Președintele american Donald Trump descoperă acum cât de dificil este, în realitate, să ajungă la un acord cu Vladimir Putin. Însă el nu este primul lider de la Washington care a subestimat abilitatea liderului de la Kremlin de a manipula negocierile.
Toate administrațiile americane din ultimele decenii au încercat, într-un fel sau altul, să „reseteze” relațiile cu Rusia și toate au eșuat, se arată într-o analiză CNN.
Un model repetitiv: eforturi intense, rezultate zero
De la revenirea sa la Casa Albă, Trump a avut cel puțin două convorbiri telefonice lungi cu Putin și a trimis de mai multe ori emisari speciali la Moscova, inclusiv pe Steve Witkoff.
Ultima vizită a avut loc vineri, dar, așa cum era de așteptat pentru mulți observatori ai Kremlinului, nu s-a ajuns la niciun acord concret. De fapt, Witkoff s-a întors repetând fără să-și dea seama unele dintre principalele puncte de propagandă ale Kremlinului.
Deși Trump a sugerat că negocierile „merg bine”, în realitate propunerea americană de pace prevede recunoașterea controlului Rusiei asupra Crimeei - o concesie inacceptabilă pentru Kiev și pentru aliații europeni. În același timp, administrația Trump evită să garanteze securitatea Ucrainei, refuzând să trimită noi trupe sau să sporească ajutorul militar.
- Statele Unite propun un acord de pace pentru Ucraina: detalii exclusive din documentul prezentat la Paris
- Ucraina și aliații săi europeni au transmis SUA contrapropuneri referitoare la planul de pace avansat de Trump. Ce conține documentul
Diplomația activă nu s-a transformat în rezultate: Rusia continuă atacurile asupra Ucrainei, inclusiv lovituri asupra Kievului, arătând că Moscova nu simte nicio presiune reală de a accepta un compromis.
Tactica lui Putin: răbdare, manipulare și ambiguitate
Experții descriu abordarea lui Putin ca fiind o combinație de tergiversare calculată și manipulare psihologică. Antrenat în KGB, Putin își pregătește minuțios fiecare apariție publică și fiecare negociere, alternând între șarm și intimidare pentru a-și controla interlocutorii.
În relațiile cu Trump, Putin a folosit gesturi simbolice, cum ar fi oferirea unei mingi de fotbal la summitul de la Helsinki din 2018 - un act subtil de dominare simbolică, bine înțeles de analiști.
La nivel tactic, Putin aplică metode clasice: întârzie întâlnirile (uneori cu ore întregi), creează situații de haos, schimbă pozițiile la momentul oportun pentru a dezorienta partenerii de dialog.
În prezent, el mizează pe faptul că Trump își dorește mai degrabă o retragere onorabilă din conflict decât o victorie clară a Ucrainei. Prin întârzierea negocierilor și intensificarea atacurilor, Putin speră să îl forțeze pe Trump să accepte, în final, o înțelegere favorabilă Rusiei.
Trump și percepția „marilor puteri"
Declarațiile recente ale lui Trump indică o viziune geopolitică similară cu cea a lui Putin: lumea este văzută ca un joc între marile puteri, în care țările mici sunt pioni sau teritorii de influențat.
Trump a sugerat că SUA ar trebui să poată prelua teritorii precum Canada sau Groenlanda, ceea ce din perspectiva Kremlinului se aliniază perfect cu propriile concepții despre „sferele de influență”.
Această perspectivă explică de ce Trump pare mai puțin preocupat de apărarea Ucrainei: a declarat că „Crimeea va rămâne cu Rusia” și că „Ucraina ar putea deveni parte a Rusiei într-o zi.” Pentru Putin, această abordare înseamnă că timpul lucrează în favoarea sa, întrucât Trump nu va insista asupra principiului suveranității ucrainene.
Cu toate acestea, în SUA cresc presiunile interne: frustrarea lui Trump față de lipsa progreselor în negocieri este tot mai vizibilă, iar consilierii săi încep să sugereze că Washingtonul ar putea renunța la mediere dacă nu apar rezultate rapide.
Un tipar eșuat: fiecare președinte american a vrut „resetarea” relației cu Rusia
De-a lungul ultimelor decenii, fiecare administrație americană a încercat să reconstruiască relațiile cu Moscova, dar fără succes.
- Bill Clinton a sprijinit integrarea Rusiei în G7 și OMC, sperând că integrarea economică va aduce convergență politică.
- George W. Bush l-a invitat pe Putin la ferma sa din Texas și a declarat că i-a „privit sufletul”, dar relația s-a deteriorat rapid din cauza viziunilor divergente asupra sferei de influență în fostul spațiu sovietic.
- Barack Obama a încercat o altă „resetare”, dar anexarea Crimeei în 2014 a pus capăt oricărei cooperări.
- Trump repetă acum greșelile trecutului, subestimând diferențele fundamentale dintre interesele SUA și ale Rusiei.
Această succesiune de eșecuri a consolidat percepția Rusiei că Statele Unite sunt un partener inconsistent și imprevizibil.
Rivalitate inevitabilă, nu parteneriat
Specialiștii în politică externă sunt de acord într-un aspect al problemei: ideea unui parteneriat strategic durabil între SUA și Rusia nu a fost niciodată realistă. Istoria, interesele și cultura politică ale Rusiei o împing inevitabil spre o rivalitate cu Occidentul.
Viitorul relației nu poate fi despre „prietenie”, ci despre coexistență competitivă: rivalitate în plan economic, diplomatic și ideologic, fără a cădea într-o confruntare militară deschisă.
Putin știe că Rusia va continua să conteze în ecuația europeană și mondială. Jocul său nu este despre un compromis imediat, ci despre câștiguri lente și rezistență strategică - exact ceea ce pare să obțină, în timp ce Washingtonul ezită.