Niciun actor implicat nu are soluții magice, iar, până la urmă, se va ajunge la una de compromis. Președintele Nicușor Dan poate impune un nume pentru formarea și găsirea susținerii pentru un nou guvern, forțând drumul către alegeri anticipate, dar o astfel de decizie nu va rezolva criza.
Citate relevante:
- Mă separ de cei care pun toată criza în capul președintelui. Tehnic vorbind, ce putea să facă până acum? Ideea că Nicușor Dan habar nu avea ce se întâmpla la negocieri, dar, în același timp, e un mastermind genial care a regizat totul nu e decât o teorie propagandistică.
- Ce face PSD este să arunce cu pensii și bani din elicopter pe ultima sută de metri, când nu mai e credibil. E normal ca un partid social-democrat să susțină creșterea pensiilor și protejarea categoriilor vulnerabile. Dar nu e suficient.
- AUR a jucat cu PSD și continuă să dea semnale către PSD. Dacă merg pe drumul ăsta, riscă să piardă din sprijin, pentru că merg împotriva propriului brand antisistem. Pot apărea și alți concurenți în zona populistă. AUR se află, cumva, pe marginea prăpastiei.
Știți cât va dura criza politică?
Mă aștept să dureze. Un motiv practic: președintele Nicușor Dan, atunci când avea guvernul gata, după alegeri, a stat o lună și ceva ca să negocieze. Al doilea motiv, mai obiectiv: situația actuală, deși este urâtă, le convine, paradoxal, tuturor părților. E ca un conflict înghețat.
- Bolojan rămâne la Guvern, poate lua o serie de decizii, dar e limitat pentru că nu poate legifera.
- PSD este practic în Opoziție și îl poate ataca, dar toți s-au înțeles să treacă legile PNRR prin Parlament. Cumva, această tărăgănare e preferabilă pentru multă lume.
Mergem mai degrabă către o variantă de negociere prelungită. Unii vorbesc deja de luni de zile. Mi se pare exagerat, dar nu putem exclude.
E ca în cazul investitorilor: dacă astăzi ai o sumă în portofel și mâine s-a devalorizat sau nu mai știi ce se întâmplă cu locul tău de muncă la stat, e normal ca toată lumea să se întrebe care e viitorul. Lipsa de perspectivă afectează multă lume și, din păcate, afectează și perspectivele politice pe termen lung.
Cine pierde și cine câștigă în urma perioadei prelungite de negociere?
Mă uit întotdeauna mai întâi la susținere și abia apoi la aspectele tactice. Pe termen lung avem aceeași problemă: o mare masă de nemulțumiți.
Pe termen scurt, Ilie Bolojan a câștigat ceva real: s-a energizat electoral și a adus lângă el oameni care erau apatici. Și, mai important, și-a stabilizat partidul pentru moment. PNL a avut tot timpul oameni care se uitau către o alianță cu PSD. Măcar și pentru asta, Bolojan a ieșit mai bine.
PSD nu cred că va câștiga nimic. Liderii partidului și-au imaginat că, dacă merg după publicul care-l detestă pe Bolojan, vor câștiga puncte. Nu se va întâmpla.
Lumea nu a plecat de la PSD pentru că PSD era cu Bolojan, ci pentru că, de-a lungul anilor, formațiunea i-a dezamăgit.
PSD e perceput ca un partid-stat - un partid care vorbește în numele funcționarilor, al administrației, al primarilor, al agențiilor.
USR e obligat să rămână în siajul lui Bolojan. Acum se bucură de o imagine bună, dar, pe termen lung, pot deveni captivi ai acestei alianțe.
După ce Nicușor Dan, principalul lor motor electoral, s-a desprins de ei la prezidențiale, USR se afla într-o criză identitară. Acum au regăsit un lider.
O notă importantă de subsol: AUR a jucat cu PSD și continuă să dea semnale către PSD. Dacă merg pe drumul ăsta, riscă să piardă din sprijin, pentru că merg împotriva propriului brand antisistem. Pot apărea și alți concurenți în zona populistă. AUR se află, cumva, pe marginea prăpastiei.
Plecarea PNL de lângă PSD reprezintă un pas mai sănătos pentru politica românească?
Sunt sceptic și asta nu are legătură nici cu PNL, nici cu PSD.
Toate aceste lucruri vin târziu din punct de vedere istoric. Nemulțumirea s-a acutizat și e foarte greu de întors.
Și PNL, și PSD încearcă acum strategii de tip antisistem. PNL cu Bolojan a reactivat discursul anti-sinecuri și anticorupție. PSD a încercat la fel: „dăm jos un guvern care nu face bine”.
La PSD sunt aproape sigur că nu va putea crește mai mult cu unul-două procente.
PNL, împreună cu USR, care la ultimele alegeri au avut 25%, poate reuși să se apropie de 30%. Dar nu e suficient.
Vom rămâne tot cu trei poli: cel populist, alianța PNL-USR și PSD, care va lua undeva la 20%.
Existența acestui cal troian al populismului în sistem, cu un scor de peste 25–30%, te împiedică să faci coaliții. Asta e marea bubă. Polul populist are toate șansele să câștige alegerile din 2028.
Ce urmează după prima rundă de negocieri informale dintre președinte și liderii partidelor?
Așteptăm. Probabil că vor mai fi runde de consultări.
Singurul lucru pe care l-ar putea face președintele este să forțeze, de dragul forțării, propunând un nume în Parlament. Dar nu văd sensul. Fiind matematician, își dă seama că ar fi doar un pas tehnic.
