După o săptămână de la anunțarea rezultatelor alegerilor prezidențiale din Moldova, scena politică rămâne tensionată și polarizată.
Victoria Maiei Sandu în turul doi și succesul referendumului constituțional pro-UE au adus reacții vehemente din partea opoziției pro-ruse, în special a Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, care contestă legitimitatea președintelui ales, denunțând așa-numite fraude și manipulări electorale, în special în diasporă.
Proteste pentru a mobiliza partida pro-rusă
PSRM, condus de Igor Dodon, amenință cu proteste ample și de lungă durată în toată țara, alimentând o narațiune de contestare a legitimității Maiei Sandu.
Discursul lor se concentrează pe ideea unui „președinte nelegitim” și vizează votul puternic din diasporă, considerat de socialiști factorul decisiv în câștigarea alegerilor.
Deși Opoziția speră să canalizeze astfel nemulțumirea propriului electorat, mai degrabă această strategie servește doar pentru mobilizarea bazei electorale în vederea parlamentarelor din 2025, când forțele pro-ruse speră să obțină cât mai multe fotolii de deputat în Parlamentul Republicii Moldova.
Un subiect de discuție intensă este influența diasporei în viitoarele alegeri parlamentare. În spațiul public, s-au răspândit speculații conform cărora votul din diasporă va avea un impact redus, fapt greșit înțeles de mulți.
Actualmente, sistemul electoral proporțional îi permite diasporei să voteze în aceleași condiții ca și electoratul din țară. Confuzia provine din perioada în care Moldova a folosit un sistem mixt, ce limita ponderea voturilor diasporei la parlamentare.
În contextul actual, diaspora, votând masiv pro-european, va continua să fie un factor esențial al desfășurării alegerilor, că place acest lucru cuiva sau nu. Este vorba despre Constituția Republicii Moldova, unde fiecare cetățean are drepturi electorale, nemaivorbind de contribuția diasporei prin remitențele care depășesc 11% din Produsul Intern Brut.
Noua strategie a Rusiei - divizarea societății
Eșecul temelor de campanie anterioare, precum „valorile tradiționale și apropierea de Est” (în campania lui Dodon din 2020) sau „prestația proastă a guvernării și dificultățile economice” (în cea a lui Stoianoglo din 2024), a determinat Rusia și actorii săi de influență de la nivel local să se reorienteze strategic.
În acest moment, divizarea societății devine principala linie de atac a forțelor pro-ruse. Este vorba de divizarea electoratului (din țară și din diasporă), divizarea pe criterii lingvistice (vorbitori de română vs vorbitori de rusă), divizarea etnică și teritorială (Găgăuzia, Transnistria, raioanele din nordul țării). Numai tensiunile din Găgăuzia reprezintă unul dintre elementele centrale ale acestei tactici.
Incidentul recent, în care Mihail Vlah, consilierul bașcanei Găgăuziei, Evghenia Guțul, a fost reținut pentru instigarea la violență împotriva Maiei Sandu și a lui Igor Dodon, subliniază potențialul pericol al acestor tensiuni. Vedem că, în Găgăuzia, mesajele pro-ruse capătă accente tot mai radicale, semn că această regiune poate deveni un focar și mai mare de instabilitate.
Mai mult, partidele și formațiunile pro-ruse din Moldova încep să înțeleagă că succesul lor electoral va depinde de formarea unui bloc comun. Divizate între mai mulți poli de influență, aceste partide recunosc că, doar prin unirea forțelor, pot spera la o eventuală majoritate parlamentară pro-rusă. Această coaliție pare tot mai posibilă în contextul în care interesele lor se aliniază cu „sprijinul” Rusiei, care încearcă să destabilizeze parcursul european al Moldovei.
La prezidențialele din 2020 și la parlamentarele din 2021, Partidul Acțiune și Solidaritate și-a bazat succesul pe anticorupție, iar la prezidențialele și referendumul din 2024 - pe factorul geopolitic, pe mesajele pro-europene.
Totuși, pentru parlamentarele din 2025, PAS va trebui să își recalibreze abordarea, în special în direcția unei retorici de coeziune socială.
Într-un peisaj politic și social din ce în ce mai divizat, PAS și Maia Sandu vor trebui să evite polarizarea excesivă și să atragă sprijin din toate segmentele societății, adoptând un discurs unificator. Aceasta devine o prioritate în contextul amenințărilor externe ale Rusiei, care încearcă să exploateze diviziunile interne.
Remanieri și repoziționarea PAS
Victoria Maiei Sandu vine însă cu așteptări clare și condiționări din partea populației. În discursul de învingătoare, ea a recunoscut că reformele în justiție și lupta împotriva corupției nu au avansat suficient de rapid, subliniind nevoia unui nou ritm și a unei abordări mai ferme.
Un prim semnal al acestei schimbări este demisia recentă a ministrului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Andrei Spînu, care s-a retras și din PAS, acuzând o „campanie de defăimare” împotriva sa.
Reacțiile la plecarea sa au fost diverse. Deși figura sa era considerată controversată de o parte a societății, mulți recunosc că Spînu a livrat rezultate importante, fără a exista dovezi concrete de corupție în activitatea sa.
Această demisie sugerează intenția PAS de a înlătura din interior posibile puncte de vulnerabilitate și de a se concentra pe consolidarea integrității la nivel guvernamental. Din discursurile din săptămâna de după alegeri, vedem că mai multe astfel de remanieri vor urma.
Totuși, pentru a-și păstra sprijinul și a demonstra capacitatea de reformare, PAS va avea nevoie să aducă în echipă specialiști de valoare, chiar și din afara partidului.
Această lipsă de cadre specializate nu este specifică doar PAS-ului, ci reflectă o problemă generalizată în Moldova, cauzată de migrarea multor specialiști în diasporă.
Se vehiculează că următoarele alegeri parlamentare vor avea loc în octombrie 2025, oferind astfel timp partidelor pentru a-și structura strategiile și alianțele.
În această perioadă, PAS va trebui să demonstreze că poate asigura schimbările promise în timp ce, pe de altă parte, opoziția pro-rusă va exploata orice slăbiciune guvernamentală pentru a câștiga teren.
Guvernarea înțelege că acest mandat va fi judecat strict pe baza rezultatelor tangibile, ceea ce va accelera, cel mai probabil, ritmul reformelor și va aduce schimbări în echipele ministeriale ori de câte ori va fi necesar.
În loc de concluzii
Rezultatele recente ale alegerilor prezidențiale marchează doar începutul unui proces politic profund în Republica Moldova, iar până la alegerile parlamentare încă nu avem o claritate încotro ne îndreptăm, care este direcția pe termen lung a țării.
Partidul de guvernare va avea o provocare majoră în a menține coeziunea socială și a evita diviziunile interne pe care forțele pro-ruse le vor alimenta.
Instituțiile din Moldova suferă de disfuncționalități cronice, care frânează ritmul reformelor și alimentează sentimentul de stagnare în societate. Aici este vorba despre justiție, dar nu numai.
În acest context, creșterea economică lentă și lipsa progresului în combaterea corupției intensifică frustrarea cetățenilor și subminează încrederea în capacitatea Guvernului de a conduce eficient. Forțele pro-europene au responsabilitatea să adreseze aceste provocări până la alegerile parlamentare, pentru a asigura continuitatea la guvernare. Iar acest lucru se poate face doar cu crearea unei coaliții proeuropene mai largi.
Acest editorial a apărut prima dată pe site-ul publicației din Republica Moldova – Agora.md