Servit electoral copios de actuala putere, PSD se reunește la malul mării să decidă dacă și când depune moțiunea de cenzură.
Probabil că înainte de congrese, nu numai al liberalilor (25 septembrie), ci și al USR-PLUS (2 octombrie), șansele moțiunii sunt mici. Dl Orban nu va vrea să intre în congres suspectat că și-a trântit, ca Liviu Dragnea, propriul guvern.
Însă după congrese, șansele cresc destul de mult. Ambele partide vor avea un grup de nemulțumiți dornici de răzbunare și care multe nu vor mai avea de pierdut în raporturile interne de forte.
Data moțiunii va fi primul test: dacă își irosește singurul glonț al sesiunii înainte de congrese înseamnă că PSD nu vrea să îi dea nicio șansă.
Nu suntem în situația țărilor în care moțiunea trebuie să fie însoțită de propunerea de premier și program de guvernare pentru viitor. Dar calculul politic post-moțiune există.
Așadar, care ar putea fi rezultatul unei moțiuni de succes? Teoretic, sunt două variante: ori un nou guvern, ori alegeri anticipate.
PSD și AUR ar putea avea interesul alegerilor anticipate pentru că sunt la procente mari. Dl Ciolacu vorbește de anticipate. Dar PSD mai are potențial de creștere, fără niciun efort, pe erodarea continuă previzibilă a actualei puteri, astfel încât să poată viza o viitoare guvernare fără AUR.
În schimb, în PNL și USR-PLUS nimeni nu vrea anticipate. Nici câștigătorii congreselor, pentru că scorurile partidelor lor sunt acum foarte mici. Nici învinșii congreselor, pentru că nu există nicio șansă să mai prindă loc pe listă și atunci de ce să-și sacrifice trei ani de mandat?
Nici UDMR nu cred că are chef de bătaia de cap a unor noi alegeri și de ce ar renunța la poziția ideală în guvernare pe care maghiarii o au acum?
Ar urma așadar un nou guvern. Premierul, fiind desemnat de președinte, va rămâne covârșitor probabil același (nu ca prima propunere, ci cu o primă eschivă ca să nu fie probleme cu decizia CCR), indiferent dacă dl Orban ar reuși să câștige cumva congresul, ceea ce, pe datele de acum, ar fi o minune. Întrebat dacă rezultatul congresului ar putea determina schimbarea premierului, dl Iohannis a răspuns: “e foarte bine acum”.
Două componente ale coaliției sunt certe: PNL și UDMR. Marcel Ciolacu a anunțat că PSD nu ar intra în combinație guvernamentală cu niciunul dintre cele două partide. E credibil, pentru că din punct de vedere politic nu ar avea niciun interes să intre la guvernare, în loc să aștepte potul cel mare din 2024.
Deci singura întrebare post-moțiune ar fi dacă USR-PLUS va mai fi parte dintr-o viitoare guvernare.
În interiorul partidului sunt deja două curente. PLUS este adeptul ieșirii, USR ține cu dinții de putere. În funcție de câștigătorul congresului, o aripă sau alta se va întări, ceea ce nu va face însă eventuala decizie de ieșire mai simplă.
USR a prins gustul puterii, îi place la butoane și nici măcar nu știe să o ascundă. Fiecare umflare pe o temă sau alta, că a fost revocarea lui Vlad Voiculescu, că e PNDL 3, se termină cu o capitulare după un scurt zbor înalt.
Nu livrează nimic din ce au promis, dar nici nu rup coada pisicii, ci se refugiază într-o victimizare pe alocuri miorlăită despre partenerii cei răi.
Ceea ce eludează este că au acceptat parteneriatul cu “răii”, fără să fi avut garanția scrisă și semnată pentru reformele lor. S-au mulțumit ca pinguinii, parafrazez din dl Barna, cu formule ambigue și s-au repezit să ia ministere. Și de aici consecințele pe care le vedem.
În aceste condiții, este foarte probabil ca singurul efect al unei noi guvernări să fie o nouă împărțeală a ministerelor în care un Florin Cîțu de-abia ales la congres să-și arate mușchii și să le ofere cu mult mai puțin celor de la USR-PLUS, care să devină principalii perdanți ai moțiunii.
Dacă ar fi ales totuși cumva, miraculos, președinte – premier desemnat, Ludovic Orban, câștigător pe o platformă conservatoare, nu cred că-și va mai putea permite reluarea acuzațiilor din decembrie.
Ar accepta USR-PLUS mai puțin? Cel mai probabil da, pentru că, după cum spuneam, le place puterea, cu condiția să fie și ceva zemos, cât de mic, în porția lor. O porție care va include probabil și ministerele cele mai problematice, gen Munca.
Argumentația acceptării e deja servită de Dan Barna:
"Cel mai simplu e să trântim uşa şi să plecăm acasă. Este un grup în partidul nostru care spune: Să ieşim de la guvernare, să plecăm acasă. Nu se poate, ori facem reformele noastre, ori plecăm. Asta e varianta cea mai facilă, dar e o scăpare care nu ajută cu nimic România, pentru că dacă noi am ieşi de la guvernare, am face două-trei zile dramatism, burtiere însângerate, jale, plâns, după care România va fi aceea dinainte de USR PLUS.
O Românie în care speranţa ar fi foarte puţină şi în care oamenii nu ar mai avea în cine să creadă. Mulţi dintre ei, aceia care văd România europeană. Nu sunt toţi în această ţară aşa, dar cel puţin acea bucată de Românie care crede că România se poate moderniza se uită la noi în momentul ăsta".
Nu acceptă? PNL a mai guvernat minoritar cu susținerea PSD. Iar PSD, pentru prețul corect, imens desigur, are tot interesul să aibă beneficiile, dar nu și dezavantajul guvernării. Ar fi chiar soluția ideală pentru ei. Marcel Ciolacu a lansat deja ideea guvernului minoritar.
Teoretic, USR-PLUS putea prinde din nou aripi în Opoziție. Dar, practic, dacă ieși după nici un an, fără nicio reușită, acuzat că ai plecat pentru că n-a fost bucata ta suficient de mare, nu e chiar o premisă ideală de relansare.
Vezi şi:
