Într-o situație politică normală, suspendarea unui președinte aflat în ultimele zile de mandat este o nerozie. De ce să treci prin acest proces costisitor și inevitabil generator de instabilitate, cu efecte dintre cele mai rele asupra condițiilor în care se împrumută o țară care depinde lunar de creditare?
Ca să forțezi demisia unui președinte care nu știe decât de frica pierderii privilegiilor. La ce îți folosește, în condițiile de mai sus, demisia președintelui în ultimele luni de mandat?
Dar în România actuală, fracturată, nevrozată, care își ura cu sete un președinte sfidător și nerușinat, lucrurile stau diferit. Plecarea lui Klaus Iohannis detensionează puțin din bomba amorsată care se îndrepta spre alegerile prezidențiale din mai.
La prima vedere, demisia lui Klaus Iohannis este o victorie a extremiștilor, care au făcut din rămânerea lui Klaus Iohannis la Cotroceni un simbol al așa-zisei lovituri de stat și o țintă explicită a furiei.
Din momentul în care condițiile procedurale ale suspendării au fost, la a treia încercare, îndeplinite, și declanșarea procedurii imposibil de oprit, pentru orice partid a devenit sinucigaș să se opună suspendării. Dovada, votul unanim din Birourile Permanente reunite ale Senatului și Camerei Deputaților pentru convocarea plenului.
Germenii înfrângerii din victoria de moment
Extremiștii sunt suiți pe garduri și pe microfoane, clamează victoria și plusează cu moțiunea de cenzură împotriva Guvernului. Și o fac pentru că trebuie să tragă până la ultima picătură de sevă din această reușită. Pentru că miercuri începe o nouă etapă în viața României, etapa - Bolojan președinte interimar.
- Ilie Bolojan devine președinte interimar. Ce poate și ce nu poate să facă la Cotroceni
- Simion anunță depunerea unei moțiuni de cenzură împotriva guvernului Ciolacu: Cine nu semnează este un trădător
Nu este necesar ca dl Bolojan să facă minuni. Are nevoie de câteva gesturi simbolice (care merită o analiză separată în zilele viitoare) cu care să transmită un mesaj puternic al schimbării.
Nu va fi simplu, dimpotrivă, pericolele sunt multe, începând cu șerpăria „bodistă” și „hubertistă” din PNL (voi reveni separat). Dar dacă va reuși, o parte din bula emoțională creată în jurul lui Călin Georgescu se va sparge.
Până la Mesia promis pe TikTok, românii vor avea fizic în funcție la Cotroceni un alt tip de președinte, de la care și-ar putea obține primele dovezi că au fost înțeleși.
Așa cum a salvat într-o săptămână PNL de la un dezastru electorat absolut, Ilie Bolojan are 3 luni să proiecteze un model nou și să redeștepte licărul de speranță.
Nu pentru nucleul dur al lui Georgescu, acela va rămâne să caute pe harta lumii portul Bolivia și aurul monoatomic pe „tabloul” lui Mendeleev. Ci pentru oamenii care s-au dus spre el doar din exasperare.
Că se poate o dovedește chiar marele fiasco al boicotului de luni, fâsăit nu pentru că românii nu ar vrea să pună presiune pe prețuri, ci pentru că era politic, cam cum s-a întâmplat cu referendumul lui Dragnea. Este o primă dovadă că Georgescu poate fi înfrânt de propriul delir.
Și dacă Ilie Bolojan va reuși să mute atenția, victoria obținută de extremiști prin demisia lui Klaus Iohannis se va transforma în pierderea unei teme electorale cheie.
Victoria totală a extremiștilor, pe care cred că mizau, ar fi fost ca partidele coaliției să facă scut în jurul președintelui Iohannis, să blocheze suspendarea și aceasta să devină principala tema electorală pentru relansarea în forță a campaniei.
N-a ieșit așa, enervarea pe la televiziunea poporului e mare și este de așteptat ca extremiștii să pluseze din toate puterile cu demiterea Guvernului care, spre deosebire de președintele demisionar, este unul nou rezultat din alegeri.
Spirala extremiștilor
Nu trebuie să fii un simpatizant al lui Marcel Ciolacu și, personal, sunt foarte departe de așa ceva, ca să înțelegi că demersul doborârii Guvernului ar fi absolut inept din mai multe motive și strict în avantajul lui Georgescu.
1.Nu există o formulă guvernamentală majoritară fără PSD, conform votului din 1 decembrie, oricum ai întoarce-o. Sigur, poți refuza să-i mai încredințezi mandatul lui Marcel Ciolacu, dar dacă PSD nu vrea să meargă cu altă propunere, nu ai cum să aranjezi tabla fără extremiști.
2.Și așa România este deja într-o zonă de instabilitate politică cu alegeri anulate, președinte interimar și perioadă electorală, cu deficitul imens și riscuri crescute, așa că se împrumută la dobânzi imense, de aproape 8%. În aceste condiții, a intra și în criză guvernamentală în campanie electorală înseamnă incendierea valizei.
Demersul nu poate avea succes fără USR, care ar comite astfel o eroare care l-a mai costat imens după demisia din Guvernul Cîțu, când s-a aliat cu AUR pentru demiterea Guvernului.
A te asocia cu AUR, SOS și POT ca să arunci țara în instabilitate înainte de prezidențiale, o instabilitate din care se hrănesc extremiștii, înseamnă să fii iresponsabil până la demență.
Dar și să facă USR acest pas spre Bălăceanca politicii, pentru răsturnarea Guvernului ar mai fi necesare trădări din zona Puterii, în condițiile în care la voturile secrete până acum am văzut doar trădări de pe la POT și SOS. Iar în iminența unei moțiuni, nu mă îndoiesc că va începe cumpărarea om cu om din noile oști de strânsură intrate în Parlament.
Pentru prima dată de la seismul din toamnă, eu văd o luminiță, oricât de palidă.
Plecarea lui Klaus Iohannis le ia o temă electorală importantă extremiștilor, elimină din tensiunea socială foarte mare, dă o șansă relansării imaginii instituției prezidențiale și implicit a politicii. Și putem trece decent pragul din mai. Depinde decisiv de Ilie Bolojan.