Dacă decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție va fi confirmată, Adrian Năstase poate reveni în politica de prim-plan. În fond, a făcut-o Marian Neacșu, numit în fruntea Secretariatului General al Guvernului în pofida condamnării penale pe care o are în palmares. Și dacă nu revine, reabilitarea fostului premier de două ori condamnat pentru corupție va conta pentru România următorilor ani.
Deși dublu condamnat la închisoare cu executare, Adrian Năstase nu a renunțat niciodată la discursul victimei politice. Reabilitarea pe care a obținut-o în primă instanță îi este astfel utilă nu pentru a-și face o revenire spectaculoasă în politică, ci pentru a invalida, într-un context favorabil, lupta anticorupție care a fost abandonată în România.
Dacă Adrian Năstase a fost condamnat pe nedrept, iată subtextul, atunci justiția din epocă era politizată.
O teză care convine de minune status quo-ului de la București.
Pe de o parte, PSD poate aduce la putere un fost condamnat penal, în pofida criticilor publice, prevalându-se de reabilitarea formală și, odată cu decizia în cazul Năstase, de o insinuantă recuperare morală.
Dacă în cazul unui fost prim-ministru morala poate fi interpretabilă, cum să nu fie în cazul unor politicieni de rang mai mic?
Marți, decretul de numire în funcție a lui Marian Neacșu a fost publicat în Monitorul Oficial, arătând cu vârf și îndesat că restaurația regimului PSD va fi totală, cu sprijinul direct al președintelui Iohannis și al PSD.
Astfel, PSD mai obține un efect convenabil: dacă partidul nu se poate curăța, atunci se pot murdări și ceilalți. Consecința e aceeași: mlăștinirea spațiului politic.
Pe de altă parte, dezbaterea privind statul de drept, care implică și calitatea democrației, nu doar forma ei, nu se mai poate purta.
Președintele Klaus Iohannis, cel care și-a adjudecat al doilea mandat confiscând practic tema statului de drept și condiționând-o de scoaterea PSD de la putere, nu mai are nevoie de temă. Din contră, și președintelui îi convine delegitimarea unei teme cu care este, din capul locului, în contradicție.
Abandonarea dezbaterii privind statul de drept în regimul lui Klaus Iohannis este cel mai uriaș salt istoric înapoi pe care îl face România și în acest context apare decizia, încă nedefinitivă, de reabilitare a lui Adrian Năstase.
Atotputernicia cu care Klaus Iohannis a instaurat un regim de putere în care teme ca statul de drept și lupta anticorupție sunt închise ne întoarce în epoca Iliescu/Năstase, cu un dezavantaj: aceste teme sunt de acum compromise, nu mai pot fi reluate, vremea lor a fost și România le-a ratat.
Atunci când Klaus Iohannis a vorbit despre România ca stat eșuat, despre asta ar fi trebuit să fie vorba.
Reabilitarea lui Adrian Năstase se produce într-un context al restaurației cu orice preț, iar pentru ca asta să reușească, este necesară compromiterea vechilor teme și instituții, care au dus la condamnarea lui Adrian Năstase.