La începutul invaziei din Ucraina armata rusă era prizoniera propriilor fantasme, era prizoniera propagandei, iar această dependență de ideologie a făcut ca multe dintre deciziile luate de comandanți să fie greșite.
S-a întipărit în mentalul colectiv imaginea unei armate de nătângi care nu știu să folosească resursele militare, care habar nu au ce înseamnă logistică, luptă dezlânat, fără coordonare, fără să aibă o strategie serioasă.
O vreme chiar așa a și fost.
Contraofensiva ucraineană din vara și toamna anului trecut a reușit să elibereze cam jumătate din teritoriul ocupat de ruși în 2022. Apoi, ceva s-a schimbat în mentalitatea rusă și comandanții au înțeles că războiul va deveni unul lung, de uzură, iar ei trebuie să folosească cele două mari avantaje tactice pe care le au: artileria și resursa umană.
Bombardarea infrastructurii energetice a Ucrainei nu a dus la înfrângerea acesteia sau la demoralizarea populației, dar a dus în mod cert la scăderea capacității economice a țării invadate de a sprijini armata.
Aici Rusia a câștigat meciul, pentru că eforturile de a repara infrastructura avariată au costat Ucraina, iar resursele astfel cheltuite nu au ajuns la armată.
Rusia are la dispoziție mari cantități de rachete și obuze, iar dronele cumpărate din Iran au completat arsenalul ei. Rusia a cheltuit deja bani ca să fabrice acest tip de armament, dar Ucraina cheltuie acum. Rusia a cheltuit în trecut, Ucraina cheltuie în prezent, deci Rusia are o bilă albă.
Mobilizarea parțială, cea presărată cu anecdote și episoade pipărate tocmai bune de un film cu proști, a adus Rusiei o forță umană impresionantă. Rușii și-au alcătuit trupe din recruți și i-au aruncat în luptă. Nu haotic cum pare, nu peste tot odată, ci progresiv, constant și persuasiv cu scopul de a ține blocată armata ucraineană în zona Bahmut și de a o măcina constant.
Valurile de noi soldați ruși trimiși la moarte în Donbas permit armatei ruse să păstreze în rezervă trupe vechi, bine instruite, cu care să atace dacă se ivește ocazia sau cu care pot să se apere dacă ucrainenii contraatacă.
Folosirea acestor două resurse, cea umană și cea de artilerie, a permis stabilizarea frontului și chiar obținerea de mici succese în Donbas.
Pentru Kremlin este important ca frontul să rămână în actuala configurație, la un an de la invazie. Dacă dinspre Occident se vede anul de război ca unul nefast pentru Rusia, care nu a reușit să-și îndeplinească obiectivele, dinspre Moscova anul este unul de succes pentru că Novarosia este conturată și ocupată. Rușii dețin cam 20% din teritoriul ucrainean, ceea ce este o victorie de etapă.
Inclusiv faptul că armata rusă s-a repezit ca înecata într-o ofensivă masivă înainte ca armamentul greu occidental să ajungă în Ucraina denotă pragmatism.
Scopul ofensivei ruse este de a uza, de a măcina forțele ucrainene, astfel ca ele să nu fie capabile de o ofensivă majoră. Analiștii occidentali sunt în majoritate de acord cu ideea că Ucraina nu va putea lansa o ofensivă majoră decât undeva la începutul sau la mijlocul verii. Este o schimbare majoră de optică deoarece după retragerea rusă din Herson din toamna anului trecut ofensiva ucraineană era plasată la începutul primăverii, iar luna august era indicată ca dată probabilă a atacului Crimeii.
Dar armata rusă are și ea două probleme majore. Prima este legată de efortul ucrainean și occidental de constituire a unei forțe ofensive puternic înarmate. Pretutindeni în Europa sunt soldați ucraineni care învață să folosească armamentul ce va fi trimis pe front și se familiarizează cu tacticile de luptă NATO.
O astfel de forță, de 30.000 de oameni sprijiniți de batalioane de obuziere și de tancuri, va avea un puternic impact asupra frontului. Dacă ucrainenii vor folosi bine acest avantaj, este posibil ca ei să răstoarne avantajul numeric rus și să rupă frontul.
A doua problemă a armatei ruse este că tactica atacurilor în valuri succesive de oameni va genera un număr mare de morți.
Această tactică nu va putea fi susținută la nesfârșit pentru că, mai devreme sau mai târziu, va avea un impact social major în Rusia, indiferent de ce va face sau de ce va spune propaganda.
Până la urmă, armata rusă va fi condamnată pentru tactica aceasta și nervozitatea socială va crește destul ca să producă presiune și să silească armata se renunțe la ea. Dacă până acum condamnații au fost folosiți pe post de carne de tun, în prezent este rândul recrutaților din toamnă să plătească tributul de sânge, iar dacă lucrurile continuă la fel, în curând carnea de tun va trebui adusă din inima Rusiei, nu doar din republicile orientale care sunt controlate total de Kremlin.
Acesta va fi un punct de cotitură major care va putea inflama societatea rusă și care va scădea avantajul numeric al armatei ruse.
Cele două linii, cea a înarmării și formării de noi unități ucrainene și cea a descreșterii avantajului numeric rus, se vor întretăia undeva în vară. Atunci se va lansa ofensiva ucraineană și abia după aceea se va putea aprecia corect care va fi mersul războiului și cine va câștiga această luptă. Dar până atunci lupta de uzură pare a curge în avantajul armatei ruse.