Criza profundă prin care trec trei dintre cele patru partide ale potențialei coaliții de guvernare marchează intens negocierile. PSD, PNL și USR au suferit contracții electorale importante, potrivit sondajelor recente, chiar mai puternice decât scorul din 1 Decembrie, iar alegerile prezidențiale nu le-au adus vreun bonus.
Singurul care, în mod paradoxal, a beneficiat de scrutinul din mai este partidul învinsului, AUR, ajuns la un scor cât era evaluat în urmă cu câțiva ani potențialul său maxim.
Așa că fiecare partid se uită atent către electoratul său și propune/acceptă doar măsurile care, dacă nu îi aduc avantaje electorale, măcar nu îl prejudiciază.
Sigur, toate partidele vor acoperirea deficitului 2/3 din reduceri de cheltuieli și 1/3 din creșteri de fiscalitate. Dar care anume să fie reduse și care anume să fie crescute? Sigur că toți vor o mai bună colectare. Dar de la cine anume? Toți vorbesc despre tăieri de sporuri. Dar care anume?
PSD și-a pierdut o treime din electorat în favoarea AUR. Dacă stă în Opoziție, la retorică, AUR îl bate, PSD nu mai are comunicatori și lideri de calibru și nu își permite artificiile antisistem ale extremiștilor. Așa că trebuie să stea la putere, dar unde să se comporte pe placul electoratului pe care trebuie să-l recupereze.
Cui se adresează așadar PSD? Unui electorat cu venituri mai degrabă reduse, deci care nu numai că nu e afectat, ci e de-a dreptul mulțumit să vadă impozite progresive, care să-i cocoșeze pe bogați. Pensionari, care sigur că nu pot fi mulțumiți să plătească vreo contribuție pe sănătate. Bugetari care țin la sporuri și o imensă clientelă politică.
Iar asta înseamnă funcții în tot felul de instituții, înseamnă tot felul de autorități bugetofage și adesea inutile, înseamnă inclusiv protecție politică pentru corupție și evaziune.
Deci PSD vrea să arunce un decont cât mai mare pe umerii persoanelor cu venituri mai ridicate din mediul privat, din mediul de afaceri, acolo unde nu prea e votat. În plus, trebuie să pună puternice note naționaliste, pe placul celor plecați la AUR, împotriva multinaționalelor.
PNL și USR, dimpotrivă, trebuie să apere mediul de afaceri, clasa de mijloc, care l-a votat masiv și pe Nicușor Dan. Să apere investitorii străini, a căror alungare ar avea un cost imens. Dacă blochezi mediul de afaceri, degeaba iei ce măsuri vei lua, pentru că nu mai ai de unde să colectezi.
PNL are zona lui bugetară și clientelară. USR este cel mai puțin preocupat de zona bugetară și a pensionarilor, unde nu prea are votanți.
PSD și PNL, care sunt partide cu primari mulți, la fel ca UDMR, refuză blocarea programelor destinate acestora, precum PNDL. Nimeni nu vrea creșterea TVA care lovește otova, dar cu impact mai mare pe zona pe care o apără PSD.
Cuvântul solidaritate sună bine, dar solidaritatea cui cu cine? A celor care plătesc cu cei mereu exceptați? A celor care și până acum au plătit pizza fără a mânca din ea cu cei care au consumat tot meniul? A celor furați cu hoții?
Un asemenea hățiș de interese contradictorii este foarte greu de armonizat pentru că, să fie foarte clar, deciziile nu sunt tehnice, ci absolut politice.
De aici și dificultatea de a stabili un premier cel puțin pentru prima perioadă, cu impact politic major. Dar dacă nu îl desemnezi de la început și nu stă el în capul mesei la negocieri, cine să accepte să se sinucidă cu măsuri în avantajul electoral al altora?
Nu e nicio exagerare să spunem că partidul care își va lovi cel mai tare electoratul și care va asuma, prin funcția de premier, austeritatea ar putea ajunge la dispariție. Nu e de mirare că PSD ar vrea își facă planul electoral cu mâna lui Ilie Bolojan. Dacă-l termină politic, cu atât mai bine, nu-i așa?