Vladimir Putin a pierdut deja războiul cu istoria, singurul care l-a interesat. L-a pierdut indiferent de finalul militar al invadării Ucrainei. Întrebarea rămâne doar dacă va fi dispus să distrugă și Rusia, ceea ce poate reprezenta testul său psihiatric ultim.
A pierdut războiul din momentul în care, în loc să fie primit ca eliberator, s-a lovit de ostilitatea și rezistența cetățenilor Ucrainei, inclusiv etnici ruși. Deci a pierdut teza eliberării.
Furibund, a început acțiunile de exterminare și distrugere totală, ceea ce i-a antagonizat întreaga lume.
Rusia este în acest moment complet izolată politic de lumea civilizată. Nici măcar China nu îi este alături în mod explicit. Niciun alt lider rus nu a reușit să aducă Rusia într-o situație similară.
În aceste condiții, Putin are două opțiuni: să continue distrugerea Ucrainei și exterminarea ucrainenilor până când nu va mai rămâne piatră pe piatră sau să se oprească și să revendice o victorie în raport cu scopurile propagandistice enunțate.
Pentru el personal, mare diferență nu ar fi. Este imposibil să mai fie vreodată un interlocutor frecventabil și, mai ales, credibil, pentru Occident, este un criminal de război, va avea statutul lui Kim Jong-un. Pentru Rusia, însă, diferența este esențială.
Că vorbim doar despre decizia lui Putin, ar trebui să fie deja clar. În acest moment, nu există vreun indiciu serios că altcineva decât Putin ar putea lua o decizie sau că ar exista o perspectivă să fie înlăturat de la putere.
Indiferent cât de mari sunt propriile pierderi și cât de mare curajul ucrainenilor, e greu de crezut că Putin nu o poate înfrânge militar. Dar va înfige steagul pe o imensă ruină.
Și după aceea? Va urma o lungă rezistență a populației ucrainene care va toca mărunt ocupantul. Rusia va rămâne sub sancțiuni drastice care îi vor distruge economia.
Rușii sunt stoici și obișnuiți cu greul, dar cât vor putea rezista? Sărăcia va deveni teribilă. E drept că și occidentalii vor avea pierderi și, da, sunt cu mult mai răsfățați. Dar forța economică a UE poate absorbi în bună măsură șocul, mai ales că urmează o vară a redresării.
Rusia însă nu are nicio șansă dacă rămâne sub sancțiuni pe termen lung. Independența energetică de Rusia a devenit obiectiv strategic european.
Cei calificați vor pleca pe capete unde văd cu ochii, cei care vor rămâne vor fi condamnați la o mizerie de neimaginat. Distrugerea demografică va fi pe termen lung cu consecințe incalculabile.
Deocamdată Putin are susținerea majorității poporului, 70%, după cum arata cercetarea unuia dintre puținele institute independente, Levada. Este popularitate în creștere de când a început invazia.
Și nu e nimic surprinzător. Putin nu le promite rușilor URSS, ci gloria Rusiei imperiale care împletește naționalismul cu ortodoxia. Construiește biserici continuu, are susținerea totală a Bisericii Ortodoxe Ruse, participă la ritualuri religioase care erau interzise în comunism.
Proiectează țarul uns de Dumnezeu, nu președintele sovietic. A intrat în narativul legendar al “Sobiratel’ russkih zemel’“, adică al celor care adaugă pământ Rusiei.
Dar oare când economia va fi complet prăbușită, când se va muri de foame, poporul va rămâne alaturi de el sau o masă critică mânată de instincte primare, nu de cine știe ce comandamente morale, va fi sfârșitul lui Putin cu sau fără vise imperiale?
Alternativa este ca Putin să înțeleagă realitatea și să se oprească.
Cu siguranță nu poate recunoaște eșecul, eroarea. Acestea ar fi scenarii SF. Dar ar putea stabili că a înlăturat pericolul ca Ucraina să devină putere nucleară, i-a învățat minte, a anexat Crimeea, independența celor două republici separatiste ar rămâne declarată.
Sigur că visul imperial ar fi zdrobit și pentru el, și pentru popor, dar sub sancțiuni el oricum rămâne fără suflu.
Însă majoritatea sancțiunilor ar fi ridicate, cardurile ar funcționa din nou, tranzacțiile internaționale, în timp ar reîncepe și afacerile.
Pe scurt, Putin ar reuși să înlăture perspectiva prăbușirii economice și a foametei pentru poporul său.
Mai are Putin dramul de luciditate necesar pentru a opri catastrofa rusească? Mari motive de optimism nu sunt, ce-i drept.