldova.
Nu mă leg – Doamne ferește! – de cei care produc unde vor și își vând marfa lor unde le place. Dar mă preocupă faptul că noi, cândva cea mai de seamă producătoare de porumb din Europa, noi care mâncăm mămăligă din moși strămoși, noi care am copilărit ronțăind păpușoi fiert sau fript, n-am fost în stare să atragem prin legislație investitorii noștri, așa cum i-a atras legislația din Franța, Ungaria sau Serbia.
Tot vorba lui Moromete: sunt ei mai deștepți decât noi sau sunt eu mai prost decât ei?
Intenția de a obține noi venituri la buget prin aplicarea de taxe decontate din buzunarul românilor este falsă economic și greșită politic. Este un șmecherlâc, nu o cărămidă, așezată la zidul prosperității.
Am dat exemplul cu boabele de porumb insuficient valorificate de producătorii interni. Respectivele boabe au umplut Europa, interesată în consumul lor. De ce n-am reușit (nici măcar n-am încercat) noi să ajungem de faimă în Europa cu boabele noastre, așa cum au făcut bulgarii cu castraveții lor, nelipsiți în marketurile noastre, dar și în întreaga Europă? Europenii, numai când privesc Bulgaria pe hartă, simt că le lasă gura apă.
N-am reținut ca liderii coaliției să se fi preocupat măcar o dată să obțină noi venituri la buget, susținând creșterea productivităților, încurajând inovația sau stimulând exporturile, toate aducătoare de profituri suplimentare investitorilor și, implicit, venituri noi la buget.
Iar liderii noștri discută cum să obțină venituri la buget numai din taxe și impozite aplicate companiilor și, în cele din urmă, decontate românilor.
Nu știu ce a vrut să spună domnul Ciolacu joi, când declara: „Ne-am înţeles peste tot. Urmează să avem o întâlnire şi vineri, urmează o întâlnire și luni...”. Mă îndoiesc că s-au înțeles să afle venituri la buget din surse sănătoase și nu din vreun șmecherlâc, în care scoatem bani din buzunarul românului și-i trasmutăm tot pe ei într-al statului?
Nu știu ce alte minuni așteaptă liderii coaliției să rezulte vineri și luni, dacă se mai întâlnesc tot ei, așa cum s-au mai întânit marți și miercuri. Pe de o parte, le port toată stima respectivilor lideri și respect bunele lor intenții de a obține rezultate cât mai bune din ședințele în cascadă ale coaliției, dar, pe de altă parte, parcă mă duce gândul la un vechi proverb bulgăresc: cine cultivă castraveți să nu se aștepte că va culege banane.
N-aș vrea să fiu luat în nume de rău, dar am senzația că, în ședințele coaliției, se cam cultivă castraveți.