Una dintre cele mai cunoscute jurnaliste anticorupție de la Chișinău a mărturisit că tatăl copilului ei în vârstă de câteva luni este unul dintre cei mai cunoscuţi fugari ai Republicii Moldova, implicat în și mai faimoasele dosare „Furtul miliardului” și „Landromatul rusesc”. Are asta de-a face cu profesia sau e strict viață personală?
Natalia Morari, o jurnalistă educată la una dintre cele mai bune universități din Rusia, activistă politic, expulzată din Rusia, a decis să mărturisească adevărata paternitate a fiului ei, după ce ar fi fost șantajată, spune ea, de o facțiune a serviciilor de informații (SIS) de la Chișinău.
Ea însăși bănuită la revenirea în Republica Moldova că ar fi spion al FSB-ului, serviciul de informații al Rusiei, unde a fost implicată în platforme civice și unde l-a cunoscut pe Alexei Navalnîi, așa cum povestește, Morari devenise în ultimii ani o voce anticorupție la Chișinău.
Are și o cafenea, al cărei nume e el însuși simbolic – Propaganda.
În ultimii ani, Natalia Morari a fost premiată pentru curaj, corectitudine, echidistanță. În 2019, postul de televiziune TV8, unde Morari avea emisiune, a obținut Premiul Național de Etică și Deontologie Jurnalistică, oferit de Consiliul de Presă din Republica Moldova.
Sunt suficiente detalii din viața privată pe care jurnalista le-a împărtășit public, inclusiv cele legate de fiul ei, Rem, în jurul căruie țesuse o întreagă poveste, că ar fi rodul unui donator anonim. Șansele ca tatăl acestuia să fie, așadar, unul dintre personajele cel mai puternic corelate cu corupția de la Chișinău erau mici. Și, totuși, așa a fost, de unde efectul de șoc pe care l-a avut mărturisirea tardivă a Nataliei Morari.
„Există momente în viață când ai de luat decizii care sunt extrem de complicate, dar sunt unicele corecte. Un an în urmă eu am ales să creez o poveste în jurul fiului meu Rem pentru a-l proteja înțelegând că asta este unica șansă ca el să aibă o copilărie liniștită în societatea noastră.
Pentru a-l proteja am fost nevoită să-mi găsesc refugiu în spatele unei legende. Am făcut-o cât am putut, dar pentru că urmează lucrurile care nu mai pot fi oprite, vreau să fiu eu cea care va spune totul.
În ultimele săptămâni eu sunt șantajată de către oamenii din SIS cu aceste detalii din viața mea personală. Se dorește supunerea mea ca jurnalist, dar asta nu va fi niciodată. Ironia sorții este că asta sunt tot acei oameni care au slujit cu dedicație și pe timpul lui Plahotniuc, tot ei sunt cei mai harnici și astăzi.
Tata lui Rem este Veaceslav Platon și o declar ca să nu mai existe loc de niciun fel de șantaj în privința mea și a fiului meu”, a scris Natalia Morari, pe pagina sa de Facebook.
O mărturisire care a avut efectul unei unde de șoc.
TV8, televiziunea unde jurnalista realiza talk show-ul „Politica Nataliei Morari”, în care a fost invitat inclusiv Veaceslav Platon, a scos din grilă emisiunea.
Și Radio Europa Liberă Moldova, unde jurnalista realiza o emisiune lunară, în limba rusă, a suspendat colaborarea cu aceasta, dar asta nu a oprit dezbaterea dacă jurnaliștii rămân credibili și în contextul unei vieți private care contrazice imperativele profesiei.
Mai multe organizații de presă din Republica Moldova au insistat în dezicerea de Morari: „Considerăm că relația Nataliei Morari cu Veaceslav Platon ar putea submina încrederea consumatorilor de media într-o presă liberă și independentă"
„Regretăm declarația întârziată a Nataliei Morari. Gestul ei ar putea afecta imaginea TV8 drept o instituție media integră și independentă din punct de vedere a (sic!) politicii editoriale”, se spune în declarația citată de Ziarul de Gardă și semnată de Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociația Presei Electronice și Asociația Media Guard.
Povestea Nataliei Morari e aproape cinematografică
Pleacă la 16 ani la Moscova, studiază la Lomonosov, îl cunoaște pe Navalnîi, se implică în activități neguvernamentale, înainte de a alege calea jurnalismului. E expulzată în cele din urmă din Rusia și își reconstruiește o carieră de activist și jurnalist la Chișinău, buchisind limba română, pentru că rusa îi era mult mai familiară.
Nu sunt de mirare, în toată această poveste, speculațiile că ar putea fi un spion rus. Dar Natalia Morari le infirmă prin tot ceea ce face în Republica Moldova, unde ajunge un jurnalist puternic, pro-occidental și implicat în lupta anticorupție, într-o țară măcinată de corupția controlată geopolitic, pentru că asta e cea mai de succes rețetă a Kremlinului în regiune. Are un rol și în protestele anti-oligarhie de la Chișinău.
Contrazice relația personală cu unul dintre marii corupți de la Chișinău cariera jurnalistică a Nataliei Morari?
Pentru că Veaceslav Platon nu este un fugar oarecare.
Este implicat în dosarul a ceea ce e considerat furtul secolului, dispariția a peste un miliard de dolari din cele mai mari bănci ale Republicii Moldova, între 2012 și 2014. Arestat și apoi eliberat din arest, învinuit că ar fi obținut, prin scheme ilegale, aproximativ un miliard de lei de la Banca de Economii a Moldovei (BEM), în urma unor credite acordate pentru firme conduse de persoane interpuse în noiembrie 2014, Platon a fugit din țară.
Natalia Morari a pretins să aibă dreptul la limita dintre viața profesională și cea privată. Altfel spus, fie politica anticorupție pe care a practicat-o profesional nu are nicio legătură cu viața privată, acolo unde criteriile de evaluare sunt altele, fie alegerea personală nu compromite cu nimic alegerile profesionale, chiar și acolo unde cele două se contrazic.
S-a purtat o adevărată dezbatere despre dreptul scriitorilor de a fi evaluați literar doar în funcție de textele de ficțiune, fără ca alegerile personale să conteze. Există cazuri celebre, fiind vorba despre antisemitism – cazul lui Celine, de pildă, sau Eliade și crezul legionar – sau despre validarea genocidului, cazul laureatului Nobel Peter Handke, prieten cu Slobodan Milosevic, la ale cărui funeralii a și fost.
Proporțiile și impactul socio-cultural sunt altele, dar principiul este același. Ar fi putut Monica Lovinescu, una dintre cele mai intransigente voci jurnalistice contra dictaturii comuniste, să fie amică, în viața personală, cu Pacepa sau măcar cu Adrian Păunescu, fără ca prin asta să delegitimeze critica antitotalitară?
Povestea de la Chișinău, dincolo de elementele cinematografice și de tușa intimă, survine într-un moment în care societatea moldovenească tocmai și-a adjudecat cele mai importante victorii contra oligarhiei, corupției și abia prin asta contra influenței Moscovei (care a alimentat și speculat rețele de corupție), prin votul masiv dat Maiei Sandu și platformei acesteia.
Or, în acest context, dezvăluirea că una dintre jurnalistele anticorupție iese din scenă, pentru a-i sta alături unui politician implicat în corupție, pune la îndoială și are forța de a delegitima presa, fără de care procesul democratic rămâne unul vulnerabil.
Citeşte şi:
