O consecință extrem de gravă a faptului că președinte al SUA a devenit un infractor condamnat care își face un obicei din atacarea și amenințarea judecătorilor este faptul că acest tip de comportament toxic are o tribună înaltă de validare.
Dacă pentru Călin Georgescu a fost trimis la înaintare indignată Musk, în cazul dnei Le Pen comentariul a venit de la chiar Donald Trump:
„Mulţi oameni au crezut că nu va fi condamnată (…) I s-a interzis să candideze timp de cinci ani, iar ea este candidatul favorit. Sună cam ca ţara noastră. Sună foarte asemănător cu ţara noastră”.
Da, are dreptate. Domnia sa a fost condamnat de justiția americană pentru fraudarea fondurilor de campanie, deturnate pentru a cumpără tăcerea unei actrițe porno. Nu a intrat efectiv la pușcărie, pentru că are imunitate, dar are statutul unui condamnat. Protecția acordată funcției nu reduce gravitatea faptei și nu scuză comiterea ei, a spus judecătorul care l-a condamnat.
Dna Le Pen nu a fost condamnată pentru vreo declarație politică, ci pentru delapidare, cu un prejudiciu de 2,9 milioane de euro, bani publici europeni, într-o speță extrem de asemănătoare cu cazul Dragnea - oameni salarizați pentru o funcție publică, dar care lucrau la partid. Dna Le Pen ar putea intra la pușcărie și are 5 ani interdicție de a candida.
În mod normal, o asemenea decizie a instanței ar fi luată ca atare și aplicată. Justiția franceză a condamnat fără ezitare și un fost președinte al statului, care în curând ar putea intra fizic la pușcărie într-o a doua cauză. În epoca Trump, condamnarea este tratată ca medalie de onoare, motiv de maximă victimizare, justiţia este atacată furibund și principiile statului de drept anulate.
Nu suntem nici noi scutiți, chiar dincolo de Călin Georgescu
Victor Ponta promite că ”dosare făcute în legătură cu candidaturi, cu poziții politice, cu atitudini politice exprimate în mediul online nu trebuie să mai existe”. Care anume dosare de acest fel au existat și nu mai trebuie să existe?
Care va fi criteriul după care un președinte al țării, teoretic fără acces la actele procurorilor, poate stabili că un dosar este politic sau nu? Și cum va acționa concret dacă va ajunge la concluzia personală că este dosar politic? La fel ca Donald Trump?
Crin Antonescu îl declară pe Liviu Dragnea victimă politică, comentând două sentințe judecătorești fără a avea o minimă pregătire juridică, ci doar păreri și izuri:
“Cred că Liviu Dragnea a fost condamnat foarte ușor și cu tentă politică, în acel dosar legat de referendum. În același timp, dosarul al doilea, în care a fost condamnat pentru două doamne angajate, pe care el nu semnase. Sunt acuzații destul de subțiri. Asupra procesului Dragnea planează o impresie că a avut iz politic”.
Care sunt criteriile oare după care dl Antonescu, absolvent al facultății de istorie, evaluează grosimea sau subțirimea unui dosar pe care nici măcar nu l-a citit?
Este acceptabil ca un posibil președinte al României să se exprime cu atâta lejeritate ignorantă pe subiecte atât de delicate, care presupun multă școală bine făcută în domeniu?
Dar dacă de la Casa Albă e liber la atacat și umilit justiția, de ce nu?
Imunitatea infractorilor
Ne îndreptăm spre validarea imunității absolute a politicianului care candidează. Orice ai fi făcut, din momentul în care devii candidat, justiția împotriva ta devine persecuție politică. Efectul este nu numai încurajarea liderilor politici să comită fapte, ci și atracția către politică a infractorilor. Chiar mai mare decât acum.
Și toate acestea nu sub pulpana și în lumina Moscovei, ci a Casei Albe care atacă furibund Europa pentru inacceptabilul obicei de a aplica legea.
Doar Europa este pentru infractorul Trump nedemocratică și căzută în păcatul persecuției politice. Domnia sa nu a suflat o vorba când primarul Istanbulului, principalul adversar al lui Erdogan, a fost băgat direct la pușcărie.
După cum nu l-am văzut preocupat de practicile lui Putin, ai cărui adversari au tot felul de accidente letale, în libertate sau deja în pușcărie. Doar Europa are standarde defecte. Pentru toți trumpiștii cu alergie la lege.