În felul ăsta ar câștiga totuși o mutare: dacă e demis al doilea guvern și trec cele 60 de zile, primește sceptrul anticipatelor. Adică se joacă și un pic de poker. Altfel, ce să facă? Să ia un nume din PNL și să-l pună premier peste capul partidului? Mi se pare complet aiurea.
Care sunt variantele reale de guvern aflate pe masă?
Există trei strategii.
- Prima: PSD cu un guvern minoritar, eventual cu UDMR și cu minoritățile.
- A doua: PNL-USR, guvern minoritar.
- A treia: un guvern de tehnocrați susținut de toate formațiunile.
Sunt foarte critic față de varianta tehnocrată. Ar fi ca interimatul de acum. Ideea ca toate partidele să dea senzația că sunt în Opoziție este absolut demolatoare pentru România. Nu vreau să invoc 2016, dar a fost o politică proastă. Încarci AUR fără să vrei.
Există în România ideea oarecum stupidă că, dacă te duci în Opoziție, automat câștigi procente. Uită-te la USR, care, în mandatul trecut, a început cu 14% și a terminat cu 12% în Opoziție, pentru că AUR i-a luat tot oxigenul.
S-a discutat și ideea unui premier independent într-un guvern politic, dar nu văd cum și-ar respecta PNL înțelegerea de a nu mai colabora cu PSD - de facto, ar fi o colaborare. Ar fi exact situația lui Bolojan, doar că de data asta mai multe partide ar face opoziție în propriul guvern.
În final va trebui să fie un compromis. PSD ne-a arătat, la această moțiune, că nu are un singur PSD, ci vreo trei: unul mare și două-trei mai mici.
Ce putere are președintele Nicușor Dan să rezolve criza politică?
Atribuțiile constituționale sunt destul de limitate: nominalizarea premierului și, eventual, presiunea anticipatelor la a doua nominalizare. Un alt instrument ar fi acutizarea problemelor economice, dar nimeni nu vrea să lanseze o strategie bazată pe o criză, cum a făcut PSD, care și-a dorit o criză ca să forțeze continuarea coaliției.
Al treilea aspect, foarte practic: președintele e ca un antrenor care vrea să facă un guvern, dar nu are un căpitan pe teren. Nu are un partid care să-i facă majoritate în Parlament și să negocieze în numele lui - așa cum a negociat Ludovic Orban în 2019.
Îmi aduc aminte: era coadă la grupul PNL, liderii celorlalte partide stăteau să intre, apoi se ducea la Cotroceni cu o coaliție gata formată.
Nicușor Dan nu are acest tip de partid. E nevoit să aștepte propunerile, chiar și de la USR, care și-a creat un culoar autonom față de el.
Mă separ de cei care pun toată criza în capul președintelui. Tehnic vorbind, ce putea să facă până acum? Ideea că Nicușor Dan habar nu avea ce se întâmpla la negocieri, dar, în același timp, e un mastermind genial care a regizat totul nu e decât o teorie propagandistică. Văd, mai degrabă, un pericol pentru președinte: să ajungă cu spatele la zid, țintuit de PSD cu amenințarea unei coaliții cu AUR.
Văd un posibil conflict între el și PSD - social-democrații vizând să-și pună un premier favorabil, Nicușor Dan nedorind să devină prizonierul PSD. E un președinte independent, iar ăsta e atât atuul, cât și kriptonita lui.
Avea PSD o altă strategie posibilă pentru a se reconecta cu electoratul?
În teorie, da, în practică, cu acest tip de leadership, e mai greu. PSD ar fi avut nevoie să formuleze foarte clar niște obiective practice și să le pună pe masă.
Nu fantezii - lucruri foarte clare pe care chiar să le susțină din poziția de guvernare. Soluția era să fie loial unor obiective concrete, nu sloganurilor de tipul „relansăm economia”. Să vorbească cinstit cu oamenii: asta cedăm aici, asta nu cedăm.
Putea fi propus inclusiv impozitul progresiv - eu nu sunt suporterul acestei măsuri, dar PSD putea spune: „într-un an și jumătate facem asta, dacă nu, plecăm”.
În loc să negocieze funcții și prefecți, putea negocia un astfel de obiectiv.
Ce face PSD acum, în schimb, este să arunce cu pensii și bani din elicopter pe ultima sută de metri, când nu mai e credibil.
E normal ca un partid social-democrat să susțină creșterea pensiilor și protejarea categoriilor vulnerabile. Dar nu e suficient. Publicul de stânga, publicul vulnerabil - în ultimii 20–25 de ani a pierdut această partidă. Ce oferi? Nu poți să le dai doar pensii cu trei luni înainte de alegeri, care apoi se devalorizează.
Nicușor Dan, ieșire surpriză de la Cotroceni: Europa a făcut și greșeli. România a fost de multe ori slabă în UE. Vom avea un guvern pro-occidental într-un termen rezonabil (Video)
Comisia Europeană pune presiune pe companiile aeriene: Nu puteți scumpi biletele deja cumpărate, indiferent de prețul kerosenului!
Superliga: U Cluj câștigă la limită cu Rapid și continuă lupta la titlu
AUR a venit cu un plan, dacă i se acceptă premierul. 10 măsuri de reducere a cheltuielilor, printre care 300 de parlamentari, 10 ministere, tăierea ajutoarelor externe
