Aparent dintr-un registru minor, episodul poveștii așa-zis dacice istorisită de Călin Georgescu conține ca o mostră concentrată esența șarlataniei pe care o practică mesianicul.
După cum cei mai mulți probabil știți deja, pe scurt, la un podcast, dl Georgescu ne-a relatat povestea dacică, potrivit domniei sale, a lupului crescut într-o turmă de oi de la naștere și care își descoperă adevărată identitate abia când turma este atacată de un lup bătrân. Acesta îl ia cu el și îl pune să se privească în oglindă unei ape, după care lupul regăsit își urlă, la propriu, identitatea.
Doar că, ce să vezi, povestea nu e dacică, ci e o legenda indiană, în care lupul e tigru, iar oile sunt capre. Mesajul, veți spune, e același, de ce să ne pierdem în detalii? Pentru că în ele stă, cum spuneam, mostra șarlataniei.
În primul rând, așa cum a fost prezentată, povestea este un soi plagiat, adică o preluare incorectă a unei creații literare. Dl Georgescu putea spune foarte bine povestea indiană, dar a simțit nevoia să o fure și să o atașeze unei culturi din care ea nu a făcut niciodată parte.
Dacă dacii cunoșteau sau nu scrisul este o dispută a istoricilor încă. Cei mai mulți spun că nu. Cert este că din cultura dacică ne-au rămas obiecte, precum celebrul coif sau brățările, au rămas câteva cuvinte din fondul lexical, bine cunoscute, dar era foarte greu să rămână o poveste. Invocând-o, dl Georgescu sugerează o legătură cumva mistică, rezervată doar celor hărăziți, cu înaintașii daci.
Toată retorica dlui Georgescu mustește de asemenea mistificări. Unele frizează patologicul. Pretinde, de exemplu, că portul Bolivia ar fi fost cumpărat de chinezi pentru că acela care va controla comerțul pe mare va avea puterea. Doar că Bolivia nu e port, ci e țară, o țară care nu mai are ieșire la mare, porturile ei fiind doar fluviale.
Sau faptul că România are toate metalele rare din tabelul lui Mendeleev. Ba chiar și pe unele care nici nu sunt în tabelul lui Mendeleev, adică nu au fost încă descoperite. Cât despre unele metale rare precum Livermorium, Tennessine și Oganesson, chimiștii spun că ele sunt elemente sintetice care există doar în câteva acceleratoare de particule din lumea asta, niciunul, desigur, în România.
Aurul monoatomic, nu un metal, ci un concept ezoteric, e alta tâmpenie invocata de dl Georgescu cu același aer solemn și doct.
Revenind la povestea indiano-dacică, mesajul ei nu se prea potrivește cu mesajul general al dlui Georgescu, cel toată ziua cu pacea și Dumnezeu în gură? Cum de promovează modelul prădătorului, care se duce peste turma omului și îi omoară oile/caprele (în original), care ucide niște ființe neajutorate? Iar cel care încearcă să le apere inițial este, citez, “prost”?
N-ar trebui să ne mire. Pacifistul Georgescu susține sfârtecarea unei țări, Ucraina, recunoscută în tratatele internaționale, din care să se servească nu doar Rusia, ci și România. Cum ar veni nu doar lupul/tigrul cel bătrân, ci și lupul/tigrul cel tânăr trezit dintre oi, în conștiință de bună seama.
Pentru că a călcat pe becul Constituției prin promovarea unui război de agresiune, dl Georgescu și-a trimis portavocile să revină asupra primei declarații din șueta cu Ion Cristoiu: nu se referea la război și agresiune, ci la ipoteza în care acest război ar duce la împărțirea Ucrainei, adică dacă Putin ar învinge, pentru că nicio altă variantă nu ar duce la un asemenea rezultat.
Deci România nu și-ar obține vechile teritorii prin luptă, ca lupii cum ar veni, ci precum cățeii care stau profitori pe lângă masa puternicilor ca să li se arunce și lor o ciosvârtă.
Ați găsit tezaurul?, întreabă încruntat și gata să explodeze de sine Călin Georgescu. La care tezaur se referă? Cumva la cel furat de rușii de la care așteaptă ciosvârtele victoriei și absoarbe înțelepciune? Sau tezaurul de la Moscova este tabu pentru lupul neamului?
Cum e posibil ca un om al păcii care se mai și dă mare diplomat să facă apologia unei agresiuni care a încălcat toate tratatele internaționale sau cel puțin a efectelor în favoarea agresorului unei asemenea agresiuni?
Acesta este Călin Georgescu dacă e luat la bani mărunți. Însă cel mai trist este că o mare parte a susținătorilor sai, inclusiv oameni cu studii, sunt imuni la argument, cu gândirea critică blocată, dispuși să valideze orice inepție într-un exercițiu colectiv de hipnoză.