Situația nu e, probabil, deloc relaxată dacă șeful SRI a decis să rupă tăcerea deja caracteristică și să iasă cu declarații publice a doua oară în decurs de numai câteva luni. De această dată, dl Hellvig a ales deschiderea anului universitar la una dintre cele mai bune universității din România, UBB Cluj, pentru a presăra în discursul adresat, teoretic, studenților tot felul de mesaje cu diferite ținte.
Pe de-o parte, dl Hellvig luptă pentru pachetul legilor siguranței naționale, un demers altfel legitim având în vedere că ele datează din anii ‘90.
Publicarea în presă a unor drafturi cu prevederi aberante a provocat un mare scandal și a redeschis sensibilitatea la subiectul încă nevindecat de traumele trecutului recent. Unii cred că acesta a și fost scopul scurgerii în presă a acelor dafturi.
Fapt este că dl Hellvig a ținut să contureze o imagine luminoasă a SRI printr-un, cel puțin aparent, exercițiu de transparență fară precedent: „Sigur că SRI-ul a făcut și greșeli. Multe, în acești 32 de ani. Să repari greșelile făcute este un proces complicat care cere timp, expertiză și foarte mult efort. (…) Îmi cer în mod sincer scuze pentru ele – pentru toate, inclusiv pentru cele de dinaintea mea.
Se vorbește în continuare despre oamenii din SRI că despre securiști. Ceea ce este complet nedrept. Însă cei care populează astăzi această instituție merită să se vorbească despre ei în termeni corecți. Majoritatea sunt tineri, de 30-40 de ani, și au aflat despre vechea Securitate din cărți și din arhive”.
Este adevărat că SRI este instituția probabil cea mai liberă de foști securiști, din mai multe motive: cei mai mulți dintre securiștii din 1989 sunt deja la pensie, iar aderarea la NATO a impus o filtrare foarte atentă a personalului.
„Știu și de problemele generate de unii foști lucrători ai SRI poziționați fie în spatele a tot felul de oameni, fie gravitând în jurul companiilor de stat. Vă pot spune că suntem conștienți de aceste probleme și vom face tot ce ține de noi pentru a le rezolva”, spune dl Hellvig. E secretul lui Polichinelle și afirmația nu are nicio valoare la acest nivel de generalitate.
„Prea mulți politicieni, în deceniile anterioare, s-au obișnuit să primească ’indicații’ sau ’sugestii’ despre ce au de făcut. (...) prea mulți vor că alții să ia decizii în locul lor, prea mulți chiar se așteaptă să primească sugestii de la servicii”, afirmă dl Hellvig, după 8 ani de mandat.
Dacă din prima zi de mandat începea dezvățul politicienilor de această așteptare, probabil că astăzi ea nu era subiect.
În anumite momente cheie ale istoriei recente din ultimii 8 ani, oare anumiți politicieni au așteptat/primit vreo sugestie? De exemplu, foștii parlamentari PSD care au determinat căderea Guvernului Dancilă înainte de prezidențialele din 2019 și instalarea destul de rapidă a Guvernului minoritar Orban.
Până la acest mare scandal legat de un interes direct al instituției, dl Hellvig nu a simțit nevoia să facă exerciții publice de transparență.
În concluzie, nici SRI nu este atât de fioros precum legenda alimentată de mecanismul securist care ni s-a fixat în minți, după cum a explicat Madalin Hodor pentru spotmedia.ro, dar nici atât de smerit și principial cum a vrut dl Hellvig să-l proiecteze.
În al doilea rând, este posibil ca dl Hellvig să vadă niște evoluții îngrijorătoare pe zona naționalismului și a reacțiilor antioccidentale, motiv pentru care a simțit nevoia unor distincții corecte: “cred că un naţionalism moderat, echilibrat ar trebui reasumat, redefinit şi recultivat şi de cei care au gândire democratică şi echilibrată în statele occidentale, inclusiv în România viitorului.
Voi, cu deschiderea şi educaţia de care vă bucuraţi, puteţi defini un nou sentiment de mândrie, un patriotism pro-occidental, al cetăţeanului român conectat la valori democratice europene şi aspiraţîi globale”.
Doar că e foarte greu să faci înțelese și asumate aceste distincții când lumea este expusă la cohorte de fake news al căror succes ține nu atât de investiția în propagarea lor, cât în faptul că mesajul contrar, corect, adevărat este cu mult mai puțin credibil din cauza lipsei de credibilitate a actorilor politici care-l transmit.
Și aici ajungem la cel de-al treilea probabil obiectiv. Suveranul Iohannis și guvernarea pe care o girează au probleme tot mai mari. Oamenii se simt abandonați, asediați de o realitate înfricoșătoare.
În loc să umble la cauzele ei, dl Iohannis încearcă să o cosmetizeze, iar dl Hellvig a sărit cu un mesaj în această linie: ”România este o țară stabilă, cu liniște socială și multă prosperitate economică, o țară în care mulți tineri din alte zone ale lumii și-ar dori să poată trăi”.
Pe fond, afirmația nu e greșită. Sigur că în România este mai bine decât în multe alte țări de prin Asia sau Africa, de unde vin oameni pe care îi vedem la muncă în România pe salarii sub pretențiile actuale ale românilor.
Dar ele sunt referință pentru o țară UE și NATO? Cu șansele tinerilor de acolo trebuie făcută comparația? De ce nu cu cei țările occidentale? Sigur că o referință de nivel scăzut e confortabilă, dar e relevantă și corectă?
Despre șansele tinerilor din România, dl Hellvig ar trebui să știe cel puțin cât se vede cu ochiul liber.
Da, au șanse să se realizeze și să facă bani în mediul privat copiii din orașe, mai ales cele mari, cărora părinții le plătesc meditații, care nu au decât grija învățatului ajutați de cei mai buni profesori și cele mai performante device-uri.
Dar pentru copiii din urbanul mic și mai ales din rural șansele sunt mici. Iar legea educației pregătită de dl Cîmpeanu conform „României educate”, dacă va rămâne așa, le va limita și mai mult orice perspectivă.
Apoi, la ce exemple sunt expuși tinerii români?
Începând cu premierul acuzat de plagiat, până la cea mai mare parte a Guvernului, a Parlamentului, a figurilor publice, câte reprezintă modele care să le proiecteze tinerilor exemplul corect al reușitei prin munca și onestitate? Sau măcar fără plecăciuni adânci?
Dacă nu ești flămând la propriu, deci dacă referința e ceva mai sus decât Africa sau Asia, cum să fie dezirabilă o țară fără repere clare, cu politicieni agramați, impostori și incompetenți? Cum să fii mulțumit când vezi colcăiala de clientelă mufată la banul public prin slujbe și contracte la care omul obișnuit nu are nicio șansă să ajungă?
Este ceea ce îi alungă chiar pe tinerii cu potențial de realizare despre care vorbeam mai sus. Corupția, inechitatea, impostura ostentativă alungă departe.
Ce șansă au avut tinerii de la Colectiv, din punctul de vedere al dlui Hellvig? Câți tineri din lumea a III-a și-ar fi dorit să fie în locul lor?
Că dl Hellvig este pe un norișor pufos de unde România pare un rai sau este dispus la distorsiuni pentru mulțumirea dlui Iohannis contează mai puțin. Fapt este că directorul SRI și romanii nu văd aceeași Românie.