Sesiunea Parlamentului European, începută la Bruxelles, se anunță una deosebit de încărcată și cu subiecte care vor provoca opinii diferite și chiar schimburi de idei mai puțin amicale.
Tensiunile vor fi, fără îndoială, adâncite odată cu prezentarea, la Strasbourg, în 14 septembrie, de către Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, a discursului anual despre starea Uniunii.
Cu siguranță, măsurile pe care Comisia Europeană le va propune în domeniul crizei energetice și a volatilității piețelor vor reprezenta cap de afiș, dar mai sunt și alte priorități. Eu aș menționa doar trei dintre ele.
În primul rând, este vorba despre războiul din Ucraina și consecințele acestuia, fără a uita nicio clipă faptul că Uniunea Europeană este un proiect de pace, iar astăzi nu avem parte de pace la granițele noastre. Consecințele războiului, criza energetică, criza economică, cea a volatilității prețurilor, toate trebuie să primească și un răspuns european.
Pe agenda priorităților au rămas tranziția digitală și cea verde.
În 2021, ca răspuns la criza de coronavirus, Uniunea Europeană formula un proiect cu privire la această dublă tranziție. Azi, însă, acest proiect este obiectul unei controverse fundamentale mai ales din cauza asiduității cu care forțe politice de la Bruxelles apasă pedala accelerării acestei duble tranziții.
Se pune tot mai acut problema dacă, acum, în condițiile războiului din Ucraina, a adâncirii crizei energetice și a exploziei prețurilor, trebuie să urgentăm această tranziție sau, dimpotrivă, avem nevoie de un proces mai lent, care să se desfășoare într-un ritm care să țină cont de toate comunitățile din țările membre ale Uniunii Europene?
Din punctul meu de vedere, tranziția verde și digitală trebuie să fie justă. Toate comunitățile, toate familiile, toți cetățenii trebuie să fie sprijiniți pentru a trece cu bine prin acest proces. Sunt absolut convins de faptul că, dacă Uniunea Europeană, statele membre nu vor ține cont de acest aspect, obiectivele dublei tranziții nu se vor materializa din cauza lipsei sprijinului cetățenilor europeni.
De asemenea, cred că Uniunea Europeană trebuie să se implice din plin în rezolvarea crizei energetice și a celei economice în general. Uniunea Europeană nu poate să lase doar pe umerii guvernelor statelor membre soluționarea acestora. Uniunea trebuie să-și asume o parte din povara care decurge din aceste crize.
Și, în sfârșit, dintre multele provocări care ne stau în față, aș mai menționa problemele cu care se confruntă tânăra generație. Din punctul meu de vedere, tinerii au fost și au rămas categoria cea mai afectată de crizele succesive. Şi aici mă refer cu precădere la pandemie și la imposibilitatea de a merge la școală.
Anul European al Tineretului 2022 a fost formulat tocmai pentru a orienta eforturile de sprijinire a tinerei generații atât la nivel european, cât și la nivelul fiecărui stat membru. Din păcate, acest an european a fost și este încă umbrit de războiul din Ucraina. O idee bună ar fi prelungirea acestui an european măcar până în prima parte a anului 2023 pentru a putea oferi cât mai multe lucruri concrete tinerilor europeni.
Aștept cu mare interes să aflu intențiile Comisiei și, în același timp, nutresc speranța că discursul președintelui Comisiei Europene despre starea Uniunii va da semnalul că UE revine cu picioarele pe pământ, concentrându-se pe nevoile reale ale cetățenilor europeni.