Nicio îndoială că toată lumea cunoaște scandalul de la Spitalul Pantelimon. Două doctorițe de la Terapie Intensivă (ATI) sunt acuzate de omor calificat pentru că ar fi scăzut substanța numită noradrenalină unor pacienți a căror supraviețuire în crâncenele afecțiuni pe care le aveau depindea de această substanță.
Acțiunea cu adevărat criminală în această poveste este că festivalul mediatic și războiul juridico-medical care se poartă la televizor – după un scenariu pe care l-am mai văzut – îngroapă esența și împiedică rezolvarea unei probleme foarte grave din sistemul de sănătate românesc.
Pentru că media care se ocupă zi și noapte de acest caz şi face ”brechiniusuri” în culcare și-n sculare nu se ocupă să vadă ce se întâmplă de fapt, m-am interesat la oameni care lucrează în ATI, în România și în alte țări.
Si înainte de-a demonstra că adevărata acțiune criminală e gestiunea acestei povești, iată ce am aflat de la firul ierbii, cu exemple cu tot – fără să stabilim noi dacă asta e bine sau e rău: pur și simplu, așa stau lucrurile:
1. Sunt aduși la ATI oameni cu afecțiuni atât de grave încât sunt menținuți în viață numai cu noradrenalină și/sau cu ventilație (”respirație artificială”).
2. O bună parte din pacienți nu au nicio șansă de supraviețuire. Ei sunt ținuți în viață exclusiv prin aceste metode, care se numesc ”suport de viață”.
3. Unii pacienți, deși nu au nicio șansă de supraviețuire, sunt păstrați în viață exclusiv prin aceste mijloace artificiale săptămâni în șir.
4. Într-o bună parte din cazuri, chiar familiile le cer medicilor de la ATI, știind că nu există nicio șansă de supraviețuire a celor dragi, ”să-i scoată de pe aparate”.
5. Problema medicilor de la ATI – a tuturor medicilor de la ATI din România, este că nu avem legislație și proceduri legiferate pentru această situație absolut obișnuită (ca moartea de obișnuită) și profund umană.
Îmi povestește o cunoștință că, având internată o rudă la ATI, i-a cerut medicului, după zile în șir de menținere în viață a pacientului inconștient și de nerecuperat, să-l lase să moară și să nu-l mai țină în viață artificial. Medicul a refuzat, invocând legislația.
6. Și nu e vorba numai de noradrenalină și de ventilație: orice stop cardio-respirator al unui bolnav fără nicio șansă de viață de la ATI trebuie resuscitat, indiferent ce șanse de supraviețuire are.
Exemplu dintr-un spital ATI: bătrână de 78 de ani, operată de cancer și incapabilă să supraviețuiască, într-o singură tură de medici, face de 4 ori stop cardio-respirator. Femeia murea pur şi simplu, iar medicii o readuceau la viață de fiecare dată prin resuscitare, pentru că legea și procedura așa cere, indiferent dacă pacientul e readus la viață ca să facă din nou stop. La al 5-lea stop cardio-respirator, medicul a cerut personalului medical să încerce resuscitarea numai 15 minute (nu minim 30, cât prevede procedura). Adică ”se joacă de-a divinitatea”.
7. Uneori, deși legea obligă medicii, astfel de resuscitări nici nu pot fi făcute: puțini știu că la spitalul de arși, în plin caz Colectiv, au existat pacienți cărora nici nu li s-a mai făcut resuscitare atunci când au intrat în stop cardio-respirator. Erau atât de arși încât nu exista posibilitatea tehnică. În fișe s-a trecut că s-a făcut, pentru că procedura legală nu a ținut cont de detaliile reale ale unei astfel de situații.
8. În marile ATI-uri există pacienți fără nicio șansă de supraviețuire care sunt ținuți artificial în viață prin metodele de mai sus, în timp ce alți pacienți, cu șanse, nu au loc în ATI.
La fel, lumea crede că indicațiile de medicație ale medicilor sunt scrise instant în fișe: fals – un medic are de văzut zeci de cazuri la vizite, cineva notează şi apoi, în orele următoare, se modifică și se trece în fișe schimbarea de medicaţie – e o chestiune de lipsă de personal.
9. Toată această situație de mai sus reprezintă motivul pentru care zeci de medici români de ATI din Franța s-au solidarizat cu colegii lor români:
E nevoie de legislație pe acest teren gol și de proceduri pe acest teren gol. Lipsa acestor proceduri şi legislații înseamnă crimă cu premeditare.
10. Cum e în alte state – caz din Anglia: când un pacient a ajuns la ATI, medicii de acolo au posibilitatea de-a verifica online tot parcursul său de sănătate, inclusiv dacă pacientul refuză sau nu resuscitarea în caz de stop cardio-respirator. De obicei, pacientul completează o fisă la internare sau familia știe dacă el vrea sau nu să fie menținut artificial în viață.
11. Situațiile descrise mai sus cu care se confruntă ATI sunt rezolvate, în statele UE, prin sistemul de medicină paleativă: secții ale spitalelor sau spitale de sine stătătoare, care se îngrijesc de ultimele zile, ore, săptămâni ale pacienților în fază terminală.
12. Dosarul de la Spitalul Pantelimon trebuie tratat punctual, pe caz ”doctorul X – pacientul Y”, numai așa se poate stabili dacă a fost crimă cu premeditare, malpraxis, sau decizie luată de medic în cunoștință de cauză – pentru că nu trebuie omisă nicio posibilitate.
Citeşte integral analiza semnată de Cristian Grosu - Prostia cu coasa și iubiții prostiei cu coasa. Diversiunile politice care blochează modernizarea României pe Curs de Guvernare