Sunt toate semnele că degringolada negocierilor unui pachet de măsuri economice este intenționată, alimentarea haosului social fiind un efect deosebit de grav și cu consecințe care țin de siguranța țării. Dar ținta e politică.
Faptul că România e în criză economică și că vor trebui luate măsuri de redresare imediat după alegerile prezidențiale era deja un truism.
Mai mult, prelungirea campaniei electorale, chiar dacă din rațiuni care țineau de tentativele Rusiei de a manipula procesele democratice de la București, nu a determinat partidele de la guvernare să renunțe la mizele strict electorialiste și să guverneze astfel încât să limiteze proporțiile crizei economice despre care vorbeau economiștii, instituțiile UE și chiar președintele interimar din epocă, Ilie Bolojan.
Cu toate că avertismentele Comisiei Europene erau cunoscute și cât se poate de serioase, guvernul condus de la Marcel Ciolacu nu doar că a ratat cu bună-știință banii din PNRR, dar a creat toate condițiile ca acești bani să fie inaccesibili și după ce perioada de campanie se va fi încheiat.
Așadar, și PSD, și PNL prelungeau o guvernare nu doar ineficientă, ci și dăunătoare țării, știind că acest comportament în care Guvernul este folosit strict electoral, în folosul partidelor, va exacerba criza economică.
Să admitem însă că acesta este instrumentul pe care marketingul politic îl acordă partidelor de la guvernare în campanie: pâinea și cuțitul, recompensele acordate propriului bazin electoral și alte asemenea tehnici.
Doar că partidele se comportă la fel de electorialist și acum, când România e în fața nu doar a unei crize legate de deficit, ci și a unei crize sociale de o gravitate mare, pe care politicienii de la putere caută să o speculeze, nu să o soluționeze.
În ultima perioadă, România pare pradă unei anxietăți generalizate, similară cu aceea din perioada regimului Dragnea, când spaima că Guvernul va adopta pe bandă rulantă ordonanțe tot mai abuzive îi făcea pe oameni să citească Monitorul Oficial zilnic și să se oprească de la birou în Piața Victoriei, la proteste.
Teama că Guvernul nu e eficient ori că clasa politică este mediocră era depășită de convingerea că statul, în loc să-și protejeze cetățenii, le va face rău.
Această anticipație a răului pe care regimul politic îl va face societății este cea mai toxică sursă a haosului social pe care îl vedem astăzi și care este cauzat de trei mari elemente:
- Strategia de testare a populației pe care o folosește în special PSD, scurgând în piață, pe surse, ipoteze care de care mai alarmiste și mai absurde privind noi taxe și impozite;
- Alimentarea faliilor sociale și a polarizării prin punerea în circulație a ostilității și neîncrederii generalizate: astfel, este creată imaginea unei caste sociale care nu ar vrea să fie solidară cu clasa socială vulnerabilă, prin acceptarea unei taxe suplimentare, denumită intenționat „de solidaritate”, când, de fapt, niciuna dintre noile taxe aruncate în arena publică nu este menită să corecteze clivajele și să sprijine populația „rămasă în urmă”, ci să corecteze deficitul bugetar, să acopere o gaură lărgită to mai mult de guvernele anterioare;
- Defilarea partidelor mainstream sub steagul impunității absolute: cu toate că, iarăși, e loc comun să constați că votul la scrutinul prezidențial a fost și unul eminamente contra establishment-ului partinic, partidele mainstream afișează nu doar voința de a conserva status quo-ul, dar o fac cu aceiași politicieni care au făcut parte și din guvernul care a dus România spre dezastru – economic, politic, social, instituțional.
Având pe masă toate aceste elemente de context, ne putem întreba dacă PSD, cu Sorin Grindeanu în frunte, chiar crede că se poate regrupa prin aceleași strategii pe care le-a consacrat, printre care și aceea de a testa ipoteze pe piață.
Mai degrabă ținta e în altă parte și, cum condițiile sunt create, social-democrații nu vor să nu se folosească de acestea: discreditarea lui Nicușor Dan, coborârea acestuia de pe un piedestal al așteptărilor, erodarea abruptă a încrederii în președinte.
Felul în care Nicușor Dan și-a asumat însă misiunea acestui plan economic de salvare a țării dă PSD-ului această muniție: dacă planul eșuează, atunci președintele Dan să fie cel considerat responsabil.
PSD procedează la fel ca întotdeauna, prin indicarea unui țap ispășitor care să absoarbă nemulțumirea socială.
În această privință, însă, coordonarea cu interesele AUR, încă o dată, va arunca România într-un haos care pune la bătaie securitatea țării.