Alegerea unui candidat comun PSD-PNL pentru primăria Capitalei este într-adevăr o sarcină dificilă, pentru că ea trebuie să evite cel mai mare pericol în astfel de situații – pierderea de voturi prin antagonizare.
Când două partide și mai ales electoratele lor sunt într-o lungă perioadă de adversitate, reunirea lor electorală provoacă pierderi în zonele mai radicale, care nu pot concepe înfrățirea cu dușmanul.
Vedem deja în sondaje că lista comună PSD – PNL la europarlamentare adună mai puține procente decât adunau cele două partide separat. Și este o situație firească în cazul alianțelor ca 1+1 să nu facă 2.
Ca să fie o mișcare de succes, candidatul comun la primărie trebuie să adune cât mai mult din electoratele celor două partide, fără respingeri majore, plus un bonus din zona nehotărâților. Așa ceva poate obține cu mare greutate un lider marcant al vreunuia dintre cele două partide aliate.
Și cea mai bună dovadă este chiar Nicușor Dan în 2020, soluția de succes pentru o alianță politică, și încă una mai puțin problematică decât PSD-PNL.
În egală măsură, în joc nu este strict primăria Capitalei. Candidaturile comune din 9 iunie, câte vor fi ele, în frunte cu cea de la București, inclusiv listele comune PSD-PNL la europarlamentare sunt experimente pentru sezonul electoral toamnă-iarnă. Chiar premierul Ciolacu spune că deciziile în privința prezidențialelor și parlamentarelor vor fi luate în coaliție pe 9 iunie.
Dacă pierd funcția de primar al Capitalei, a doua ca număr de voturi după președintele României, semnalul ar fi foarte prost, indiferent de scorul la europarlamentare și scorul politic de la locale. Ar începe anul electoral 2024 cu un eșec la vârf, foarte vizibil.
Nu ar fi în fața AUR, deci nu ar anula motivația de bază a împreunării, dar tot înfrângere s-ar numi, usturătoare cât timp ar fi aplicată de un candidat independent, un primar care nu are, nici pe departe, un bilanț, o susținere și o popularitate imbatabile.
E deci de înțeles de ce coaliția caută o anumită tipologie de candidat, chiar fără a lua în calcul incompatibilitățile rezultate din jocurile interne de partid. Mai pe șleau, că Marcel Ciolacu nu are nicio dorință să îi încredințeze candidatura dnei Firea.
Mihai Tudose, coordonatorul campaniei PSD, a confirmat joi la Europa FM că PSD testează pentru candidatură trei variante: Gabriela Firea, Cristian Popescu Piedone și Daniel Băluță. Surse politice spun că PNL îi testează pe Sebastian Burduja, Ionuț Lupescu și Dan Ostahie. Poate fi candidatul un independent? Dl Ciolacu spune că nu, trebuie să fie membru al unuia dintre partide, dl Tudose spune că da, poate să fie.
Situația este complicată de faptul că electoratul din București este probabil cel mai năzuros, cel mai sofisticat, cel mai ușor de enervat. E un avantaj și e un dezavantaj.
Avantajul este că dacă nu îi dai un motiv de iritare, poți miza pe pasivitatea lui. Dezavantajul este că o alegere greșită poate aduce la vot și oameni a căror prezență ar fi fost altfel greu de anticipat. De aceea, de exemplu, candidatura lui Piedone, marcat de o legătură morală cu Colectiv pe care nicio achitare nu o poate șterge, ar fi un pariu extrem de riscant.
Numai că nimic din elementele de mai sunt nu reprezintă surprize. Singura noutate este data alegerilor locale, devansată cu 3 luni, dar tot prin decizia coaliției, nu primită în plic de la dușman. În aceste condiții, este foarte greu de înțeles faptul că scotelile se fac abia acum, că măsoară abia după ce au tăiat.
Proiecția aceasta de căutare din colț în colț pe ultima sută, de improvizație și căutări febrile în debaraua cu rezerve poate fi ea însăși un declanșator de enervare, mai ales dacă alegerea finală nu va fi una cu adevărat remarcabilă, ceea ce e foarte greu de crezut pe datele de acum.