Cu aceeași strategie prin care a dus-o pe Viorica Dăncilă în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, Klaus Iohannis vrea să valideze cooptarea la guvernare a PSD.
În numele binelui public, așadar, președintele și PNL-ul pe care l-a vrut după asemănarea sa vor fi autorii schimbării la față a unui PSD care nici nu spera la o asemenea revenire.
De la preluarea de către Liviu Dragnea, PSD s-a arătat incapabil să își revină, cu tot efortul de rebranding concentrat într-un document scris de Ionuț Vulpescu, fost ministru al Culturii, care propunea nici mai mult, nici mai puțin decât o Carte albă a PSD, în care electoratul să citească despre faptele bune făcute de partid pentru țară.
În stilul clasic consacrat de PSD, social-democratul avansa o strategie a adevărului răsturnat: astfel, PSD devenea partidul revoluției, care voia „o țară ca afară” și al cărui electorat era sătul de tehnica polarizării utilizate de celelalte partide.
Albirea pe care nu a reușit-o PSD, nici după ce Liviu Dragnea a dispărut din peisaj, o reușește președintele Klaus Iohannis, fără ca echipa lui Marcel Ciolacu să facă vreun efort.
În acest fel, PSD arată nu numai ca un învingător strategic în criza politică provocată direct din Palatul prezidențial, ci și ca un învingător moral.
De data aceasta, discursul dublu, răsturnarea adevărului și mlăștinirea a toate, pentru că atunci când tu nu te poți albi, e folositor să îi arăți și pe ceilalți maculați, nu vin de la PSD, ci de la Cotroceni.
Nu PSD e în rolul personajului negativ, ci Klaus Iohannis, secondat de echipajul PNL pe care l-a pus cu mâna peste un partid ale cărui șanse de relegitimare se apropie de zero. Așa arată scena, în deziluzia unui electorat care a făcut cam tot ce ținea de el, pentru ca președintele și guvernul lui să reseteze statul peste care se înstăpânise PeSeDe.
Scrutine la rând, Klaus Iohannis a folosit demonizarea PSD-ului, pentru a câștiga – el sau partidul devenit al lui. O strategie facilă, dar care i-a adus al doilea mandat și apoi i-a permis să-și facă un guvern.
Pentru asta, a meritat ca Viorica Dăncilă, un politician de o impostură devastatoare, să ajungă în turul doi al alegerilor prezidențiale.
Tot ce a făcut președintele în prezilele alegerilor a fost în direcția legitimării Vioricăi Dăncilă ca adversar, în așa fel încât electoratului să i se poată cere să salveze țara de Dăncilă&co.
Sigur, președintele a profitat de context și de candidatura precară a lui Dan Barna la prezidențiale, care a reușit performanța de a fi depășit de o candidată mult sub pragul mediocrității.
Aceeași strategie câștigătoare politic și cu pagube majore pentru țară, prin care poporul era chemat doar să scape patria de dușmanul absolut, PeSeDe, a dus la intrarea fulger a AUR în Parlament, care, astăzi, îi folosește lui Klaus Iohannis pentru a răsturna adevărul și pentru a menține țara în logica urgenței de a scăpa țara de dușman.
Nu contează ce au făcut Klaus Iohannis și PNL-ul lui în ultimele luni, împingând mii de oameni pe poarta spitalelor, o politică a iresponsabilității departe de orice model democratic, de vreme ce țara riscă să încapă pe mâinile extremismului AUR, nu-i așa?
Șubreda inițiativă a AUR de a vântura suspendarea lui Klaus Iohannis îi folosește de minune președintelui, care va justifica astfel cooptarea PSD la guvernare, pentru că nici măcar PSD nu e la fel de rău pe cât e AUR, un partid cu platformă extremistă, care se hrănește și crește nu pentru că românii au compasul moral defect, ci pentru că președintele nu a avut limită.
Nu AUR, și în niciun caz nu poporul l-au îmbrăcat pe președinte în alb și l-au trimis mai întâi la golf, când oamenii mureau pentru ca ei să se îndestuleze cu puterea, mai apoi în Egipt, unde Klaus Iohannis a ales o figură de turist provincial, cam cum arătau și mediocrii dictatori ex-comuniști.
Artizanii reușitei AUR sunt politicienii de la vârful puterii, care au jucat țara la zero. Acum, tot ei ne vor cere să scăpăm țara de AUR și să acceptăm PSD, pentru ca mâine relativismul moral să fie păcatul tuturor.