Partidul Republican al lui Donald Trump a primit o lovitură puternică în alegerile de la jumătatea mandatului din Statele Unite. Republicanii au intrat în seara alegerilor sperând că sondajele s-ar putea înșela și că vor reuși măcar să păstreze controlul asupra Senatului. Însă, până la miezul nopții, la Washington, Partidul Republican se confrunta cu ceea ce părea a fi cea mai gravă înfrângere din ultimii 50 de ani.
Pierderile republicanilor nu s-au limitat la circumscripțiile electorale indecise, unde partidele se tem de obicei să nu piardă teren în noaptea alegerilor. Amploarea înfrângerii a fost surprinzătoare, comentează The Conversation.
Republicanii au pierdut mandate de senator în state tradițional republicane, precum Texas și Carolina de Sud. Au pierdut și în circumscripții redesenate în avantajul lor, unde ar fi trebuit să aibă victoria asigurată. Au cedat inclusiv mandate considerate sigure chiar și de cei mai experimentați analiști.
- Urmărește, AICI, cele mai importante informații și evenimente de la alegerile cruciale din SUA
Care este explicația? De luni întregi, sondajele arată că alegătorii sunt nemulțumiți de prețurile ridicate, de războiul din Iran și de ceea ce este descris tot mai des drept corupția administrației Trump. Un președinte ales la limită, care le-a promis americanilor stabilitate economică, și-a petrecut în schimb doi ani promovând o agendă ideologică radicală, susținută doar de o minoritate a populației. Trump a ignorat mesajele transmise de alegători, iar acum aceștia i-au dat un verdict dur.
Rezultatele au însă implicații care depășesc perioada rămasă din mandatul lui Trump. Ele schimbă unele dintre tiparele care au definit politica americană timp de decenii. Democrații câștigă acum în zone în care nu mai aveau șanse de o generație. Harta politică a Statelor Unite începe să arate diferit.
Texasul este un exemplu relevant. Ultima dată când un democrat a câștigat alegerile pentru Senat în acest stat a fost în 1988. De asemenea, democrații nu au mai câștigat alegerile prezidențiale în Texas din 1976, când a fost ales Jimmy Carter. Cu toate acestea, în urma scrutinului de marți, democratul James Talarico a obținut o victorie clară. Dacă Texasul devine un stat în care alegerile sunt permanent indecise, republicanilor le va fi mult mai greu să câștige președinția în viitor.
Partidul Republican privește acum cu îngrijorare spre alegerile prezidențiale din 2028. Pentru prima dată din 2016, este posibil să apară o dezbatere serioasă în interiorul formațiunii despre renunțarea la naționalismul agresiv și intoleranța promovate de mișcarea „Make America Great Again” (MAGA) a lui Trump. Democrații se confruntă, la rândul lor, cu întrebări legate de modul în care își pot valorifica victoriile.
Ce se va întâmpla cu politica externă a SUA
Pentru restul lumii, schimbările s-ar putea produce însă mai lent.
Chiar dacă partidul său a suferit o înfrângere electorală importantă, Donald Trump rămâne președinte până în 2028. În plus, deși Constituția îi acordă Congresului un rol în declararea războiului și ratificarea tratatelor, legislativul american are, în general, o implicare mai redusă în politica externă. Prin urmare, președintele păstrează o marjă importantă de acțiune.
De altfel, președinții americani ale căror partide obțin rezultate slabe la alegerile de la jumătatea mandatului tind uneori să se implice mai mult în politica externă. Cum posibilitatea de a-și promova agenda internă devine limitată, aceștia au mai mult timp să se concentreze asupra relațiilor Statelor Unite cu restul lumii. Este posibil ca același lucru să se întâmple și în cazul lui Trump.
Încheierea alegerilor de la jumătatea mandatului înseamnă și că președintele nu mai trebuie să fie la fel de atent la consecințele politice ale deciziilor sale. Pe măsură ce scrutinul se apropia, Trump a renunțat la o confruntare militară majoră cu Iranul și a încercat să ajungă la un armistițiu în războiul tarifar. Acum, odată cu dispariția acestor constrângeri electorale, ar putea deveni mai imprevizibil și mai impulsiv.
Congresul nu ar fi complet lipsit de posibilitatea de a-l opri, cel puțin teoretic. Însă cele mai multe dintre măsurile pe care le-ar putea lua, precum blocarea finanțării războiului cu Iranul sau preluarea din nou a controlului asupra politicii tarifare de la președinte, necesită majorități în ambele camere ale Legislativului. Democrații au puține șanse să obțină astfel de majorități, în ciuda victoriilor importante.
Pentru a trece peste un veto prezidențial, aproape sigur în cazul unor astfel de inițiative, democrații ar avea nevoie de o majoritate de două treimi. În aceste condiții, o întrebare importantă este dacă înfrângerea republicanilor a fost suficient de dură pentru a-i determina pe unii membri ai partidului să colaboreze cu democrații pentru a limita puterile lui Trump.
Un lucru pe care democrații îl vor putea face cu siguranță este să lanseze numeroase anchete privind activitatea administrației Trump. Investigațiile s-ar putea concentra asupra războiului cu Iranul, a afacerilor financiare personale ale lui Trump cu lideri străini și a modului în care secretarul Apărării, Pete Hegseth, conduce Pentagonul.
Hegseth ar putea fi, de altfel, una dintre primele victime ale acestor demersuri. Există speculații că acesta ar putea demisiona sau ar putea fi demis pentru a evita o eventuală procedură de destituire.
În cele din urmă, însă, o schimbare de direcție în politica externă a Statelor Unite depinde de deciziile lui Donald Trump. Schimbarea unor consilieri sau modificarea raportului de forțe din Congres pot avea doar un efect limitat asupra unui președinte care nu a acceptat niciodată de bunăvoie să i se impună restricții.
Restul lumii ar trebui, așadar, să se pregătească pentru posibilitatea ca un Donald Trump slăbit politic și furios în urma înfrângerii electorale să încerce să-și reverse frustrările în plan extern.
