Printr-o intervenție televizată și un comunicat al Autorității Electorale Permanente, Toni Greblă, președintele AEP, a acuzat actorii politici care prezintă dovezi cu posibile furturi de voturi și încălcări ale legii că încetinesc procesul electoral.
El a spus că eventualele erori au fost provocate de oboseală. Instituția n-a avut nicio reacție față de zecile de documente oficiale prezentate, care conțin indicii că ar fi fost falsificate, iar niciun procuror n-a anunțat declanșarea vreunei investigații independente în cazurile prezentate de candidați sau de alegători.
Sunt deja rapoarte ale persoanelor care au votat și nu se regăsesc în listele electorale, dar și zeci de plângeri penale în toată țara.
- Rezultatele întârzie: Clotilde Armand, plângeri penale și contre cu presa. Radu Mihaiu anunță o secție renumărată. USR vine cu dovezile de fraudă
- Rezultate alegeri Brașov: USR cere renumărarea voturilor, după probleme raportate în 19 secții
Alegerile din 9 iunie pot deveni în scurt timp cele mai fraudate din România după 1990, dacă reprezentanții autorității electorale refuză să renumere voturile, acolo unde diferențele dintre candidați sunt sub un procent din numărul opțiunilor valabil exprimate.
„Luând în considerare unele aspecte supuse atenției Biroului Electoral Central, precizăm că suspendarea activității de predare a materialelor rezultate în urma procesului electoral și a activității de centralizare a rezultatelor constituie o procedură excepțională, neprevăzută de legislația electorală”, se arată într-un comunicat transmis presei de către Autoritatea Electorală Permanentă.
„Astfel, dacă aceste activități au fost deja suspendate la nivelul unor circumscripții în cursul zilei de 10.06.2024, vă rugăm ca, la reluarea operațiunilor, activitatea să o desfășurați neîntrerupt până la încheierea procedurilor de centralizare a rezultatelor”, a mai cerut instituția.
Cu alte cuvinte, asistăm la o presiune exercitată de Autoritatea Electorală Permanentă pentru încheierea numărătorii, fără a fi luată nicio decizie în ce privește acuzațiile de fraudă, respingându-se rezolvarea lor.
Un principiu fundamental pentru democrație
În 1946, instaurarea comunismului în România s-a făcut prin așa-zise „alegeri democratice”. Și atunci Blocul Partidelor Democratice, denumirea sub care s-a ascuns formațiunea comunistă, lipsită de popularitate, susținută de sovietici, a folosit intimidarea, violența și furtul pentru a scoate din joc partidele istorice - PNȚ și PNL, dar și pentru a elimina regimul democratic garantat de monarhia constituțională.
O fraudă generalizată a aruncat țara în întuneric pentru o perioadă de aproape 50 de ani.
Putea fi altfel, greu de spus. Oamenii erau speriați, Armata Roșie se afla în țară. Dar acum, la 80 de ani de la acele evenimente și peste trei decenii de democrație, ne așteptăm să fie diferit.
Și, aici, nu discutăm de opțiunile electorale. Personal, cred că primarul Clotilde Armand a fost unul slab. Nu a reușit să stabilească o legătură cu cetățenii, a avut o atitudine conflictuală, nicio strategie administrativă și fără prea multe realizări.
Dar e vorba de un principiu fundamental pentru democrație - votul să fie unul corect.
Dacă ne aflăm în fața unei curse electorale strânse, în care diferența dintre competitori e de câteva sute de voturi, la un număr de 100.000 de opțiuni exprimate, adică sub un procent, atunci, într-o țară democratică, procesul de renumărare ar trebui să se declanșeze în mod automat.
Ce credibilitate are un primar sau un partid, suspectate că au furat voturi?
Și mai vorbim în România de luptă împotriva corupției când instituțiile nu pot transmite opiniei publice că procesul de votare nu a fost alterat de interesele Guvernului.
Super majoritatea PSD-PNL și anihilarea Opoziției
După 1990, în țara noastră, mereu s-au furat voturi. Formațiunile aflate la guvernare setau regulile în așa fel încât să fie avantajate.
Nu a existat scrutin în care să nu se înregistreze tentative de turism electoral, buletine de vot dinainte ștampilate în favoarea unui candidat, presiuni politice asupra președinților secțiilor de votare, pe judecători, pe reprezentanții formațiunilor de opoziție prezenți în secții.
Toate progresele în domeniul transparenței procesului electoral au fost făcute în urma unei presiuni extraordinare din partea cetățenilor și a instituțiilor europene.
Ce a fost diferit în 2024? O super majoritate formată din PSD-PNL a comasat alegerile locale și europarlamentare pentru a-și păstra influența în teritoriu, adică numărul mare de primari, dar și garantarea unei victorii politice în scrutinul european.
Discrepanța uriașă de resurse și reprezentare au creat o situație care a mai fost întâlnită doar la primele alegeri libere, în 1990, dar atunci susținerea pentru Ion Iliescu și Frontul Salvării Naționale au fost atât de mari încât cei de la putere nu s-au complicat să folosească și metode ilegale pentru a obține voturi.
La alegerile din 9 iunie 2024, România venea după doi ani și jumătate de guvernare a coaliției PSD-PNL, în condițiile unui război la graniță.
Inflația, costurile cu energia, lipsa de reforme în instituțiile publice, discrepanțele salariale imense între angajații din sectorul public și cei din mediul privat au erodat influența celor două mari partide aflate la guvernare.
Dar controlul exercitat asupra Parlamentului le-a permis să rescrie regulile electorale, să orienteze resursele bugetare către aliații și subordonații politici și, în final, să anihileze orice formă de opoziție.
Treburi nerezolvate și efectele lor
Singura mare problemă a PSD-PNL a fost votul din marile orașe, acolo unde alegătorii nu pot fi „controlați politic”, precum cei ce trăiesc în comunitățile mai mici, dependente de bunăvoința Guvernului.
Iar de la competițiile politice din mediul urban au apărut cele mai multe mărturii despre neregulile înregistrate în ziua votului.
Între timp, conducerile PSD și PNL se confruntă pe tema candidaturilor la președinție.
Social-democrații încearcă să-și impună propriul reprezentant, pe când liberalii au decis să-l susțină pe Nicolae Ciucă, liderul partidului.
Sunt semne că Marcel Ciolacu nu vrea să candideze, acesta vizând poziția de prim-ministru.
Dar în spatele acestei confruntări, nimeni nu-și asumă proasta organizare a votului din 9 iunie și nimeni nu se implică pentru a rezolva acuzațiile de furt venite din partea unor cetățeni și candidați.