Discursul în Parlament al premierului Ciolacu a fost unul corect electoral, fără tușe agresive, dar profund populist și naționalist, fără a fi antieuropean, smerit pe alocuri, inclusiv la adresa UDMR pe care, în mod evident, vrea să îl țină cât de aproape poate.
“Nu sunt perfect sau fără de păcat! Sunt om!”, a spus dl Ciolacu de la tribună, după care, pentru prima dată, a vorbit în fața jurnaliștilor despre anii lipsă din CV-ul său, o povestire bine calibrată cu care, nu mă îndoiesc, au empatizat mulți români.
A picat la facultate, s-a dus în armată, apartament de două camere, cu balcon închis, un frate la muncă în străinătate. Până și exmatricularea de la doctorat pare chiar glorioasă între atâția doctori falși. Cum era vorba aceea? Un om printre oameni, pentru oameni.
Dincolo de această imagine bine construită de împăciuitor responsabil, lipsit de aroganță (nu s-a așezat în capul mesei guvernului), patriot și apăsat de grija țării, prestația dlui Ciolacu este plină de fisuri logice și ipocrizie.
„România reală este România oamenilor care muncesc din greu zi de zi (…) este cea în care românii au speranța că, măcar o dată, să simtă că nu mai sunt pe cont propriu. România la care visează cei mulți este cea în care ești tratat cu respect atunci când îți plătești taxele.
Este lumea în care poți să mergi decent pe o autostradă de la București la Iași. În care poți să mergi cu încredere într-un spital de stat. În care copilul tău învață la școală, nu doar la meditații. Și în care ai suficienți bani să faci, măcar o dată pe an, un concediu cu familia”, a spus, corect, dl Ciolacu.
Numai că România românilor care se simt pe cont propriu, în care nu ești tratat cu respect când îți plătești taxele, în care școala se face la meditații și fără autostradă până la Iași este țara pe care partidul său, cu diferitele sale denumiri, a condus-o covârșitor majoritar în ultimii 33 de ani.
În ultimii 11 ani, de exemplu, guvernarea, cel puțin formală, a PSD a fost întreruptă doar vreo 3 ani – guvernele Cioloş, Orban și Cîțu. Pensiile speciale cu care dl Ciolacu anunță război total au fost introduse cu doar două excepții de PSD.
Deci, dacă România e așa cum zice dl Ciolacu, este pentru că în halul acesta a adus-o PSD, despre care însă premierul spune că „și-a asumat cele mai grele provocări ale istoriei noastre de după 1989”.
„Și vă promit astăzi că România va fi a tuturor românilor. Abia asta, dragi colegi, este țara pe care eu vreau să ne-o luăm înapoi!”. De la guvernările PSD, să înțeleg?
Apoi, dl Ciolacu atrage atenția, tot corect, că „vremurile idilice în Europa și în lume au trecut. (…) Economiile suferă, extremismul pune democrațiile sub presiune, iar regimurile autoritare își invadează vecinii. În plus, creșterea prețurilor la energie și la alimente are un impact devastator asupra oamenilor.”
Și, fix în aceste vremuri, dl Ciolacu propune un program de guvernare precum cornul abundenței, din care se revarsă subvenții, alocații, vouchere, creșteri de salarii, de parcă am fi în cele mai idilice vremuri ale Europei.
„Această coaliție a demonstrat în ultimele 18 luni că poate obține rezultate. Am stabilizat țara în cel mai greu moment din ultimii 20 de ani”, afirmă dl Ciolacu. Dacă aceasta sau criza din 2010-2012 a fost cel mai greu moment e o discuție, dar să nu ne luăm din ea.
Care-s rezultatele coaliției? Cu excepția ridicării MCV, zero. Nicio reformă reală, deficitul la cer, bugetul nerealist, PNRR în mare întârziere, inflația mult mai mare decât în majoritatea UE, migrația la cote uriașe, Schengen ioc, zeci de mii de falimente, între care unele cu impact imens, pe piața RCA.
Și cel mai grav poate, „prăpastia uriașă de încredere care este astăzi între clasa politică și cetățeni”, citat din dl Ciolacu.
„Patriotismul economic va transforma economia dintr-o economie bazată pe consum din import într-o economie bazată pe producție”, a spus dl Ciolacu. Indubitabil așa ar trebui. Dar cum?
Cea mai mare problemă a economiei românești nu este neintervenția statului, ci dimpotrivă intervenția care provoacă tot felul de distorsiuni ale pieței, inclusiv prin contracte în favoarea clienților politici, și instabilitatea legislației fiscale. Ce a făcut Guvernul Ciucă din care PSD a făcut parte pentru a corecta aceste lucruri? Nimic.
A fost de vină premierul? Dl Ciolacu i-a ridicat o mulțime de osanale în ultimele zile, iar când l-am întrebat la Europa FM în urma cu câteva săptămâni ce îi reproșează dlui Ciucă a spus că nimic. Deci?
Înainte de prima ședință de guvern, după ce în Parlament atacase fantoma comunistă a speculantului, dl Ciolacu a lansat o bombă populistă: ”reducerea adaosurilor comerciale la alimente de bază”.
Serios? Și cam cum se gândește de Ciolacu să facă asta? Cu mercurial stabilit de Guvern? Este o cale mi-nu-na-tă pentru a stimula mediul privat. Asta așteaptă el să vadă, mercurialul.
Dl Ciolacu vrea inflație cu o singură cifră, dar toți banii promiși din cornul abundenței în diferite forme sunt inflaționiști. Inflația din România a fost imensă tocmai din cauza banilor aruncați cu nemiluita de guverne.
De fapt, dl Ciolacu, ca un "magician politic" (credit Kelemen Hunor) a făcut multiple exerciții de imagine, de la mesaje, la gesturi, la aducerea patriarhului moț la ședința de învestitura (așa fac social democrații în toată lumea, se știe). Cele mai multe au vizat zona cea mai vulnerabilă la naționalism, populism și nostalgie comunistă, cu potențial de alunecare spre AUR.
Pentru că asta e tot ce are dl Ciolacu. Să joace cartea imaginii. În rest, după cum spunea președintele Iohannis, “merge din ce în ce mai greu”.
Tot mai greu, dar premierul ne va plânge pe umeri, va vâna fără milă speculantul, va fi smerit și empatic.